Şi, în sfârşit, al treilea roman al trilogiei (MINUNATELE AFACERI ALE CAPITALISTULUI ILIEŞFEIC) este o frescă în maniera lui Hasek, transpusă în lumea începuturilor micilor întreprinzători de după revoluţie. Aici este prezentă şi viaţa de octogenar a tânărului aprig de odinioară Neiss, ajuns în pragul marii despărţiri de Banat a şvabilor în prioada din primii ani de după revoluţie. În această parte a trilogiei umorul se strecoară în poveste după modelul marelui scriitor ceh, prin chiar numele protagonistului principal – IlieŞfeic – care aduce în memoria cititorului figura de neuitat a soldatului chezaro-crăiesc din vremea Primului Război Mondial. De altfel, parte important din aventurile capitaliste (eşuate prin faliment) ale personajului central reproduc îndeaproape încercări trăite de autorul cărţii trăind, asemenea eroului său, nostalgia de a fi om al lumii noi printre securişti şi oameni ai vechiului regim care se dovedesc mult mai pricepuţi într-ale capitalismului, decât se dovedesc a fi reveriile utopice ale unui ageamiu rătăcit în Lumea Nouă.
– Tu trebuie să fii bogat, omule, să nu-ţi fie ruşine de treaba asta, de chemarea asta la care te îmbie Domnul care nu vrea căderea creaturilor sale, îmbogăţeşte-te, robule şi dreptmăritorule mieluşel, fii bogat, smulge-te din sărăcia în care te-a născut maica ta.
La asemenea vorbe toţi cei din sală se uită ca drogaţi, cel puţin aşa îi par lui Şfeic care îi priveşte cu atenţie. Cherubino trage ca de obicei ocheade primprejur după frumuseţile locului, la fel şi celălalt: „Alta nu aveţi în minte decât femeile”, le spune şuierat şi puţintel agasat. „Chiar şi aici, în sfânt locaşul acesta, să nu poţi tu să te dezbari de meteahna asta, care pe mine unul nu mă deranjează dacă n-ar fi să fie obligaţia de a face treabă. Vrem să devenim capitalişti sau de-ăştia, cum le spune, casanove rătăcitoare pe la tot felul de icoane?”
– Puţin ne uităm şi la viitoarele patroane, în fond putem foarte bine să fim şi una şi alta, mai şi trăim viaţa, nu ne chinuim încontinuu, ce, ai două vieţi, mio socio?
– Asta aşa e, nu avem, aşa că mai bine să fim eficienţi, înţelegi, să nu pierdem vremea. Mai bine să ascultăm ce spune madona asta cu sfârcurile abia dosite dincolo de bluza de mătase: „Ascultă, rob al Domnului, trebuie să doreşti prosperitatea ta, a familiei tale şi a poporului din mijlocul căruia te-ai ivit!”. „Asta cam aşa-i” încuviinţează intimidat Ilie. Linişte, se lasă din nou o linişte pilduitoare şi vocea păstoriţei, a misionăriţei se înalţă melodioasă în marea năucă de participanţi la workshop: „ascultă la mine, înveţi şi vei progresa, orice idee înseamnă bani. Să facem bani, e vremea să fim bogaţi, să nu mai stăm la marginea istoriei, să nu mai fim pastorali, fără vlagă”. Dă din cap emoţionat Ilie Şfeic. Se întoarce spre cei doi şi le şopteşte înfrigurat:
– Voi, în calitatea voastră de macaronari care nu aţi trăit în epoca de aur, nu ştiţi ce e cu societatea comunistă multilaterală, mai bine ascultaţi la misionăriţa asta aşa de sexi cu bluziţă vaporoasă cum ne îndeamnă la prosperitate: „veniţi de vă îmbogăţiţi, robi ai Domnului, sărăcia este un păcat greu, nu este nimic mai groaznic decât sărăcia, nimic mai neomenesc, nimic mai înspăimântător, e vremea să ai, să dobândeşti, să fii tu însuţi prin tine şi prin banii tăi, să urci calm în Opelul tău, în Volkswagenul tău, în Merţanul tău, în al tău Ford Mondeo, robule al lui Dumnezeu”.
