ORA DE FILM/ Tipul cu rucsacul

Desi retorica personajului sau principal, Ryan Bingham (un tip al carui job este sa concedieze sute de oameni din diverse companii de pe tot teritoriul Americii), este axata, intr-adevar, pe minciuna prin care patronii incearca sa-si calmeze salariatii dezolati de somajul iminent si, mai ales, sa-i impiedice sa-i dea in judecata, ar fi complet nedrept ca un film precum "Sus, in aer" / "Up in the Air" sa fie judecat strict in termenii acestei pledoarii. Pentru ca scenariul scris de Jason Reitman si Sheldon Turner nu e nici tembel, nici superficial. Filmul este mult mai mult decât o incurajare poleita made in Hollywood pentru toti disponibilizatii lumii. El vorbeste cu stil, subtilitate si, mai ales, cu o sincronizare perfecta la spiritul timpului, despre viata rece si artificiala din marile corporatii ale lumii, despre singuratate si despre iluzia vietii traite doar in plan virtual. Filmul surprinde cu precizie dureroasa una dintre marile amagiri ale lumii de azi - succesul tradus printr-o slujba bine remunerata intr-o corporatie multinationala. Cei condamnati sa zumzaie un numar fix de ore pe coridoarele si in birourile cu mocheta pe jos, pereti de sticla, lumini de neon si jaluzele de aluminiu sunt privati, fie ca sunt constienti sau nu, de farmecul, veselia, culorile si aromele esentiale ale vietii. Procesul prin care oamenii au devenit sclavii mobilelor, laptop-urilor, fiselor de pontaj, deplasarilor de serviciu, regulamentelor si procedurilor a inceput de ceva timp in societatea occidentala, iar acum e extrem de familiar si la noi, pentru angajatii marilor companii. Iar constientizarea brusca a acestei transformari a omului contemporan, a vidului pe care, asemenea lui Bingham, acesta il poarta cu el, botezat sarcastic cu numele de succes profesional, recompense in mile de zbor sau reduceri la diverse servicii este componenta cea mai interesanta, profunda si lucida a filmului. Astazi suntem, aproape toti, supusii absoluti ai cardurilor, reducerilor, spoturilor publicitare, ai telefoanelor de serviciu, ai facturilor, chitantelor si ratelor la banca, ai leasing-urilor si termenelor scadente. Unii isi traiesc chiar si intâlnirile romantice ori cu gasca de prieteni pe internet, convinsi ca asa e mai comod si lipsit de complicatii. Fericiti cei ce se pot sustrage si pot reveni la hobby-urile si pasiunile din tinerete, cei ce pot calatori, cânta, visa, picta, sculpta, scrie poezii si dansa, pare sa spuna chiar cinicul Bingham. Numai ca pentru acest lucru e nevoie tocmai de acea materie prima fara de care nu se poate si pe care o garanteaza tocmai slujba in asemenea locuri artificiale: banii. "Incercati sa fiti fericiti si luminosi, desi noi tocmai v-am taiat venitul, exista viata si dupa concediere", le spune de fapt Bingham, intinzându-le mapa cu optiuni iluzorii, proaspetilor someri, carora le vine sa se dea cu capul de birou de disperare. Unii plâng, altii se infurie, altii se gândesc la sinucidere, altii isi trec in revista eforturile de ani de zile si devotamentul fata de companie, neintelegând unde au gresit. Exista aici mici momente de spectacol discret, perfect gândite scenaristic, asa incât sa nu cada in exagerare si melodrama, exista un fel stralucit al filmului de-a atinge lucruri grave fara sa aiba pretentia ca le solutioneaza, ci doar constiinta ca sunt insolubile. In fond, "Up in the Air" este un discurs deloc tezist despre dezorientare si singuratate. Bingham se minte si pe el, nu doar pe "victimele" pe care le face ca terminator birocratic. Ajuns nu acasa, ci la urmatorul zbor, pentru ca aeroporturile si camerele de hotel ii tin loc de camin, el traieste in rotunda si lucioasa iluzie ca a lichidat rucsacul cu balast reprezentat de eventuali prieteni, rude, sotie, copii, vecini, casa, masina, haine de tot felul, fotografii si obiecte personale. Aceasta e teoria perpetua pe care o tine la seminariile la care vorbeste dezinvolt despre necesitatea dinamitarii psihologice a acestui rucsac inutil. Numai ca, la un moment dat, iluzia face poc, iar Bingham, confruntat cu fericirea casnica, aparent tâmpitica, dar foarte concreta, a surorii lui, realizeaza ca nu are nimic, absolut nimic al lui, iar existenta lui e in aer sau, cum spun românii, "in pom". Perfect jucat (Clooney, Vera Farmiga si Anna Kendrick sunt absolut ireprosabili), scris cu reala clasa (dialogurile dintre Clooney si Farmiga amintesc, intr-o oarecare masura, de filmele lui Frank Capra sau de conversatia superba si rascolitor de erotica purtata de Cary Grant si Eva Marie Saint la masa, in vagonul-compartiment din "La Nord, prin Nord-Vest"), "Up in the Air" este un amar si sensibil barometru al lumii de azi, conceput cu multa tristete si mult umor. Si poate un avertisment care aminteste de personajele lui Kurt Vonnegut din "Pianul mecanic", in lupta inegala si hazardata cu tehnologiile si masinile, dar si de o excelenta si sugestiva comparatie pe care poetul Mircea Dinescu o facea, intr-o emisiune televizata, vorbind despre tinerii de azi, care isi risipesc tineretile prin birourile unor corporatii in loc sa vada frumusetea lumii, cu functionarii deja prizonieri in cutiute dispuse pe verticala din genialul si vizionarul "Metropolis", al lui Fritz Lang (realizat in 1927). Poate ca "Up in the Air" este un indemn amar si in acelasi timp optimist care ar putea suna astfel: "Fugiti, oameni buni, din fata computerelor si din birourile claustrante, respirati adânc si, daca se poate, traiti cu adevarat!"

"Sus, in aer" / "Up in the Air". Productie SUA, 2009. Regia: Jason Reitman. Cu: George Clooney, Vera Farmiga, Anna Kendrick, Jason Bateman, Chris Lowell.

Premiera: 29 ianuarie. Distribuit de: Ro Image 2000

ANDREEA CHIRIAC HENTEA (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF - editiile din 2007 si 2008 - ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.