Cartea păgânului şi a celor trei înţelepţi/ de Ramon Llull

S-a născut în 1232, la Palma de Mallorca, într-o familiecatalană creştină, la doar trei ani după ce regele Iacob I deAragon cucerise oraşul din mâinile arabilor. O lume multiculturală,cu o componentă creştină încă neconsolidată, o solidă componentăarabă, şi una, minoritară, ebraică. Mai mult, o lume desfăşurată înjurul Mediteranei, un ax al contactelor curente de toate felurile ─comercial, diplomatic, cultural ─ între Africa şi Europa. De aicipoate şi originalitatea personalităţii lui, unică printreintelectualii europeni ai vremii printr-o altfel de imagine a"celuilalt", non-creştinul.

Predestinat, prin naştere unei vieţi tipice de aristocrat, aavut o tinereţe tumultuoasă, pe care o va caracteriza el însuşi,după convertirea mistică, ca desviada, plină de "pasiunidezordonate". La 30 de ani, după propriile mărturisiri, în urmaunor experienţe spirituale, viaţa i s-a schimbat radical. Aabandonat viaţa de familie şi de curte şi, fără a intra într-unordin religios (deşi apropiat de franciscani), până la moarte, lavârsta de 84 de ani, s-a consacrat unui singur ţel: cunoaşterea şimanifestarea devoţiunii faţă de Dumnezeu, creşterea zelului creştinşi, mai ales, convertirea necredincioşilor la adevărata credinţă.Între 1271 şi 1315 a scris neobosit, enorm (265 de cărţi păstrate,ale căror manuscrise se află în biblioteci din diverse ţărieuropene şi care, tipărite, însumează mii de pagini), înlatină, catalană şi arabă, în funcţie de publicul pe care îl viza.În clasificările care li se fac astăzi sunt încadrate domeniilorfilosofie, teologie, geometrie, medicină, astronomie, retorică,literatură, logică etc, iar, ca formă de expresie, aparţin tuturorgenurilor de creaţie ale timpului său ─ proză, poezie, aforistică,dialoguri, predici etc. ─ integrate astăzi literaturii. Pentru elînsă toate au fost doar instrumente ale transmiterii mesajuluimântuirii. Ţelul suprem i-a fost să scrie cea mai bună carte dinlume, aptă să ducă la convertirea necredincioşilor, o Artă,desăvârşită. Cuprinzând un set de principii, definiţiile lor şicondiţiile operaţionale, Arta sa, o limbă perfectă cum aunumit-o unii comentatori sau o logică formală cum am numi-o astăzi,mereu revizuită şi rafinată în mai multe versiuni (de la prima,Art abreujada d'atrobar veritat,1274, până la l'Art general i últimadin 1308) era menită să asigure cunoaştereaîntregii realităţi, unitară în calitate de creaţie a lui Dumnezeu.În jurul acestor versiuni ale Artei, precum cercuriconcentrice, se situează toate celelalte lucrări, "domeniale",aplicări ale principiilor generale la domenii particulare, analogeca manifestări ale lui Dumnezeu în univers. Căci convingerea luiera că raţiunea este darul divin prin care fiinţa umană poateajunge la cunoaşterea adevărului unic, al Dumnezeului unic şiîntreit al creştinilor. Dacă evreii şi musulmanii o resping estepentru că nu o înţeleg. Iar această înţelegere nu se poate realizadin afara sistemului propriu de referinţă, prin recursul laautorităţi. Arta era menită să înlăture orice suspiciune deposibilă manipulare, în condiţiile, obligatorii, de onestitateintelectuală. Puntea care făcea posibil dialogul şi înţelegerea eraasigurată de credinţa, comună evreilor, musulmanilor şicreştinilor, într-un singur Dumnezeu. Convins că Quia noluntdimittere credere pro credere, sed credere per intelligere,nimeni nu-şi va abandona credinţa, ci va ajunge să creadă înDumnezeul creştin doar înţelegându-l, Ramon Llull este un ferventadept al dialogului interreligios.

În Cartea păgânului şi a celor trei înţelepţi, olucrare din prima fază a redactării celebrei sale Arte, unevreu, un creştin şi un musulman încearcă să convingă, prinargumente logice, un păgân de adevărurile comune celor trei religiişi, apoi, fiecare în parte, de superioritatea credinţei proprii. Opledoarie din sec. XIII pentru toleranţă şi dialog.

