Pe măsură ce-a înaintat pe drumul a ceea ce numim civilizare,societatea umană a manifestat un grad tot mai mare de deschidere.Fireşte, civilizarea asta e destul de discutabilă. Dacă în ceea cepriveşte nivelul de igienă şi de sănătate, speranţa de viaţă,lucrurile par destul de clare, în alte privinţe (morală,standardizare, identitate individuală, de grup şi naţională ş.a.)părerile sunt mai mult decât împărţite. Încercaţi să convingeţi unoriental că fast-food-urile sunt un pas pe calea civilizării.
Dar, una peste alta, lumea - hai să spunem mai exact: lumeaoccidentală a mers înainte, nu înapoi. Şi una dintre dimensiunileacestui parcurs este gradul de deschidere, care înseamnă în primulrând idealuri legate de egalitatea în drepturi indiferent de sex,religie, etnie etc. În al doilea rând - indiferent ce spune legea-, înseamnă toleranţă, empatie, ecumenism. În fine (deşi lista emai lungă), tendinţa înseamnă minţi deschise, originalitate,imaginaţie, inovare.
Din punctul de vedere al deschiderii, societatea omenească arhaicăreprezintă limita de jos. Cât mai puţină înţelegere, permisivitateşi drept la libera iniţiativă. Reguli draconice, scrise sau nu,matriarhat sau patriarhat deopotrivă de rigid, împărţirea severă înclase de privilegii, stăpâni şi sclavi, consens general (inclusival celor defavorizaţi!) asupra faptului că există oameni superiorişi inferiori, împărţirea fiind făcută după felurite criterii,printra care vârsta şi productivitatea. În unele culturi, de pildă,bătrânii erau duşi să moară departe de trib.
Dacă e permisă o comparaţie frivolă, societatea arhaică era precumo fecioară cu coapsele strânse până la golirea de sânge, de teamaunui acces nepermis.
Societatea tradiţională, prin comparaţie - fără a mai intra înamănunte -, s-ar putea asemăna cu o doamnă care îşi îndepărteazăpicioarele atunci când trebuie şi numai pentru cine merită asta -de regulă soţul, maximum un amant.
Societatea modernă şi postmodernă a dus deschiderea şi mai departe.Paradoxal, atitudinea politically correct, deşi stabileşte cetrebuie să faci şi mai ales să nu faci, în fapt a dizolvat camtoate limitele, impunând ideea că e voie cam orice şi că trebuie săai înţelegere pentru orice. În linia comparaţiei noastre, vorbimdespre o societate în şpagat, ca să nu spunem crăcită.
TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n. 1956) a absolvitsecţia de Informatică a Facultăţii de Matematică, UniversitateaBucureşti, cu lucrarea de licenţă "O privire matematică asuprapiesei «Romeo şi Julieta»", publicată ulterior de EdituraAcademiei. A lucrat 12 ani în informatică, pe toate sistemele decalcul şi în toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992lucrează în presă: cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri,radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă "Viaţa catroleibuz" (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmatde biografia "Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua2005), romanele "Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitullumii" (2005), culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului"(2007). În prezent lucrează în TVR, fiind realizatorultalk-show-ului "În spatele uşilor deschise", şi este colaboratorpermanent al Ziarului de Duminică, Revistei Flacăra şi RadioRomânia Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
