Cea mai mare economie a Europei are unul dintre cele mai ridicate niveluri de impozitare din lume, însă sondajele sugerează că nemţii nu-şi doresc de fapt reducerea taxelor, ci ar prefera ca banii daţi guvernului să fie cheltuiţi pe investiţii, scrie Wall Street Journal. Timp de peste un deceniu, accentul pus de Germania pe promovarea disciplinei fiscale în Europa a exclus orice fel de discuţie privitoare la eventuale reduceri de taxe la nivel local. Recent, însă, ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble, considerat pe continent ca fiind întruchiparea austerităţii, a lansat posibilitatea introducerii unor reduceri de taxe începând cu 2018, o concesie rară după ani în care SUA şi alte guverne au cerut celei mai mari economii europene să dea drumul la cheltuieli.
Există însă o problemă: majoritatea nemţilor nu vor reduceri de taxe. Într-un sondaj Infratest Dimap realizat luna trecută, 58% din participanţi au declarat că guvernul ar trebui să cheltuiască veniturile din taxe pe investiţii, iar 22% au spus că sumele ar trebui folosite pentru reducerea datoriilor. Numai 16% au declarat că şi-ar vrea banii înapoi sub formă de reduceri de taxe. O astfel de lipsă de interes contrastează cu poziţia Germaniei ca una dintre cele mai impozitate economii din lume, o povară care chiar a crescut în ultimii ani. Totuşi, agenţiile de sondare a opiniei publice spun că această atitudine nu este surprinzătoare din moment ce aproximativ jumătate din nemţi, inclusiv studenţi, pensionari şi şomeri, trăiesc din ajutoare de stat.
Datele statistice arată că 29% din cele 39 milioane de persoane eligibile să plătească taxe nu fac acest lucru pentru că veniturile lor sunt prea mici. Totuşi, aliaţii lui Schaeuble spun că promisiunea acestuia privitoare la introducerea de reduceri de taxe de 15 miliarde de euro începând cu 2018, asta însemnând după alegerile naţionale de anul viitor, ar putea avea totuşi noimă politică. Mai întâi, din cei care ar saluta astfel de reduceri, cei care plătesc o mulţime de taxe, un număr disproporţional sunt susţinători tradiţionali ai Uniunii Creştin Democrate, partidul lui Schaeuble şi al cancelarului Angela Merkel.
În al doilea, rând, de promisiunea lui Schaeuble ar beneficia şi cei cu salarii scăzute şi medii, cei care, potrivit ultimelor sondaje, au avut mai puţin de câştigat de pe urma dezvoltării economice a Germaniei din ultimii ani şi care sunt îngrijoraţi de valul de migranţi. Ani la rând, arată Klaus-Peter Schoppner de la institutul de sondaj Mente>Factum, guvernul a spus că nu-şi poate permite reduceri de taxe. “Iar deodată, există atât de mulţi bani pentru refugiaţi. În acest context, este important pentru guvern să arate că nu numai solicitanţii de azil se vor bucura de un astfel de tratament”.
Susţinătorii reducerilor spun că acestea i-ar putea ajuta de asemenea pe numeroşii germani îngrijoraşi de venitul în scădere obţinut din economii. În ultima vreme, guvernului german îi este mai dificil să susţină că nu poate reduce taxele. În pofida unei crize a refugiaţilor costisitoare, întregul sector public german a înregistrat un excedent de 19,4 miliarde de euro anul trecut, un nivel aproape egalat în primul semestru al acestui an. Acesta nu prea este rezultatul unui control strict al costurilor: cheltuielile federale au crescut la 311,4 miliarde de euro anul trecut de la 292,3 miliarde în 2009 şi sunt aşteptate să adauge încă 12% până în 2020.
Potrivit unor economişti acest lucru înseamnă că în pofida reputaţiei sale de campion al austerităţii, Germania este mai puţin conservatoare fiscal cât suprataxată. Iar din moment ce contribuţiile angajatorilor au fost îngheţare cu câţiva ani în urmă, povara finanţării statului social cade din ce în ce mai mult pe umerii muncitorilor. Atât veniturile din taxe, cât şi cota lor din producţia economică a Germaniei au crescut aproape continuu în ultimul deceniu. Peste graniţe, Berlinul este criticat că nu face mai mult pentru a stimula cererea de consum.
FMI-ul şi SUA în special au criticat Germania pentru excedentele de cont uriaşe înregistrate. Germania a atins un excedent de 249,1 miliarde de euro în 2015, cu mult peste cele 212,1 miliarde înregistrate în 2014. Potrivit Ifo, excedentul ar urma să atingă 8,9% din producţia economică în acest an, peste cel al Chinei. Unii economişti spun că propunerea modestă a lui Schaeuble nu poate fi decât un prim pas. „Ar trebui să se gândească mai serios la perspectiva unei reforme fiscale”, spune Michael Huther, de la institutul economic IW. Ar putea fi acordate reduceri de taxe cuprinse între25 şi 30 de miliarde de euro, potrivit acestuia.
