Mihnea, baiatul meu cel mare,mi-a pus odata o intrebare naucitoare. Auzind despre cimitirele demasini, a vrut sa stie daca nu exista si cimitire deorase!
N-ar fi oare utile? N-ar fi oarejustificate? O masina te tine cât te tine, tragi de ea cu dintii can-ai bani de una noua, inlocuiesti piesa dupa piesa, legi cu sârma,improvizezi, lasi tone de bani prin atelierele auto, mai lipestiici, mai dai cu bidineaua colo, ascunzi petele de rugina subabtibilduri colorate - in fine, sunt sigur ca stiti despre cevorbesc, nu mai insist, ca e dureros - dar pâna la urma n-ai ceface, renunti la ea. Daca nu gasesti unul si mai amarât decât tinesa ti-o cumpere pe mai nimic, o târâi la casare. Oricum, si dac-ovinzi, tot acolo ajunge curând.
Trecând zilnic prin Bucuresti,nu-i greu sa ajungi la concluzia ca ar trebui si el sa urmeze osoarta similara (de luat sigur nu-l ia nimeni, nici pe gratis).Petele de rugina, busiturile, zgârieturile sunt la fel de deseprecum cele de pe o masina care a sarit de opt-noua ani. De mers,merge, dar mai degraba târâs. Iar buildingurile sclipitoare, dinsticla, plastic, aluminiu si otel - ca si peticele din carosabil side pe trotuare - sunt exact precum abtibildurile colorate de pe ocaroserie reintrata de mult in circuitul materiei innatura.
La fel ca si in cazul uneimasini hartanite, exista un moment critic in care suma reparatiilorajunge sa fie mai costisitoare decât o eventuala achizitie. Dar,respectând paralela, ceea ce face decizia dificil de luat este ca -oricât de scumpe in total - improvizatiile repetate suntsuportabile, in vreme ce achizitia presupune un masiv efortfinanciar punctual. Si totusi, nu e evident oare ca tot ceea ce s-afacut, de doua decenii incoace, cu acest oras parca blestemat, afost sa se arunce banii pe geam? Arata azi Bucurestiul cât de câtmai bine decât acum 5, 10, 15 ani? Nu, arata mult mai rau.Numeroase cladiri istorice, unele monumente de arhitectura, inorice caz toate din categoria celor care au creat cândva renumelede "Micul Paris", au fost lasate sa se prabuseasca, de regulapentru a elibera terenul in vederea ridicarii unui nou monument alkitsch-ului, pe cele mai multe dintre acestea fluturând acumdisperate anunturi "To Let/To Sale".
Ce bun ar fi un program "Rabla"pentru orase! Precedente ar exista, dar nu sunt incurajatoare. Cândbrazilienii au inteles ca Rio, capitala, li se sufoca, au inventato capitala de la zero, Brasilia, aerisita si proiectata inteligent.Foarte bine pentru noua capitala, dar inutil pentru Rio, care acontinuat sa se sufoce, batând azi spre 12 milioane de locuitori,basca trei milioane de turisti anual!
Ma rog, macar la capitolulturisti, Bucurestiul n-are a se teme… In rest, daca nu se intâmplaun miracol, capitala României pare pornita pe ultimuldrum.
Tudor CalinZarojanu (n.1956) a absolvit sectia de Informatica aFacultatii de Matematica, Universitatea Bucuresti, cu lucrarea delicenta "O privire matematica asupra piesei «Romeo si Julieta»",publicata ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani ininformatica, pe toate sistemele de calcul si in toate tipurile delimbaje de programare. Din 1992 lucreaza in presa: cotidian,saptamanal, lunar, agentie de stiri, radio, TV. A debutat editorialcu volmul de proza scurta "Viata ca troleibuz" (1992, PremiulUniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia "Viata luiCorneliu Coposu" (1996, editia a doua 2005), romanele "Reluare cuincetinitorul" (1997) si "Sfarsitul lumii" (2005), culegerea deproza scurta "Copiii asfaltului" (2007). In prezent lucreaza inTVR, fiind realizatorul talkshow-ului "In spatele usilor deschise",si este colaborator permanent al Ziarului de Duminica, al revisteiFlacara si al Radio Romania Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
