Ferdinand von Schirach este avocatal apararii si, in cariera sa, a trebuit sa ia parte in justitieunor criminali. In "Crime"*, el relateaza cele mai ciudate siinteresante cazuri ale sale. Un barbat care isi omoara nevata inbataie - cat de nevinovat poate sa fie? Un alt barbat jefuieste obanca. Oricat de ciudat ar parea, este achitat de curtea dejustitie din Germania. O tanara isi omoara fratele dindragoste.
Toate povestirile sunt incredibiledar adevarate. Sunt cazurile adevarate ale avocatului Ferdinand vonSchirach."<<Crime>>este probabil cel mai senzationaldebut semnat de un scriitor german in ultimii 10 ani. Absolut ocapodopera!" (Literatur Magazin Live)
Cartea s-a vandut pana acum in 23de tari si continua sa fie un real succes in vanzarile de pe piatade carte din Germania.
Fähner
Friedhelm Fähner a lucrat toatăviaţa ca medic generalist in Rottweil, eliberând anual 2.800 decarnete de asigurare medicală in cabinetul lui aflat pe cea maicirculată stradă din oraş. A fost, de asemenea, preşedinte alSocietăţii Culturale Egiptene, fiind şi membru al Clubului Lions.N‑a avut antecedente penale, n‑a comis nici măcar delicte minore.Pe lângă casa in care locuia, deţinea două apartamente date spreinchiriere, un Mercedes E‑Klasse de trei ani, cu interior din pieleşi climatizare automată, precum şi aproximativ 750.000 euro, inobligaţiuni şi hârtii de valoare, şi o asigurare de viaţă pe termenlimitat. Copii nu avea. Singura rudă incă in viaţă era sora lui,mai tânără cu şase ani, care locuia in Stuttgart cu familia, soţulşi cei doi copii. De fapt, nu prea ai avea ce povesti despre viaţalui Fähner.
Excepţie făcând chestia cuIngrid.
Fähner avea 24 de ani când ocunoscu pe Ingrid la cea de‑a şaizecea aniversare a tatălui său.Tatăl lui lucra tot ca medic in Rottweil.
Rottweil reprezintă esenţaoraşelor mic‑burgheze. Localnicii le explică străinilor, fără caaceştia să le‑o ceară, că oraşul lor a fost fondat de dinastiaHohenstaufen şi că‑i cel mai vechi din landul Baden‑Württemberg. Eadevărat, aici găseşti balcoane gotice inchise şi steaguri frumoasecare aparţineau breslelor din secolul al 16‑lea. Familia Fähner eveche de când lumea. Ea face parte din aşa‑numitul grup de familiifondatoare ale oraşului, Fähnerii fiind medici, judecători şifarmacişti renumiţi.
Friedhelm Fähner semăna cu John F.Kennedy, când era tânăr. Avea o faţă prietenoasă, oamenii spuneaucă‑i genul lipsit de griji, şi părea că viaţa fusese generoasă cuel. Abia când te uitai mai bine iţi dădeai seama că trăsăturile luitrădează ceva trist, imbătrânit şi sumbru, lucru des intâlnit lalocuitorii acestor meleaguri aflate intre Pădurea Neagră şiSchwäbische Alb.
Părinţii lui Ingrid, farmacişti inRottweil, s‑au dus la petrecere insoţiţi de fiica lor. Ingrid eracu trei ani mai mare decât Fähner, fiind o femeiuşcă frumoasă,robustă, cu sâni mari. Ochi de un albastru străveziu, păr negru,ten alb - fata ştia că arată bine. Vocea neobişnuit de inaltă, cuinflexiuni metalice, fără modulaţie, il irita pe Fähner. Doar cândvorbea incet puteai să spui că rosteşte cât de cât melodiosfrazele.
Nu terminase liceul şi lucra caospătăriţă. "Momentan", i‑a spus lui Fähner. Dar lui nu‑i păsa deasta. Pe el il interesa altceva, un domeniu mult mai indepărtat.Până atunci, nu avusese decât două contacte sexuale scurte, şi aleamai degrabă intimidante. S‑a indrăgostit imediat deIngrid.
Două zile mai târziu, Ingrid l‑asedus după un picnic. Stăteau intinşi intr‑un adăpost pentruinstrumente meteorologice şi Ingrid s‑a descurcat de minune. Fähnerse simţi atât de copleşit de experienţa respectivă, incât după osăptămână o şi ceru de nevastă. Ingrid acceptă fără ezitare: Fähnerera o "partidă bună", studia medicina la München, arăta bine şi eratandru, in plus, mai avea foarte puţin până la primul examen. Darcel mai mult ii plăcea seriozitatea lui. Nu ştia cum să formulezesenzaţia asta, dar ii spuse unei prietene că Fähner n‑ar părăsi‑oniciodată. Patru luni mai târziu, se mută la el.