Pe măsură ce domniţa cu sfârcuri ivite de sub bluză rostea cele de mai sus, asistenţa părea adormită asemenea narcomanilor, asemenea ălora de prin mănăstirile musulmane, a dervişilor învârtitori care intră în transă, se extaziază treptat, îşi pierd firea, capul şi toate cele, „haleluiah”, zice mulţimea, mai apoi subliniază prin anumite sintagme cu valoare vocativă după cum urmează. Spre exemplu, domniţa zice aşa: „Aminteşte-ţi de Iehova, Dumnezeul tău, pentru că el ţi-a dat puterea să fii prosper” (Deuteronom,8:18). „Nu te teme de Mamona, nu-ţi fie frică de arginţi că Domnul i-a făcut pentru tine, ca să-i ai”. „Halelujah”, se aude ca un fel de geamăt sexual, „aşa-i, Doamne”, murmură din când în când mulţimea seminarizată, aţâţată de vorbe, de spusele femeii: „nu te teme, mielule, de Mamona, Domnul Dumnezeul tău te vrea cu bani, de când am apucat pe căile preoţiei mi-am legat viaţa de menirea asta minunată prin care mi-am dorit să împac bogăţia cu credinţa şi i-am căutat pe cei bogaţi din Cartea Sfântă şi i-am găsit pentru tine miel al Domnului”. „Halelujah”, murmură seminarul, „halelujah”, zice, şi misionăriţa revarsă asupra lor un şuvoi de personaje din vechime: Abraham, şi Iacob, şi Moise, şi David, şi Solomon, şi Isaia, şi Ieremia. Halelujah, binecuvântat fie Domnul în veacul veacurilor… şi Neemia, şi Elisei, şi Elia: „nu uitaţi darurile scumpe pe care I le-au adus Magii, Pruncului: aur în sipete mari”. „Halelujah”, murmură seminarul, „halelujah”, zice. „Ajută-mă, Doamne, să plătesc la timp facturile, să am grijă de bunul mers al afacerilor mele, să nu întârzii la achitarea impozitelor, aşa să fie, amin, amin, zic vouă, că cei care nu vor plăti la timp şi cu bună credinţă vor ajunge în Iadul plin de executori judecătoreşti şi faliment se va numi el în veacul veacurilor.”
– Pauză, strigă o ministrantă, o jună preoteasă din aceea care i-a acostat şi pe ei. Vă rog să treceţi pe la contabilitate, să achitaţi contravaloarea workshopului, strigă ministranta şi mulţimea se dezmeticeşte ca dintr-o scufundare în extaz.
– Urmează seminarul aplicativ, anunţă colega ministrantei, una tânără şi cu frumoase inele în urechi. Vă rog să poftiţi în sala de seminar, să luaţi loc la mese, vă rog să observaţi faptul că fiecare îşi are numele trecut pe mese, o să vă rugăm să luaţi loc acolo, în dreptul numelui dumneavoastră, nu altundeva.
Aşa fac, se îngrămădesc la intrarea în sală fiecare cu caiete mari şi creioane, markere, tot soiul de instrumente care înlesnesc învăţarea. Îşi caută locurile, Şfeic şi-l găseşte pe al lui, stă alături de careva, un domn cu figură de mecanizator agricol, semetist, cum li se spunea. Şfeic pretinde că are priceperi fiziognomice, ştie să ghicească după înfăţişarea oamenilor cam ce hram poartă fiecare, dacă este investitor sau doar angajat la patron, dacă îl interesează cartea sau nu, dacă lucrează în domenii precum informatica sau agricultura. Vecinul de lângă el pe nume Dudan Ghe. Viorel, aşa cel puţin scrie pe cartonul de dinaintea lui, îi spune că aşa este, cum a gândit el, provine de la sat şi a lucrat la SMT Nădăbani şi acuma se face patron.