PARADISUL

A zis păgânul:

− Sunt satisfăcut de dovezile despre fericirea cerească pecare mi le-ai adus prin spusele tale. Te rog, însă, să-mi mai spuidacă în slava cerească omul va avea femeie şi va zămisli copii, vamânca, va bea, va dormi şi la fel celelalte lucruri din viaţaasta?

A răspuns evreul:

− Paradisul nu este locul lucrurilor despre care vorbeşti,căci în toate acestea există imperfecţiune şi toate sunt dateomului ca el să poată să trăiască în această lume şi să nu piarăspeţa umană. Să ştii că paradisul este un loc desăvârşit, undeexistă perfecţiunea binelui, văzându-l pe Dumnezeu. Şi, văzându-l,omul va avea o asemenea stare de plenitudine, că nici unul dinlucrurile lumeşti nu îi este necesar.

A zis păgânul:

− Dacă în paradis nu se mănâncă şi nu se bea, înseamnă că îninfern nu există foame şi sete; şi, dacă nu este, prin ce suntpedepsiţi oamenii care s-au făcut vinovaţi în faţa lui Dumnezeu delăcomie şi beţie?

Evreul a răspuns:

− În infern oamenilor vinovaţi trebuie să le fie foame şisete, ca să se arate dreptatea lui Dumnezeu. Iar dacă în paradis arexista mâncăruri pentru satisfacerea trupului slăvit, ar însemna căvederea lui Dumnezeu nu ar fi suficientă să ofere slavă trupuluiomenesc; dacă ar fi aşa, în bunătatea, mărimea etc. a lui Dumnezeuar fi imperfecţiune, ceea ce este imposibil şi contrar condiţiilorarborilor.

Păgânul a zis:

− În paradis oamenii vor avea amintirea acestei lumi şi se vorcunoaşte între ei?

A răspuns evreul:

− Dacă în paradis omul nu ar avea amintirea acestei lumi, nuşi-ar aduce aminte de meritul dobândit prin faptele lui bune şi,dacă nu şi-ar aduce aminte, nu ar cunoaşte dreptatea lui Dumnezeu.Iar dacă oamenii nu s-ar cunoaşte între ei, nu s-ar bucura de slavacelorlalţi şi atunci voinţa divină s-ar acorda cu delăsarea,invidia, imperfecţiunea, ceea ce este imposibil.

Modul în care Dumnezeu îi ridică la slava cerească pe sfinţieste mai presus decât poate mintea omenească să înţeleagă înaceastă viaţă; căci, dacă ar putea înţelege, ar avea în aceastălume tot atâta slavă cât cei care sunt în slavă în celălalt veac.Dar ceva din ce tu mă întrebi îţi pot arăta, prin următoareacomparaţie. Ştii că o esenţă trebuie să fie, că mintea înţelege, căvoinţa iubeşte şi alte lucruri asemănătoare. Dacă tu ai vedea cuochii gândului cum înţelege mintea ta şi cum iubeşte voinţa ta,dacă ai vedea aceste lucruri distincte şi diferite unele de altele,ai simţi o plăcere mare. Dacă ai vedea construindu-se o navă, aiavea o mai mare plăcere decât dacă ai vedea cum se face o bancă deşezut; dacă ai vedea făcându-se soarele şi luna, stelele, cerul,marea, pământul şi tot ce este pe lume, ai avea o plăcere mai maredecât văzând construcţia unei nave. Dacă ai fi înălţat în slavacerească şi ai vedea cum Tatăl se înţelege şi se iubeşte pe sine,cum, înţelegându-se şi iubindu-se pe sine şi iubindu-şi Fiul şi peSfântul Duh, Fiul se naşte, iar Sfântul Duh purcede din Tatăl şidin Fiul; dacă ai vedea cum Fiul, înţelegându-şi şi iubindu-şiTatăl şi pe Sfântul Duh, e născut din Tatăl, iar din el purcedeSfântul Duh; dacă ai vedea cum Sfântul Duh purcede din Tatăl şi dinFiul, iubindu-i şi înţelegându-i pe Tatăl şi pe Fiul şi iubindu-sepe sine; dacă ai vedea cum se naşte şi cum purcede în Dumnezeu obunătate, o mărime, o veşnicie, o putere, o înţelepciune, odragoste şi o desăvârşire infinite, dacă ai vedea cum cele treipersoane sunt o singură esenţă în bunătate, mărime, veşnicie etc.,ţi-ai putea imagina ce mare slavă ar avea sufletul tău, ce slavăvei avea tu dacă ajungi la ea.