Luna de miere au petrecut‑o laCairo, conform dorinţei lui. Mai târziu, când lumea l‑a intrebat dece a ales Egiptul, Fähner a spus că "nu voia complicaţii", chiardacă ştia că nu‑l inţelesese nimeni. Ştia că acolo se poatecomporta ca un Parsifal tânăr, ca un nătâng, şi era fericit. Pentruultima oară.
In seara de dinaintea intoarceriistăteau intinşi pe pat in camera de hotel. Ferestrele eraudeschise, era in continuare prea cald, camera mică se aerisea cugreu. Aleseseră un hotel ieftin ce mirosea a fructe stricate şi, dejos, se auzeau toate zgomotele străzii. Au făcut dragoste in ciudazăpuşelii. Fähner stătea culcat pe spate şi se mişca in acelaşitimp cu ventilatorul montat pe tavan, in timp ce Ingrid fuma. Seintoarse pe o parte, işi sprijini capul pe o mână şi‑l privi. El iizâmbi. Au stat aşa tăcuţi mai mult timp.
Apoi ea incepu să‑i povestească.Ii povesti despre bărbaţii de dinaintea lui Fähner, despredezamăgiri şi greşeli, dar mai ales despre locotenentul francezcare o lăsase insărcinată, despre avortul din cauza căruia era sămoară. Plângea. Fähner se sperie şi‑o luă in braţe. Ii simţibătăile inimii pe piept şi se simţi neputincios. "Acum e in grijamea", se gândi.
- Vreau să juri c‑o să ai grijă demine. N‑ai voie să mă părăseşti.
Vocea lui Ingridtremura.
Fähner simţea că i se rupesufletul, voia s‑o liniştească, să‑i spună că jurase deja inbiserică, la cununie, că era fericit alături de ea, c‑osă…
Dar ea il intrerupse, vocea iiurcă o octavă şi‑şi recăpătă inflexiunea metalică,nemelodioasă.
- Jură‑mi!
Şi dintr‑odată, inţelese despre cevorbeşte. Nu era o discuţie intre indrăgostiţi, iar ventilatorul,Cairo, piramidele şi căldura din camera de hotel - toate clişeeleacestea dispărură de parcă nici n‑ar fi existat. O impinse puţin infaţă ca să se poată uita la ea. Apoi o spuse. O spuse incet,cântărind fiecare cuvânt:
- Iţi jur.
O trase iar mai aproape şi osărută pe obraz. Făcură dragoste din nou. Dar, de data asta,altfel. Ingrid stătu deasupra şi se servi singură. Totul decurse cuseriozitate, de parc‑ar fi fost nişte străini solitari. In clipaorgasmului, Ingrid il lovi peste faţă. Fähner a stat mult timptreaz, holbându‑se la tavan. Fusese o pană de curent şiventilatorul nu se mai mişca.
Şi desigur că Fähner trecuexamenul cu brio, termină facultatea şi se angajă la spitalul dinRottweil. Găsiră şi un apartament cu trei camere, cu baie şi vederespre marginea pădurii.
La impachetare, inainte de‑a plecadin München, Ingrid ii aruncă toate discurile de vinil. Fähner băgăde seamă abia când se instalară in apartamentul cel nou. Ea iispuse că nu suporta discurile alea, mai ales că Fähner le ascultasecu alte femei. Dar Fähner işi ieşi din fire. Nu‑şi vorbiră vreodouă zile.
Lui Fähner ii plăcea simplitateablocului - Ingrid comandă mobilă de stejar şi de brad, puse perdelela fereastră şi cumpără lenjerie de pat colorată. Fähner tolerăpână şi suporturile de pahar brodate şi cănile de tablă. Nu voias‑o supravegheze ca un tiran.
Câteva săptămâni mai târziu,Ingrid ii spuse că o deranjează cum ţine tacâmul. La inceput a râs,inchipuindu‑şi că‑i copilăroasă. A doua şi‑a treia zi insă, ea ilcritică din nou. Şi fiindcă părea c‑o ia foarte in serios, Fähnerse conformă şi ţinu cuţitul altfel.
