Mai are literatura vechecititori? A avut, de fapt, ea vreodată un public larg, nu egal, darmăcar apropiat ca număr de cel care urmăreşte literaturacontemporană?
Cine mai citeşte, azi, vechilepagini ale cronicilor sau romanul lui Dimitrie Cantemir (inimagine) ori "poemationul eroi-comico-satiric" al luiBudai-Deleanu? Mai nimeni, s-o recunoaştem. Ceea ce convenţionalnumim literatură veche a fost mereu un obiect de studiuinaccesibil maselor largi. Rarii studioşi s-au mai aplecat asupraoperelor celor din vechime, nu cititorii obişnuiţi. Şi nici măcarcriticii literari, care nu prea au detentă filologică, obligatoriein cercetarea acestui sector vitregit. Vi-l imaginaţi pe Alex.Ştefănescu scriind comprehensiv despre Istoria ieroglifică?Mai bine nu…
Cum intâmplarea face ca unuldintre cursurile pe care, de puţină vreme, le predau la Litereledin Iaşi să fie chiar cel de literatură veche, mă voi feri să comitniscaiva ipoteze pândite de riscul unor "densităţi periculoase" şivă voi impărtăşi doar câteva aspecte pitoreşti, dar elocvente, aleexperienţei mele cu studenţii din anul I.
Prima constatare pe care suntnevoit să o fac, incă de la primele intâlniri cu ei, de la primeletentative de dialog, este că absolvenţii de liceu, care au obţinutnote foarte mari la bacalaureat, nu au habar de ceea ce reprezintăinceputurile literaturii române. Au in schimb prejudecăţi penecitite: presupun ei că ar fi vorba de ceva plictisitor, greoi,care nu are cum să-i atragă. Nu manifestă nici măcar deschiderea dea-şi bate cât de cât capul: Antim parcă le-ar plăcea, dar nu suntdispuşi să inveţe câte ceva despre retorica sacră, Ureche e camsec, Miron Costin - cam cicălitor, iar Neculce, ei, da, Neculceaduce cu ce se scrie in tabloidele de azi: e cronicarul bârfitor şifoloseşte cuvântul "curvă". Le place, fireşte, episodul celei de adoua domnii a lui Dumitraşco Vodă Catacuzino, de unde află căexistau şi in secolul al XVIII-lea proteze dentare. Poate vi separe că e de şagă, dar nu e: exact acesta este nivelul la care epercepută literatura veche. Pentru că vin din liceu cu ideea inertăcă important intr-un text este ce anume transmite el, nucum o face. Inutil să mai adaug că şi particularităţile unuilimbaj datat ii incurcă destul de mult.
Care e, totuşi, soluţia de a-iatrage? Am incercat să ii fac să se apropie de cronicari prinmijloacele narativităţii, simplificate destul de mult. Letopiseţelenu sunt literatură propriu-zisă, ci doar prin ricoşeu, dardiscursul narativ, rudimentar de regulă, aici şi-a deprinsticurile. E un fel de protoliteratură… Ii plimb prin Eco şi incercsă ii fac să aplice câteva concepte in analiza unor fragmente, dardin Şase plimbări prin pădurea narativă reţin de obiceideosebirea dintre filmele porno şi celelalte. Lucrurile mai mergcum mai merg: din cronicari, din Viiaţa lumii şi dinPsaltirea lui Dosoftei mai pricep câte ceva… Cărţilepopulare le plac, că sunt poveşti, chiar dacă e mult misoginism inPovestea lui Sindipa filosoful şi nu prea se lămuresc ei cel-a apucat pe Sadoveanu de a rescris textul in Divanulpersian. Limba veche are surprizele ei, care uneori pot atrage…Până la un punct insă.
Iar acest punct este DimitrieCantemir. Rar student care să citească in intregime romanul. Devreo 5 ani, de când fac seminarii la literatură veche, am intâlnitunul singur. Ambiţios tare, băiatul… Lucrurile generale, legate demecanismul alegoriei animaliere şi de structura romanului, suntdestul de limpezi când le expun. Când trecem insă la lucrul concretpe text, totul se complică. In ce limbă o mai fi scriind şiCantemir ăsta? Ce e cu sintaxa asta sucită, cu topica astanefirească? De unde să ştie, sărăcuţii, că ei latină nu au făcutnici in liceu şi nu fac nici in facultate? Istoriaieroglifică pretinde o lectură-studiu, iar ei nu prea suntobişnuiţi cu aşa ceva… Prin urmare, analiza unor fragmente trebuiesă depăşească, mai intâi, stadiul de traducere propriu-zisă. Cândfac acest efort, cu care nu sunt invăţaţi, se simt atât de obosiţi,incât totul devine un talmeş-balmeş in capul lor. Dacă ar fi dupămine, aş pune romanul lui Cantemir in programa de la ultimul an sauin cea de la Master. E nevoie de mai multă experienţă pentru adesluşi şi a degusta cum trebuie romanul prinţuluimoldav.
