REPORTAJ/ A Romanian Tragedy
La noi, şi tragediile iau coloratură locală, diminuând efectul catarctic, astfel încât după producerea lor nici nu ne simţim mai eliberaţi, nici mai buni, nici gata să ne sporim atenţia pentru ca ele să nu se mai producă. Cazul, pe care toată lumea românească îl ştie, căci l-a trăit în diverse trepte ale sensibilului, poate fi un cutremurător subiect de film, de roman, de anchete sociologice sau medicale, ajungând mereu în acelaşi loc: civilizaţia în care trăim, adică lipsa de civilizaţie a societăţii româneşti.
În Maternitatea Giuleşti, timp de o oră, secţia de terapie
intensivă a ars fără ca nimeni să sesiseze ce se petrece. Ancheta
este în curs, moartea se derulează şi ea: au murit mai întâi patru
bebeluşi, mai apoi un al cincilea, speranţele pentru încă şase
sunt, înţeleg din ce spun medicii, minime, dar ceva-ceva tot se
conturează în cronologia faptelor. Asistenta care avea în
supraveghere salonul l-a zăvorât, închidere pe bază de cartelă
magnetică, şi a plecat. Pentru puţin timp, zice ea; pentru a asista
o cezariană, zic cadrele medicale; pentru a sărbători o Sfântă
Maria (care fusese cu o zi înainte) împreună cu domnii doctori,
spun surse din maternitate.
Vreme de o oră, secţia cea mai delicată, cea în care oricum viaţa
şi moartea atârnă de un firişor de aţă şi de o intervenţie la
secundă, a rămas singură, pustie, nesupravegheată. Două fire
neizolate corespunzător de la aparatul de aer condiţionat s-au
supraîncălzit, au făcut scurtcircuit şi au declanşat incendiul. Nu
într-un izbucnire violentă, ci mai întâi mocnit, cu deagajare de
fum probabil gros şi înecăcios. Nu rezultă foarte clar, până acum,
cine a sesizat incendiul, cert e că asistenta nu era în preajmă
pentru a deschide uşa cu cartela magnetică: a fost nevoie ca uşa să
fie spartă cu un extinctor (tragică ironie, nu?).
Rezultatul: o tragedie. O spun răspicat medicii israelieni care
veniseră pentru un ajutor umanitar: nu există niciun caz similar în
lume, nu există în niciun tratat de specialitate consemnate cazuri
potenţiale de arsuri, în aşa grad, a căilor respiratorii la nişte
nou-născuţi. La un asemenea terifiant caz, au ridicat din umeri
neputincioşi şi după câteva ceasuri au plecat acasă. Autorităţile
române, după ce şi-au exprimat compasiunea faţă de familii, au dat
declaraţii în care se arătau satisfăcute, dincolo de tragedie, că
operaţiunile de după spargerea uşii au decurs aproape exemplar! Pas
cu pas, se induce şi un posibil şi unic vinovat: o eroare umană.
Eroarea umană aparţine, desigur, asistentei.
Fără a o exonera de răspundere pe nenorocita femeie, altfel, am
înţeles, o exemplară funcţionară timp de 15 ani, voi zice că
eroarea fundamentală, tragică este a sistemului, a sistemului
românesc în ansamblul lui, nu a sistemului sanitar românesc.
De douăzeci de ani, România distruge şi, în cel mai bun caz,
cârpeşte. Cârpeşte după interese de partid, de grup, de gaşcă, de
funcţii. Cum s-ar zice, a cârpit uşa cu încuietori sofisticate, dar
a lăsat două fire neizolate la sistemul de aer condiţionat. A redus
cheltuielile cu personalul, fără a pricepe că atribuţiile unui om
trebuie preluate de un aparat, de o tehnică, de un mecanism.
Senzori de fum în spital? Nu sunt bani. Aparatură video de
supraveghere? Nu sunt bani! În schimb, sunt convins că s-au găsit
bani pentru tot felul de alte activităţi - poate nişte autoturisme
de serviciu ceva mai luxoase, poate o firmă de bodyguarzi, poate
câteva renovări ale faţadei etc. etc. Pentru a fi coerent, un
sistem trebuie să îşi stabilească natura şi principala funcţie (sau
principalele funcţii). Sistemul românesc în ansamblul lui, repet,
nu şi-a stabilit în două decenii nici natura, nici funcţiile sale
vitale. În măsura în care, desigur, nu acceptăm că natura este
corupţia, iar principala sa funcţie e îmbogăţirea rapidă a unor
clanuri.
P.S. Imaginile ne-au fost furnizate de PRO TV.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat al Facultăţii de
Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureat al Academiei
Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de proză i-au fost
premiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul
"Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLER pentru
jurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica "Reportaj",
în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor din
Bucureşti.