– Ce fel de patron doriţi să fiţi, domnu’ Dudanu?
– Interesul meu, domnule dragă, este la agricultură, la altceva nu m-aş putea băga, nu mă pricep, dar la agricultură mă pricep.
– Dar dumneavoastră, domnule, văd că scrie pe bilet că vă zice Ilie Şfeic, dumneavoastră ce aţi dori să faceţi în calitate de viitor patron.
– Eh, domnule Dudan, eu nu prea ştiu ce obiect de activitate să aleg, mă tot foiesc, am tot căutat oportunităţi de afaceri, cum se spune, acum m-am întovărăşit cu un italian şi o să facem o firmă italo-romena numai că nu ştim obiectul de activitate, căutăm să o înfiinţăm, şi chiar de aceea am şi venit aici la întrunirea aceasta.
În timp ce noii vecini, Dudan şi Şfeic, se întreţin în acest fel îşi face apariţia în sala de seminar un domn între două vârste, îmbrăcat înr-un elegant costum de culoarea oului de raţă, cu o cravată asortată. Îi priveşte amuzat până se face treptat linişte, seminariştii îşi aşază creioanele, rechizitele, ultimele pregătiri se sting anevoie, linişte, mare linişte se lasă, şi domnul în costum îi priveşte atent, îngăduitor şi amuzat:
– Domnilor seminarişti, am înţeles că aţi venit aici să deprindeţi tainele capitalismului, să aflaţi ce mecanisme îl întreţin şi l-au făcut victorios în confruntarea lui cu sistemele totalitare de tip comunist, pe care atât de bine le-am cunoscut cu toţii. Mulţi o să vă spună tot felul, o să vă dea explicaţii dintre cele mai năstruşnice, vă vor spune că sistemul capitalist a învins deoarece legile eterne ale pieţei au învins. Alţii vă vor spune despre instinctul de proprietate al omului, care nu poate fi distrus cu totul şi chiar aşa s-a şi întâmplat pe vremea celuilalt regim. Eu însă vă zic că nu asta e problema şi că nu rezistă asemenea explicaţii. Vin în acord cu ceea ce a spus colega mea de dinainte despre dimensiunea spiritual-metafizică, religioasă, a oportunităţilor de afaceri pe care le căutaţi cu gândul să reuşiţi în această lume care s-a trezit la viaţă şi la competiţie. Dacă prietena mea v-a spus câte ceva despre cât de minunată şi în acord cu Pronia divină este prosperitatea şi bogăţia cât de mare, eu o să vă vorbesc despre aspectele spirituale şi mistice sau mistagogice ale banului. Banul, domnilor, nu este ochiul dracului, ci al fericirii. Să încetăm cu aceste viziuni primitive, să încetăm să ne uităm cu dispreţ la el, aşa cum o facem cu bietele putane, fecioarele şi vestalele de pe marginea şoselelor, pe care le dispreţuim de ochii lumii, dar le căutăm şi ne lăsăm pradă priceperii lor de a ne stârni plăcerile sexului, fie el felatio, fie clasic, fie oricum, întrucât, cum spuneam, plăcerea nu are limite şi imaginaţia este cel mai bun sfătuitor al ei. Ca să nu lungim vorba, o să intru direct în subiectul discuţiei noastre seminariale pe tema Succesul în acumularea primului milion în valută forte. Vă atrag atenţia că titlul prelegerii aplicative de astăzi este sec, lipsit fără doar şi poate de orice atractivitate deosebită, asta o recunosc, numai că, vă spun, veţi vedea că nu e deloc aşa. Haideţi să trecem la treabă. Înainte de toate vă rog să vă relaxaţi, uitaţi orice alte gânduri, ieşiţi din stres prin tehnica poruncilor directe. Vă voi striga pe fiecare:
– George Jivănescu ai ieşit din stres?
– Am ieşit!
– Petre Păsculescu, tu ai ieşit la rândul tău din stres?
– Nu vă supăraţi, eu provin din rândul mecanicilor auto şi nu pricep prea clar cum să răspund exact.
