Preocuparile grupului FocAR (Razvan Neagoe si Alina Tudor), duc la o arta ancorata in realitate, implicata in politic si social, o arta care nu se considera exterioara in raport cu societatea, ci pune in discutie principiile de functionare ale acesteia. Urban Traces, expozitia deschisa din 25 ianuarie la Galeria Grigore Mora, are ca subiect identitatea - identitatea ca artist, ca individ, ca natiune. Subiectul este unul esential pentru orientarea noastra in lume, complex, implicand domenii multiple precum cel al artei, filosofiei, psihologiei sau sociologiei. Mereu de o actualitate stringenta, a fost in ceea ce ne priveste reactivat recent de aderarea Romaniei la UE. Instalatiile multimedia, performance-urile sunt vehiculele unor probleme actuale arzatoare precum integrarea, globalizarea, localizarea, politicul, minoritatile. Autorii lor sunt interesati de ceea ce ne defineste astazi, cu adevarat, intr-o lume a simulacrelor mai reale ca realitatea, in care reclama ne agreseaza la fiecare colt de strada, optiunile ne sunt livrate de-a gata, iar identitatea este definitia unui serviciu asigurat de agentiile de publicitate. Adevarate statement-uri, camasile pe care le imbraca artistii nu sunt nici negre, nici verzi, ci sunt inscriptionate cu toate tarele societatii de azi, pe care si le asuma si pe care ni le exhiba.
Exprimarea este sintetica, in alb si negru, chemand la optiuni transante. De fapt, griul murdar al capitalei a fost epurat, descompus in alb si negru si a devenit semn, scriere cu care cei doi isi rescriu istoria pe propria piele, in fapt se rescriu pe ei si isi rescriu propriul destin artistic. Scrisul a devenit imagine, insa isi pastreaza incarcatura critica evidenta, in ipostaza de inscriptie explicita. Filmul, piesa centrala a expozitiei, conecteaza (si agreseaza) simtul tactil, sonor si vizual si asociaza arhaicul pictarii pe corp cu scrierea ca semn cultural. Un alt contrast vadit este cel dintre imagine si fundalul sau sonor, prezente opuse punand in relatie doi termeni - interioritate si exterioritate, alb si negru, liniste interioara si zgomot al strazii, diversitate si uniformitate. Zgomotul urban, adics fundalul sonor si imagistic care ne intovaraseste vietile, are ca rezultat desensibilizarea omului metropolei, iar tocirea sensibilitatii sale este un fenomen de adancime ireversibil. In replica, imaginile de pe peretii galeriei, still-uri din film, devin stencil-uri gata de a fi trimise inapoi ca feed-back strazii care le-a iscat.
Identitatea urbana a societatii noastre postmoderne este completata si confruntata cu cea venind de undeva din arhaicul unei zone cu incarcatura culturala specifica, cea a celebrei culturi Cucuteni. Intrebarii privind ceea ce ne defineste i se alatura astfel cea privind confruntarea dintre valorile vechi si noi. Aceeasi formula a filmului ca documentare de performance si acelasi gest de aplicare a unui cod vizual pe propria piele este liantul imagistic ce leaga cele doua expozitii, nexul ideatic fiind aceeasi cautare a identitatii, de asta data prin imersia in trecut. Cele doua expozitii sunt complementare, fata si verso-ul unei realitati complexe, situate intre local si global - cea a noastra, de aici si acum.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