În slavă vei vedea că natura omenească a lui Iisus Hristoseste una şi aceeaşi persoană cu Dumnezeu Fiul; vei vedea cum a luatFiul lui Dumnezeu natura omenească; vei vedea cum natura divină şicea omenească sunt o singură persoană, cum Dumnezeu Fiul şiumanitatea pe care a luat-o se înţeleg şi se iubesc; vei vedea căacea natură umană este mai bună şi mai nobilă decât toatecreaturile care există şi care pot exista; vei vedea cum umanitateadin Hristos o iubeşte şi o cinsteşte pe Sfânta Fecioară Maria; veivedea toţi sfinţii cinstindu-l pe Iisus Hristos şi pe SfântaFecioară Maria; vei vedea cetele de îngeri şi de arhangheli, cetelede martiri, de fecioare şi de confesori; şi toţi vor cânta, vorpreamări şi vor lăuda pe Dumnezeu şi natura umană unită cuDumnezeu. Dacă te gândeşti că asta vei vedea, poţi să îţi dai seamacât de mare va fi slava pe care o vei vedea dacă Dumnezeu te cheamăla slava-i fără sfârşit.

În paradis nimeni nu va mânca, nu va bea, nu se va împreuna cufemeie. Căci în lumea aceea trupul omenesc se manifestă prindragostea pentru Domnul Dumnezeul nostru; ca răsplată a trupului înslavă, vei vedea şi vei înţelege trupul Domnului nostru IisusHristos unit cu Dumnezeu Fiul. Şi vei gândi că trupul tău şi cel allui Iisus Hristos sunt una şi aceeaşi natură şi că acel trup a fostdat morţii ca să te răscumpere. De slava pe care o vei avea văzândacel trup atât de slăvit, nu mă întreba pe mine, căci nu aş puteasă îţi spun. Nici despre privirea plină de dragoste pe care ţi-o vadărui nu ţi-aş putea spune.

Noi credem că în paradis vom cunoaşte slava în două feluri:slava spirituală şi slava trupească. Slava spirituală constă în a-lvedea, a-l contempla şi iubi pe Dumnezeu... Din cele spuse deprofetul Mahomed în Proverbe, cei aleşi îl vor vedea dimineaţa şiseara pe Dumnezeu, căci în orice loc vor scoate capul prinferestrele palatelor în care se vor afla, le va apărea Dumnezeu.Iar viziunea aceea va fi de o slavă atât de mare, că nu e suflet săo poată întrezări, nici gură să o povestească.

Trupul se va bucura de slavă prin toate cele cinci simţuri,prin care îl vom fi slujit pe Dumnezeu în viaţa pământească; căci,dacă în paradis nu am avea slavă prin toate cele cinci simţuri,Dumnezeu nu ar avea nici dreptate desăvârşită, nici bunătatedesăvârşită. Această nedesăvârşire (imposibilă) dovedeşte că înparadis există slava trupului. Ca sufletul tău să se poată bucurade fericirile pe care le vei cunoaşte în paradis, dacă teconverteşti la Legea noastră, vreau să-ţi povestesc pe scurt despreslava pe care o vom avea prin fiecare dintre simţuri.

Noi credem că în paradis vom avea palate măreţe cu mândreîncăperi, din aur şi argint şi pietre preţioase, adică rubine,smaralde, safire şi alte asemenea pietre. Prin tăietura lor şifelurimea culorilor şi a pietrelor, cât munţii cei mari, acelepalate şi acele încăperi vor fi foarte plăcute vederii.

Palatele vor fi împodobite cu tapiserii de aur, de argint şimătase, vor avea paturi multe şi covoare de aur, de argint şimătase. Şi în palate vor fi femei şi fete cum nu se poate maifrumoase, cu veşminte nobile, mult plăcute privirii.

Pe ţărmuri şi prin poieni vor fi fântâni şi râuri multe şimulţi copaci încărcaţi de flori şi de fructe, ce vor lăsa umbreîncântătoare. Cine să-şi poată închipui şi povesti frumuseţea şipodoaba tuturor acestora?

În paradis vom vedea îngerii, atât de mari şi atât de plăcuţiprivirii. Vom vedea profeţii şi sfinţii şi şiruri de oameni dinfelurite neamuri orânduite după cum îl vor fi slujit pe Dumnezeu înlumea asta. Fiecare va fi luminos, strălucitor, nobil înveşmântat.Să vezi toate astea, gândeşte-te cât de măreaţă va fi slavaparadisului.