– Dragă Păsculescu, te rog să asculţi şi tu şi ceilalţi cărora nu vă este prea clar înţelesul cuvântului: stres înseamnă când porneşti la treabă şi te zbaţi, te agiţi, trebuie să mergi la Fisc, la pompieri, îţi trebuie aprobare de la cutare funcţionar şi nu dai de el, vine garda financiară, vin cei de la protecţia consumatorilor, vin angajaţii şi nu muncesc cum trebuie, cutare a sustras cutare lucru, alţii cer sporuri salariale. Ăsta e stres, când te agiţi continuu ca patron.
– Am înţeles, dom’profesor, păi acuma nu am stres mare pe cap, sunt, aş putea spune, de-a dreptul calm.
– E bine, e foarte bine, că de asta vă întreb, deoarece avem nevoie de ieşirea din stres pentru o bună reuşită a seminarului aplicativ.
– Cherubino Podesta, ia spune, dumneata ai ieşit din stres?
– Eu nu am ieşit, la Romania stau la stres, caut opportunità d’affari şi nu dau de ele, vin alţii de la Italia şi fac toate opportunità, asta fac, şi eu numai stres am.
– Bine, aşteaptă şi suspendă-ţi gândirea la astea. Nu gândi la nimic până când revin cu întrebarea mea din nou. Următorul la rând. Şfeic Ilie ai ieşit din stres?
– Am ieşit.
– Foarte bine, stai atunci aşa destresat, până începem seminarul aplicativ. Următorul: Dudan Ghe. Viorel cum eşti, cu stres sau fără.
– Să trăiţi, dom’profesor, sunt fără stres, mă prezint calm.
– Foarte bine, mergem mai departe să vedem cum stăm. Revin şi te întreb pe tine, Cherubino Podesta, ţi-ai alungat gândurile la ceilalţi investitori italieni şi ai ieşit puţin măcar din stres.
– Un poco, parcă am ieşit ceva.
– Bine, bine, aşa şi trebuie, continuă să-ţi suspenzi gândurile. Acum vă poruncesc ca preţ de cel mult zece minute să trecem la o disciplinare a imaginaţiei şi să o îndreptăm spre drumul pe care am apucat. Gândurile sunt mai uşor de stăpânit, o să vedeţi asta, decât imaginaţia care e nărăvaşă şi nu pare deloc capabilă să fie dresată. Aşadar vă destresaţi cât se poate de bine, nu gândiţi la nimic, vă întreb încă o dată, mai gândeşte cineva la ceva?
Se face linişte în sala de seminar aplicativ, toţi aplicanţii aşteaptă. Profesorul revine cu voce autoritară:
– Acum vă rog să vă relaxaţi muşchii corpului, staţi în aşa fel încât să nu mai simţiţi că există ceva din trupul fiecăruia care să îl deranjeze.
Liniştea se înstăpâneşte în sală, participanţii la seminar stau pleoştiţi, tolăniţi pe scaune şi mese:
– Acum aţi ajuns în starea bună pentru a intra în meditaţie prin disciplinarea imaginaţiei: vă rog să vă închipuiţi o bancnotă de o sută de dolari, toată lumea să se concentreze doar la ea, nu vedeţi altceva, nu vă interesează altceva, staţi cu ochii minţii pe imaginea bancnotei. Atenţie, este total interzis să vă gândiţi la ea, cum aţi putea să o câştigaţi sau cum s-ar putea să o cheltuiţi sau, şi mai şi, ce plasamente rentabile aţi putea să încercaţi. Nu asta interesează, vă rog să nu gândiţi deloc, nu ăsta este exerciţiul nostru, ci de imaginaţie, aşadar fără gânduri veţi rămâne cu ochii minţii, cum ziceam, înţepeniţi pe imaginea ei.
Fragment din Minunatele afaceri ale capitalistului Ilieşfeic, al treilea volum al ciclului romanesc Trilogia Corso, în pregătire la Editura Cartea românească
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