Ingrid se plânse că nu duceniciodată gunoiul. El se convinse că e vorba doar de micilefrecuşuri de la inceput. Dar nu trecu mult timp şi ea ii reproşă căse intoarce prea târziu de la serviciu sau că flirtează cu altefemei. Şi reproşurile nu mai conteneau; in curând, incepu să leaudă zilnic. Ii spunea că e dezordonat, că‑şi murdărea cămăşile, căşifona ziarul, că mirosea urât, că se gândea numai la el, că vorbeaprostii, că o inşela. Intre timp, Fähner nu prea mai opunearezistenţă.
Au mai trecut nişte ani şi‑auapărut şi jignirile. La inceput mai discret, apoi din ce in ce maidrastic. Era un porc, o chinuia, era un fraier. Au urmatinjurăturile scatologice şi răţoielile. Fähner se dădu bătut.Noaptea se trezea şi citea romane SF. Işi reluă obiceiul dinstudenţie, făcea zilnic o oră de jogging. De sex nici nu mai puteafi vorba de ceva timp. Fähner primea destule oferte din parteafemeilor, dar nu se refugie in nici o aventură. La 35 de ani preluăştafeta de la tatăl său, la 40 era deja incărunţit. Fähnerobosise.
Avea 48 de ani când ii muri tatăl.La 50, ii muri şi mama. Din banii moşteniţi, işi cumpără o casă devacanţă cu bârne de lemn pe malul unui lac. Pe lângă casă, erau şiun părculeţ, nişte tufe ornamentale neglijate, 40 de meri, 12castani şi un lac. Grădina a fost salvarea lui Fähner. Işi comandăcărţi, se abonă la câteva reviste de specialitate şi citi tot cegăsi despre tufe ornamentale, pomi şi lacuri. Cumpără cele mai buneustensile, se specializă in tehnici de irigare şi invăţă tot ce erade invăţat cu scrupulozitatea‑i caracteristică. Grădina inflori,iar tufele ornamentale atrăseseră chiar şi nişte străini carefotografiaseră totul din livada de meri.
In timpul săptămânii, rămâneapeste program la cabinet. Ca medic, Fähner era eficient şigrijuliu. Pacienţii il iubeau, diagnosticele puse de el erau literăde lege in Rottweil. Pleca de acasă inainte să se trezească Ingridşi se intorcea abia pe la nouă seara. La cină, inghiţea reproşurilefără să spună nimic. Vocea metalică a lui Ingrid inşiruiapropoziţie după propoziţie, cu ostilitate maximă. Se ingrăşase,pielea ei albă devenise rozalie in decursul anilor. Gâtul ei cândvaputernic se ingroşase, făcuse guşă şi straturile de grăsime selegănau in ritmul injurăturilor. Avea probleme cu tensiunea şisuferea de dispnee. Fähner, in schimb, se topea văzând cu ochii.Intr‑o seară, când i‑a sugerat mai pe indelete să ceară ajutorulunui neurolog, Ingrid aruncă o tigaie după el şi urlă că‑i un porcimpuţit şi nerecunoscător.
In noaptea de dinaintea celei de‑aşaizecea aniversări, Fähner stătea culcat, cu privirea in gol.Găsise pe undeva fotografia ştearsă, făcută in Egipt in timpulvoiajului de nuntă: Ingrid şi el in faţa piramidei lui Cheops, infundal cămile, turişti, beduini şi mult nisip. Când ea aruncasealbumele cu pozele de nuntă, Fähner scosese poza din gunoi. Deatunci, o păstra in cel mai ascuns colţ al dulapuluilui.
In noaptea aceasta, Fähner işidădu seama că va rămâne prizonierul propriei vieţi până la moarte.In Cairo işi dăduse cuvântul şi trebuia să‑şi respecte jurământultocmai acum, in perioadele mai proaste; jurăminte doar pentru zilebune nu existau. Imaginea se destrămă in faţa ochilor săi. Sedezbrăcă şi se privi gol in oglinda din baie. Işi cercetă corpulindelung. Apoi se aşeză pe marginea căzii. Plânse pentru prima oarăin viaţa lui de adult.
Fähner lucra de zor in grădinalui. Implinise deja 72 de ani şi‑şi vânduse cabinetul de patru ani.Se trezise pe la şase, ca de obicei. Ieşise incet din camera deoaspeţi - se mutase acolo de ani buni. Ingrid dormea in continuare.Era o dimineaţă de septembrie luminoasă. Ceaţa timpurie seretrăsese deja, aerul era clar şi rece. Fähner plivea tufele detoamnă cu săpăliga. Era o muncă grea şi monotonă, dar Fähner eramulţumit. Se bucura deja de cafeaua pe care urma s‑o bea in pauzade la nouă jumate. Se gândea la nemţişorul pe care‑l plantase inprimăvară. Avea să inflorească pentru a treia oară, in toamnatârzie.