De cele mai multe ori, studenţiifac ceea ce ştiu ei că trebuie să facă: invaţă pe de rost. Şiatunci să vezi boacăne, gafe, rateuri… Marea problemă este că eivin din liceu cu o cultură generală extrem de precară: nu ştiu mainimic despre umanism, despre iluminism, nu au o idee corectă despreliteratura română in diacronia ei. Cum să mă mai mir că o studentăil considera pe Hegel soaţa Struţocamilei? Că doar de la Helgea laHegel e doar un pas. Sau că alta considera că Ibrăileanu ar fi nicimai mult, nici mai puţin decât un personaj din subsolulŢiganiadei. Ce să mai spun când intâlnesc scris intr-olucrare, negru pe alb, "Nea Goe Basarab"? Că domnul Goe allui Caragiale s-a făcut mare şi a devenit student la Litere? N-arfi exclus… Desigur că există şi excepţiile imbucurătoare, dar elesunt atât de rare, incât nu reuşesc să şteargă impresia negativă pecare majoritatea o imprimă.
Şi atunci? Dacă nici printreliteraţi cărţile vechi nu-şi mai află cititori, ce concluzie putemtrage? Că literatura medievală, atâta câtă este ea, va rămâne undomeniu destinat exclusiv cercetătorilor chiţibuşari, filologilorrăbdători? Cred că da… Reeditările din ultima vreme oferă mai multeediţii filologice decât de uz şcolar. Nu e un semn că ne indepărtămprea uşor de nişte texte incă neexplorate până la capăt? Totuşi,fără aprofundarea acestui sector al literaturii autohtone, multealtele iţi rămân cam necunoscute. Chiar poţi citi Levantulfără să ştii nimic despre Ţiganiada? Chiar poţi pricepe dece proza noastră de ficţiune demarează atât de greu fără să ştiicare era stadiul naraţiunii nonficţionale in secolele XVII-XVIII?Şi oare anumite poeme din Eminescu nu te trimit la Viiaţalumii, a lui Costin? Care, e drept, te trimite automat lapoeţii Antichităţii…
Lucrurile se leagă, iar eclipsape care literatura veche o traversează se explică, in mare măsură,prin lipsa de cultură a studentului mediu. Accesul e condiţionat deminimele cunoştinţe pe care, din păcate, liceul de azi nu prea lemai asigură unui absolvent. Ca să apreciezi, de pildă,Invăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, enevoie să ştii câte ceva despre tradiţia cărţilor de moralăprinciară, de la Pricipele lui Machiavelli, la Orologiuldomnilor al lui Antonio de Guevara, tradus la noi de NicolaeCostin ori Curteanul lui Baltassare Castiglione. La fel,pentru a te putea bucura de virtuozitatea parodică aŢiganiadei trebuie să fi parcurs, in afară de marile epopei,Batrachomiomahia, Gli animali parlanti, La secchiarapita şi tot aşa…
Cine mai e dispus să facă totacest efort? Studentul de la Litere? Nu prea cred… Să fie soluţiarescrierea acestor capodopere? Au existat incercări, nu foartereuşite… Şi, oricum, Istoria ieroglifică repovestită e oricealtceva, numai Istoria ieroglifică nu…
In concluzie, cred că trebuie săne consolăm cu ideea că literatura veche e Cenuşăreasa literaturiiromâne. Că ea devine un domeniu destinat doar cunoscătorilor. Euunul cred că e păcat…
BOGDAN CRETU (nascut la 21ianuarie 1978, in judetul Constanta) este lector la Catedra deLiteratura Romana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea"Al.I. Cuza" din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magnacum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegiicritice. Explorari in critica si eseistica actuale (Premiulpentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul pentrudebut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Visniec - unoptzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iasi",nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Romanialiterara"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romanacontemporana (Premiul pentru critica al revistei "Ateneu"),Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar,eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite revisteculturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc.Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilordin Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala siComparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in "Ziarul deIasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iasi,din 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
