Identitate, transe si trasee urbane
Autor:
Cristiana Radu
09.02.2007
Exprimarea este sintetica, in alb si negru, chemand la optiuni transante. De fapt, griul murdar al capitalei a fost epurat, descompus in alb si negru si a devenit semn, scriere cu care cei doi isi rescriu istoria pe propria piele, in fapt se rescriu pe ei si isi rescriu propriul destin artistic. Scrisul a devenit imagine, insa isi pastreaza incarcatura critica evidenta, in ipostaza de inscriptie explicita. Filmul, piesa centrala a expozitiei, conecteaza (si agreseaza) simtul tactil, sonor si vizual si asociaza arhaicul pictarii pe corp cu scrierea ca semn cultural. Un alt contrast vadit este cel dintre imagine si fundalul sau sonor, prezente opuse punand in relatie doi termeni - interioritate si exterioritate, alb si negru, liniste interioara si zgomot al strazii, diversitate si uniformitate. Zgomotul urban, adics fundalul sonor si imagistic care ne intovaraseste vietile, are ca rezultat desensibilizarea omului metropolei, iar tocirea sensibilitatii sale este un fenomen de adancime ireversibil. In replica, imaginile de pe peretii galeriei, still-uri din film, devin stencil-uri gata de a fi trimise inapoi ca feed-back strazii care le-a iscat.
Identitatea urbana a societatii noastre postmoderne este completata si confruntata cu cea venind de undeva din arhaicul unei zone cu incarcatura culturala specifica, cea a celebrei culturi Cucuteni. Intrebarii privind ceea ce ne defineste i se alatura astfel cea privind confruntarea dintre valorile vechi si noi. Aceeasi formula a filmului ca documentare de performance si acelasi gest de aplicare a unui cod vizual pe propria piele este liantul imagistic ce leaga cele doua expozitii, nexul ideatic fiind aceeasi cautare a identitatii, de asta data prin imersia in trecut. Cele doua expozitii sunt complementare, fata si verso-ul unei realitati complexe, situate intre local si global - cea a noastra, de aici si acum.