Dintr‑o dată, Ingrid dădu uşaterasei de perete. Urlă la el că iar a uitat să inchidă fereastradin camera de oaspeţi, că‑i cel mai mare idiot. Vocea metalicărăguşi. Scârţâi ca o bucată de metal.
Retrospectiv, Fähner nu reuşea sădescrie cu exactitate ce simţise in momentul acela. Undeva departe,in adâncul lui, se aprinse o lumină puternică şi nemiloasă. Şitotul deveni mai clar in lumina aceea. Sută la sutăclar.
O rugă pe Ingrid să coboare inpivniţă, iar el intră pe scările din exterior. In clipa in careintră in subsolul ce servea drept depozit pentru uneltele lui degrădinărit, Ingrid respiră sacadat. Acestea atârnau pe perete,ordonate după mărime şi funcţie, sau erau aşezate in găletuşe detablă şi de plastic, după ce erau curăţate. De‑a lungul anilor, işifăcuse o colecţie de unelte frumoase. Ingrid nu prea călca peacolo. Când deschise uşa, Fähner luă toporişca de pe perete fără săspună vreun cuvânt. O comandase din Suedia, era lucrată de mână şiunsă, fără pic de rugină. Ingrid amuţi. Fähner nu‑şi scosese incămănuşile aspre de grădinărit. La vederea toporiştii, Ingrid făcuochii mari. Nu se feri. Prima lovitură care‑i crăpă capul o şirăpuse. Toporişca foră mai departe in creier cu tot cu oasesfărâmate şi lama ii despică faţa in două. Muri inainte de‑a seprăbuşi. Fähner avu grijă să scoată toporişca din craniul ei,ajutându‑se cu piciorul. Apoi despărţi capul de trunchi cu douălovituri bine ţintite. Mai târziu, medicul legist a menţionat alteşaptesprezece lovituri cu care Fähner a reuşit să tranşeze braţeleşi picioarele.
Fähner respiră greu. Se aşeză peun scăunel de lemn, pe care‑l folosea de obicei la plantat.Scăunelul stătea intr‑o baltă de sânge. Lui Fähner i se făcu foame.Intr‑un final, se ridică, se dezbrăcă lângă cadavru şi se spălă lachiuveta din pivniţă, clătindu‑şi părul plin de sânge şiştergându‑şi faţa. Incuie uşa şi urcă pe scările din interior. Sus,se imbrăcă in haine curate, formă numărul de urgenţă de la poliţie,işi dictă numele şi adresa şi spuse următoarele:
- Am ciopârţit‑o pe Ingrid. Veniţirepede.
Operatorul inregistră apelul. Fărăsă aştepte vreun răspuns, Fähner puse receptorul in furcă şiaşteptă. Vocea nu‑i tremurase deloc.
Poliţiştii sosiră după doar câtevaminute, fără sirene şi fără girofar. Unul din ei lucra la poliţiede 29 de ani, toată familia sa trecuse prin cabinetul lui Fähner.Fähner stătea in faţa porţii şi‑i inmână cheile. Ii spuse că suntcheile de la pivniţă. Poliţistul ştia că nu e cazul să punăintrebări: Fähner era imbrăcat in costum, dar nu purta pantofi şinici ciorapi. In schimb, părea foarte liniştit.
Procesul a durat patru zile.Preşedintele comisiei de juraţi era un bărbat cu experienţă. Ilcunoştea pe Fähner, cel pe care trebuia să‑l judece acum. Şi ocunoştea şi pe Ingrid. Iar in cazul in care ar mai fi avut nevoiede informaţii, juraţii l‑ar fi ajutat cu mare drag. Toţi iiplângeau de milă lui Fähner, toţi ii luau apărarea. Poştaşul spusecă "il considerase un sfânt", iar faptul că "rezistase atât lângăea" era "o adevărată minune". Psihiatrul afirmă că Fähner suferiseun "blocaj emoţional" şi spuse că nu‑l poate declarairesponsabil.
Procurorul ceru opt ani. Prezentăcu lux de amănunte fapta comisă, bălăcindu‑se la figurat in sângeledin pivniţă. Apoi trase concluzia că Fähner avea destule opţiuni.Se intrebă de ce n‑a divorţat.
