Modul de gestionare a crizei din 1987, produsă la doar două luni de la accederea în funcţie, a fost caracteristic pentru doi dintre factorii pentru care Greenspan a fost criticat de-a lungul mulţilor ani cât a fost preşedinte: predilecţia sa pentru soluţii dictate de piaţă şi înclinaţia sa de a pompa lichidităţi în cantităţi mari atunci când era necesar. Primul punct este criticat de Ravi Batra (Greenspan's Fraud), care îl face pe Greenspan personal răspunzător pentru toate relele din societate: eşecul sistemului de sănătate, diferenţele mari dintre venituri, deficitul de cont curent şi şomaj. Fleckstein (Greenspan's Bubble) critică mai mult pe Greenspan şi Fed-ul pentru gestionarea proastă a baloanelor speculative financiare. Critica este pertinentă, de vreme ce atitudinea lui Greesnpan faţă de baloanele speculative este total lipsită de consecvenţă. El a dedicat un lung capitol din autobiografia sa "exuberanţei iraţionale", sintagmă pe care a propus-o el însuşi şi care a fost folosit ca titlu pentru celebra carte a lui Bob Shiller (Irrational Exuberance). Indicele bursier Dow Jones trecuse de la un nivel psihologic la altul - 4.000, 5.000, 6.000. Greenspan dorea să îndrepte atenţia pieţei asupra riscului ca creşterea preţurilor acţiunilor să fie doar un balon speculativ şi ca preţurile să scadă la loc, mai devreme sau mai târziu. A făcut acest lucru într-o prelegere susţinută la American Enterprise Institute pe 5 decembrie 1996, în care a pus întrebarea retorică: ce preţuri ar trebui să influenţeze Fed-ul? Preţurile bunurilor şi serviciilor? Sau, de asemenea, preţurile mărfurilor pe pieţele la termen? Sau poate şi preţurile viitoarelor mijloace de consum, cum ar fi preţurile acţiunilor şi ale proprietăţilor?
Dar cum putem şti când exuberanţa iraţională a crescut nejustificat valorile activelor, care devin apoi obiectul unor contracţii neaşteptate şi prelungite, aşa cum s-a întâmplat în Japonia în ultimii zece ani? Şi cum includem această evaluare în politica monetară? Noi, ca reprezentanţi ai băncilor centrale, nu trebuie să ne facem griji dacă un balon speculativ legat de activele financiare nu ameninţă să afecteze economia reală, producţia, slujbele şi stabilitatea preţurilor. Într-adevăr, scăderea dramatică a preţurilor acţiunilor din 1987 a avut puţine consecinţe negative pentru economie. Dar nu trebuie totuşi să subestimăm sau să ignorăm complexitatea interacţiunilor dintre piaţa activelor şi economie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
