Desi retorica personajului sauprincipal, Ryan Bingham (un tip al carui job este sa concediezesute de oameni din diverse companii de pe tot teritoriul Americii),este axata, intr-adevar, pe minciuna prin care patronii incearcasa-si calmeze salariatii dezolati de somajul iminent si, mai ales,sa-i impiedice sa-i dea in judecata, ar fi complet nedrept ca unfilm precum "Sus, in aer" / "Up in the Air" sa fie judecat strictin termenii acestei pledoarii. Pentru ca scenariul scris de JasonReitman si Sheldon Turner nu e nici tembel, nici superficial.Filmul este mult mai mult decât o incurajare poleita made inHollywood pentru toti disponibilizatii lumii. El vorbeste cu stil,subtilitate si, mai ales, cu o sincronizare perfecta la spiritultimpului, despre viata rece si artificiala din marile corporatiiale lumii, despre singuratate si despre iluzia vietii traite doarin plan virtual. Filmul surprinde cu precizie dureroasa una dintremarile amagiri ale lumii de azi - succesul tradus printr-o slujbabine remunerata intr-o corporatie multinationala. Cei condamnati sazumzaie un numar fix de ore pe coridoarele si in birourile cumocheta pe jos, pereti de sticla, lumini de neon si jaluzele dealuminiu sunt privati, fie ca sunt constienti sau nu, de farmecul,veselia, culorile si aromele esentiale ale vietii. Procesul princare oamenii au devenit sclavii mobilelor, laptop-urilor, fiselorde pontaj, deplasarilor de serviciu, regulamentelor si procedurilora inceput de ceva timp in societatea occidentala, iar acum e extremde familiar si la noi, pentru angajatii marilor companii. Iarconstientizarea brusca a acestei transformari a omului contemporan,a vidului pe care, asemenea lui Bingham, acesta il poarta cu el,botezat sarcastic cu numele de succes profesional, recompense inmile de zbor sau reduceri la diverse servicii este componenta ceamai interesanta, profunda si lucida a filmului. Astazi suntem,aproape toti, supusii absoluti ai cardurilor, reducerilor,spoturilor publicitare, ai telefoanelor de serviciu, ai facturilor,chitantelor si ratelor la banca, ai leasing-urilor si termenelorscadente. Unii isi traiesc chiar si intâlnirile romantice ori cugasca de prieteni pe internet, convinsi ca asa e mai comod silipsit de complicatii. Fericiti cei ce se pot sustrage si potreveni la hobby-urile si pasiunile din tinerete, cei ce potcalatori, cânta, visa, picta, sculpta, scrie poezii si dansa, paresa spuna chiar cinicul Bingham. Numai ca pentru acest lucru enevoie tocmai de acea materie prima fara de care nu se poate si pecare o garanteaza tocmai slujba in asemenea locuri artificiale:banii. "Incercati sa fiti fericiti si luminosi, desi noi tocmaiv-am taiat venitul, exista viata si dupa concediere", le spune defapt Bingham, intinzându-le mapa cu optiuni iluzorii, proaspetilorsomeri, carora le vine sa se dea cu capul de birou de disperare.Unii plâng, altii se infurie, altii se gândesc la sinucidere, altiiisi trec in revista eforturile de ani de zile si devotamentul fatade companie, neintelegând unde au gresit. Exista aici mici momentede spectacol discret, perfect gândite scenaristic, asa incât sa nucada in exagerare si melodrama, exista un fel stralucit al filmuluide-a atinge lucruri grave fara sa aiba pretentia ca lesolutioneaza, ci doar constiinta ca sunt insolubile. In fond, "Upin the Air" este un discurs deloc tezist despre dezorientare sisinguratate. Bingham se minte si pe el, nu doar pe "victimele" pecare le face ca terminator birocratic. Ajuns nu acasa, ci laurmatorul zbor, pentru ca aeroporturile si camerele de hotel ii tinloc de camin, el traieste in rotunda si lucioasa iluzie ca alichidat rucsacul cu balast reprezentat de eventuali prieteni,rude, sotie, copii, vecini, casa, masina, haine de tot felul,fotografii si obiecte personale. Aceasta e teoria perpetua pe careo tine la seminariile la care vorbeste dezinvolt despre necesitateadinamitarii psihologice a acestui rucsac inutil. Numai ca, la unmoment dat, iluzia face poc, iar Bingham, confruntat cu fericireacasnica, aparent tâmpitica, dar foarte concreta, a surorii lui,realizeaza ca nu are nimic, absolut nimic al lui, iar existenta luie in aer sau, cum spun românii, "in pom". Perfect jucat (Clooney,Vera Farmiga si Anna Kendrick sunt absolut ireprosabili), scris cureala clasa (dialogurile dintre Clooney si Farmiga amintesc, intr-ooarecare masura, de filmele lui Frank Capra sau de conversatiasuperba si rascolitor de erotica purtata de Cary Grant si Eva MarieSaint la masa, in vagonul-compartiment din "La Nord, prinNord-Vest"), "Up in the Air" este un amar si sensibil barometru allumii de azi, conceput cu multa tristete si mult umor. Si poate unavertisment care aminteste de personajele lui Kurt Vonnegut din"Pianul mecanic", in lupta inegala si hazardata cu tehnologiile simasinile, dar si de o excelenta si sugestiva comparatie pe carepoetul Mircea Dinescu o facea, intr-o emisiune televizata, vorbinddespre tinerii de azi, care isi risipesc tineretile prin birourileunor corporatii in loc sa vada frumusetea lumii, cu functionariideja prizonieri in cutiute dispuse pe verticala din genialul sivizionarul "Metropolis", al lui Fritz Lang (realizat in 1927).Poate ca "Up in the Air" este un indemn amar si in acelasi timpoptimist care ar putea suna astfel: "Fugiti, oameni buni, din fatacomputerelor si din birourile claustrante, respirati adânc si, dacase poate, traiti cu adevarat!"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
