Chiar m-am bucurat să văd că documentarul "Inside job" vorbeştemai ales despre adevăraţii vinovaţi din spatele crizei - cuprecădere bancherii de investment banking, autorităţile dereglementare şi escrocii care vindeau ipoteci.
Mulţi bancheri oneşti şi dedicaţi muncii lor, precum şi angajaţidin bănci au fost vizaţi fără nicio vină de critica generalizată laadresa industriei bancare, iar mulţi dintre ei chiar au fostvictime la rândul lor, pierzându-şi economiile şi slujbele de peurma situaţiei create.
În România, băncile operează în economia reală, nu în cadrulacestei lumi complexe identificate de film. Aceasta nu înseamnă căîn România totul era OK - pentru că nu era, dar noi am fost multmai atenţi şi am reuşit să evităm cele mai grave aspecte alecrizei.
Bineînţeles că am resimţit şi noi efectele negative - puţini aufost cei care nu au fost afectaţi - dar cred că până acum ne-amdescurcat bine cu această situaţie dificilă. Mai cred însă şi că neaşteaptă noi provocări cărora va trebui să le facem faţă având învedere că efectele crizei încă sunt resimţite de multe ţări, iarrevenirea şchiopătează.
Documentarul "Inside job" aduce la lumină probleme din structurasistemului financiar şi stimulentele asociate acestuia, discrepanţala nivel de remunerare comparativ cu câştigurile oamenilorobişnuiţi şi uriaşul efect al colapsului care a urmat. Nu a fostceva specific Statelor Unite - s-a întâmplat şi în Islanda, şi înMarea Britanie şi continuă să afecteze multe ţări ca o problemăîncă actuală, Irlanda şi Grecia fiind exemplele notabile. Cred căelementul-cheie din acest film este motivaţia oamenilor pentru acâştiga nişte sume absurd de mari - aceasta este cheia.
Deaceea consider că schimbarea sistemelor de remunerare reprezintăcalea spre rezolvarea problemei, alături de evitarea conflictelorde interese prin interzicerea accesului în boardul unei bănci saupe posturi de management a celor care pot reprezenta potenţialesurse de conflict în anumite posturi sau în roluri ulterioare de peurma cărora se poate câştiga. De asemenea, reglementarea maidegrabă a întregului flux financiar decât doar a unei părţireprezintă o chestiune care încă rămâne să fie rezolvată.
Impresia mea finală este că am văzut un film asemănător acum ovreme - se numea Super Size Me (n. red: un documentar american din2004, de Morgan Spurlock, care descrie perioada de 30 de zile încare autorul de 32 de ani mănâncă numai produse de la McDonald's,de trei ori pe zi) şi trata pericolele supraalimentaţiei. Astăzicitesc că diabetul a devenit boala cu cea mai rapidă expansiune înlumea modernă. Se pare că oamenii nu învaţă şi dacă din nefericireeste într-adevăr aşa, înseamnă că trebuie să înţeleagă că uneoritrebuie să fie controlaţi spre binele lor. Este exact acelaşi lucruîn managementul bancar şi în acordarea de credite clienţilor.
Dominic Bruynseels este preşedintele executiv alBCR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
