Omul care l-a înfruntat pe Bush şi Papa Benedict iese din scenă

Într-o Spanie profund catolică l-a înfruntat pe Papă şi Vaticanul, atunci când şi-a anunţat intenţia de a legaliza căsătoriile între homosexuali.

Prima măsură pe care a luat-o în 2004, când a ajuns premier al Spaniei, a fost să-şi retragă trupele din Irak, cum promisese în campania electorală. Preşedintele american George W. Bush nu l-a iertat şi nu a mai vorbit de atunci cu el. Când Bush a câştigat un al doilea mandat prezidenţial, în toamna lui 2004, Zapatero l-a sunat să-l felicite. Dar americanul nu i-a răspuns la telefon.

Cu britanicii a avut relaţii extrem de reci, chiar tensionate, mai ales în chestiunea Gibraltarului. Dar lui Jose Luis Rodriguez Zapatero nu i-a păsat. Şi-a apărat curajos regele, pe Juan Carlos, atunci când acesta a fost insultat de unul dintre liderii Americii Latine.

Frumos, curajos şi muncitor, avea toate atuurile de partea sa. Dacă nu ar fi fost învins de criză, singurul premier spaniol din istorie fan al echipei FC Barcelona ar fi rămas un idol. Nu a fost să fie. Alegerile legislative anticipate din Spania, de duminică, îl vor înlătura de la putere. Guvernul Zapatero va fi al şaselea din cadrul UE îndepărtat din cauza crizei.

A ajuns la putere într-un fel "nemeritat" - după atacurile teroriste de la 11 martie 2004 din Madrid. Şi va părăsi puterea la fel de "nemeritat". "Cu zâmbetul pe buze".

Cât poţi zâmbi când şomajul este la 20%? Când ratingul datoriei suverane este penalizat, iar costul finanţării măreşte povara de pe umerii oamenilor?

Şi ce a făcut acest şef al Partidului Socialist Muncitoresc (PSOE) pentru Spania?

Cu un an în urmă, UE a pus piciorul în prag. Spania trebuie să ia măsuri dure de ajustare, dacă nu vrea să ajungă în faliment. După ce a aruncat zeci de miliarde de euro în economie pentru a stăvili criza, Zapatero a trebuit să admită, în urmă cu an, că trebuie să îngheţe pensiile şi să reducă salariile. Deja nu se mai putea. Cheltuielile guvernamentale ajunseseră în 2010 la 45% din PIB-ul de 1.000 mld. euro al ţării, în vreme ce veniturile nu reprezentau decât 36% echivalent PIB. Şi este vorba despre aceeaşi ţara care, în urmă cu trei ani, avea un excedent bugetar de 20 mld. euro.

A fost începutul sfârşitului. În urmă cu câteva luni, Zapatero a trebui să accepte şi alegerile anticipate care vor fi câştigate de Partidul Popular (dreapta), după cum arată sondajele. Dar, datorită măsurilor luate de Zapatero, Spania nu este (încă) în situaţia Greciei. Datoria ţării este, teoretic, sustenabilă - ceva mai mult de 60% din PIB. Dar în termeni nominali aceasta înseamnă aproape dublul întregii datorii a Greciei. Adică de nesusţinut de niciun plan de salvare. De aceea toate eforturile UE sunt de a izola Spania şi Italia de criza datoriilor suverane. Situaţia nu este încă disperată pentru Spania. Nu încă.