La noi, şi tragediile iau coloratură locală, diminuând efectulcatarctic, astfel încât după producerea lor nici nu ne simţim maieliberaţi, nici mai buni, nici gata să ne sporim atenţia pentru caele să nu se mai producă. Cazul, pe care toată lumea românească îlştie, căci l-a trăit în diverse trepte ale sensibilului, poate fiun cutremurător subiect de film, de roman, de anchete sociologicesau medicale, ajungând mereu în acelaşi loc: civilizaţia în caretrăim, adică lipsa de civilizaţie a societăţii româneşti.
În Maternitatea Giuleşti, timp de o oră, secţia de terapieintensivă a ars fără ca nimeni să sesiseze ce se petrece. Anchetaeste în curs, moartea se derulează şi ea: au murit mai întâi patrubebeluşi, mai apoi un al cincilea, speranţele pentru încă şasesunt, înţeleg din ce spun medicii, minime, dar ceva-ceva tot seconturează în cronologia faptelor. Asistenta care avea însupraveghere salonul l-a zăvorât, închidere pe bază de cartelămagnetică, şi a plecat. Pentru puţin timp, zice ea; pentru a asistao cezariană, zic cadrele medicale; pentru a sărbători o SfântăMaria (care fusese cu o zi înainte) împreună cu domnii doctori,spun surse din maternitate.
Vreme de o oră, secţia cea mai delicată, cea în care oricum viaţaşi moartea atârnă de un firişor de aţă şi de o intervenţie lasecundă, a rămas singură, pustie, nesupravegheată. Două fireneizolate corespunzător de la aparatul de aer condiţionat s-ausupraîncălzit, au făcut scurtcircuit şi au declanşat incendiul. Nuîntr-un izbucnire violentă, ci mai întâi mocnit, cu deagajare defum probabil gros şi înecăcios. Nu rezultă foarte clar, până acum,cine a sesizat incendiul, cert e că asistenta nu era în preajmăpentru a deschide uşa cu cartela magnetică: a fost nevoie ca uşa săfie spartă cu un extinctor (tragică ironie, nu?).
Rezultatul: o tragedie. O spun răspicat medicii israelieni careveniseră pentru un ajutor umanitar: nu există niciun caz similar înlume, nu există în niciun tratat de specialitate consemnate cazuripotenţiale de arsuri, în aşa grad, a căilor respiratorii la niştenou-născuţi. La un asemenea terifiant caz, au ridicat din umerineputincioşi şi după câteva ceasuri au plecat acasă. Autorităţileromâne, după ce şi-au exprimat compasiunea faţă de familii, au datdeclaraţii în care se arătau satisfăcute, dincolo de tragedie, căoperaţiunile de după spargerea uşii au decurs aproape exemplar! Pascu pas, se induce şi un posibil şi unic vinovat: o eroare umană.Eroarea umană aparţine, desigur, asistentei.
Fără a o exonera de răspundere pe nenorocita femeie, altfel, amînţeles, o exemplară funcţionară timp de 15 ani, voi zice căeroarea fundamentală, tragică este a sistemului, a sistemuluiromânesc în ansamblul lui, nu a sistemului sanitar românesc.
De douăzeci de ani, România distruge şi, în cel mai bun caz,cârpeşte. Cârpeşte după interese de partid, de grup, de gaşcă, defuncţii. Cum s-ar zice, a cârpit uşa cu încuietori sofisticate, dara lăsat două fire neizolate la sistemul de aer condiţionat. A reduscheltuielile cu personalul, fără a pricepe că atribuţiile unui omtrebuie preluate de un aparat, de o tehnică, de un mecanism.Senzori de fum în spital? Nu sunt bani. Aparatură video desupraveghere? Nu sunt bani! În schimb, sunt convins că s-au găsitbani pentru tot felul de alte activităţi - poate nişte autoturismede serviciu ceva mai luxoase, poate o firmă de bodyguarzi, poatecâteva renovări ale faţadei etc. etc. Pentru a fi coerent, unsistem trebuie să îşi stabilească natura şi principala funcţie (sauprincipalele funcţii). Sistemul românesc în ansamblul lui, repet,nu şi-a stabilit în două decenii nici natura, nici funcţiile salevitale. În măsura în care, desigur, nu acceptăm că natura estecorupţia, iar principala sa funcţie e îmbogăţirea rapidă a unorclanuri.
P.S. Imaginile ne-au fost furnizate de PRO TV.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat al Facultăţii deFilologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureat al AcademieiRomâne (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de proză i-au fostpremiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul"Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLER pentrujurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica "Reportaj",în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