Dar procurorul se inşela. Tocmaiăsta era lucrul pe care Fähner nu‑l putea face. Ultima revizuire aCodului Penal anulase jurământul ca bază a unei declaraţii intr‑uncaz legal. Noi nu mai credem de mult in asta. Când un martor minte,n‑ai ce să‑i faci - niciun judecător nu crede cu adevărat că‑l poţiconvinge să nu mintă, punându‑l sub jurământ. Omul modern nu‑şibate capul cu jurământul, neluându‑l in serios. Numai că - şi inacest "numai că" găseşti toate explicaţiile - Fähner nu era un tipmodern. Jurământul lui a fost sincer. Tocmai jurământul acesta illegase de Ingrid, ba mai mult, il transformase in prizonierul ei.Fähner n‑avea cum să se elibereze, asta ar fi insemnat trădare.Accesul acela de violenţă fusese ca explozia unei vas sub presiunein care fusese inchis prin propriul jurământ.
Sora lui Fähner, care mă rugasesă‑l reprezint, stătea in sală. Plângea. Fosta soră‑şefă carelucrase in cabinetul lui o ţinea de mână. In inchisoare, Fähnerslăbise şi mai mult. Stătea nemişcat pe banca acuzaţilor, cioplitădin lemn inchis la culoare.
N‑aveai pe cine să aperi insituaţia respectivă. Cazul putea fi redus la o intrebare defilozofie juridică, şi anume: Ce sens are să pedepseşti? De cepedepsim? Am incercat să găsesc motivul in timpul pledoariei.Teorii există cu duiumul. Pedeapsa are rolul de‑a ne speria,pedeapsa ne apără, pedeapsa trebuie să‑l impiedice pe făptaş să‑şirepete fapta, pedeapsa trebuie să contracareze nedreptatea. Toateaceste teorii sunt cuprinse in sistemul nostru legislativ, darniciuna dintre ele nu se potrivea aici. Fähner n‑avea să mai ucidăin viitor. Fapta sa fusese nedreaptă, asta era clar, dar era greus‑o evaluezi corespunzător. Şi cine avea chef să intre in pieleajustiţiarului? Mi‑a ieşit o pledoarie lungă. Am prezentat povesteacompletă. Voiam să se ştie că Fähner ajunsese la capătul răbdării.Am vorbit până când mi s‑a părut că i‑am convins. Când un jurat adat din cap, m‑am aşezat.
Fähner primise dreptul la ultimulcuvânt. La sfârşitul procesului, curtea e obligată să‑l asculte peacuzat, iar judecătorul trebuie să‑i consemneze declaraţia, inaintede‑a stabili sentinţa. Stătea uşor adus de spate, cu mâinileimpreunate. N‑avea nevoie de un discurs memorat in prealabil,trebuia doar să‑şi povestească viaţa:
- Am iubit‑o pe soţia mea, darn‑am mai rezistat şi‑am omorât‑o. O iubesc şi acum, i‑am promis c‑os‑o iubesc şi o consider in continuare soţia mea. Lucrurile astean‑au cum să se schimbe atâta timp cât trăiesc. Eu mi‑am incălcatpromisiunea şi acum trebuie să trăiesc cu conştiinţaincărcată.
Fähner se aşeză, tăcu şi continuăsă fixeze podeaua. In sală era linişte, până şi judecătorul păreaincurcat. Apoi anunţă retragerea completului de judecată pentrudeliberare. Sentinţa finală urma a fi anunţată abia in ziuaurmătoare.
In seara aceea, l‑am vizitat incăo dată pe Fähner la inchisoare. Nu mai aveam multe de spus. El imiarătă un plic mototolit, din care scoase poza din luna de miere.Mângâie chipul lui Ingrid cu degetul mare. Folia de protecţie sedesprinsese de mult de hârtie, iar faţa ei era aproapealbă.
Fähner a fost condamnat la treiani de inchisoare, dar mandatul de arestare a fost retras şi Fähnera fost eliberat din arestul preventiv. Işi putea executa sentinţain libertate. Executarea sentinţei in libertate presupunearămânerea condamnatului in inchisoare peste noapte, iar pe timpulzilei, acesta se putea deplasa liber. Singura condiţie era să seangajeze. Un bărbat de 72 de ani işi găsea cu greu un loc de muncănou. Soluţia veni din partea surorii lui: Fähner se inscrisenumaidecât la o asociaţie agricolă care colecta mere - şi se apucăsă vândă recolta din grădina sa.
Patru luni mai târziu, mi‑a sosito cutie cu zece mere roşii la birou. In plicul din cutie am găsitdoar o bucată de hârtie:
"Anul ăsta am avut o recoltă bună.Fähner"
*) Din volumul cu acelasititlu, in pregatire la Editura Pandora M.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