Să auzi cântări de îngeri, de bărbaţi şi femei preamărindu-lşi binecuvântându-l pe Dumnezeu, poţi să-ţi dai seama ce fericirepe cei ce vor auzi aceste cântări, cu-atât mai mult cu cât vor ficântări dulci, de fericire şi slavă.

În paradis, dacă intri, vei vorbi cu prietenii şi cu rudeledespre tot ce vrei, despre tot ce vei fi făcut în lumea aceasta şidespre slava ce vei avea; la fel şi ei vor vorbi cu tine. Să spunăşi să audă asemenea cuvinte îi dă omului o mare plăcere.

Slava în care fericiţii din paradis vor trăi simţind toatearomele ce vor fi acolo, nu ţi-o pot povesti; vor fi miresme dechihlimbar, de mosc, de frunze, flori şi fructe în tot ce omul vamânca şi va bea, va vedea şi va atinge. Iar aerul, atât de suav şiplăcut, va purta aceste miresme, atât de plăcute, că toate cele dinaceastă lume sunt nimic pe lângă cele din paradis.

A zis sarazinul către păgân:

─ Prietene, încrede-te în vorbele mele, ascultă şi înţelegefericirile ce vom avea în paradis şi doreşte-ţi-le. Căci în paradisvor fi râuri de apă şi vin, de lapte şi unt şi ulei, iar pemalurile râurilor şi izvoarelor vor fi copaci mulţi, la a cărorumbră omul va sta şi va mânca şi va bea din tot ce voieşte. Dacăvrea să mănânce din fructele pomilor, i se va da necurmat; carne deva voi sau orice altă hrană, îi va fi de îndată adusă, pregătităprecum va dori. Iar gustul atât de bun, plăcerea ce-o va afla înmâncat şi băut cele pomenite, cine le-ar putea povesti, mai ales căîn paradis se va putea mânca şi bea mai mult decât în lumea asta.Căci, aşa cum slava paradisului este mai mare decât slava din lumeaasta, la fel trebuie să existe şi mai multă putinţă de a mânca şi abea.

Să atingi, să mângâi, să simţi îţi dă o stare de bine şi deplăcere în lumea asta. De aceea, în paradis, vei avea parte defericire atingând, simţind, mângâind stofe moi şi fine, dormind înpaturi albe cu aşternuturi fine, sub plăpumi de mătase.

Ca să dea mare plăcere trupească fericiţilor aleşi, Dumnezeuva crea în paradis tinere fecioare, care mari plăceri le vor oferi,veşnic tinere vor rămâne şi de câte ori vor merge în pat cu elefecioare vor fi.

În paradis vor merge în pat cu soţiile şi femeile pe carefiecare le-a avut la casa lui pe această lume şi cu care a dormit.Iar aceia dintre bărbaţi care vor fi mai demni de mai mare slavă,vor avea mai multe şi mai frumoase fecioare şi femei în patullor.

Ca slava paradisului să fie mai mare decât aceea din lumeaasta, Dumnezeu îi va da bărbatului mai multă putere să seîmpreuneze cu femeia, de aceea bărbaţii vor avea când vor vreaplăcere.

Să ştii, păgânule, că în paradis oamenii vor cunoaşte toatefericirile despre care ţi-am vorbit. Şi multe altele, despre carenu ţi-am vorbit, căci mi-ar lua prea mult timp şi n-aş putea să ţile descriu, atât de mari sunt.

A zis păgânul către sarazin:

─ Dacă e cum spui tu, înseamnă că în paradis vor fi plăceripăcătoase, căci, potrivit cursului naturii, într-un om caremănâncă, bea şi se împreunează cu femeia, trebuie să se nascăstricăciune şi plăceri păcătoase, ceva urât de atins, de simţit şide povestit.

A răspuns sarazinul:

─ Ce spui tu este adevărat în această viaţă. Dar în celălaltveac totul va fi cu totul invers, prin lucrarea şi puterea divină,care poate orândui şi face mai bun totul.

A zis păgânul:

─ Din câte am înţeles eu, raţiunea finală pentru care estefăcut omul este să ajungă în slava lui Dumnezeu. Or, din cele spusede tine, ar însemna că omul există ca să cunoască fericirea desprecare vorbeşti. Dacă ar fi aşa, nu ar decurge raţiunea finală pentrucare este făcut omul. Şi, dacă ar fi aşa, ar însemna că în Dumnezeuînţelepciunea nu concordă cu puterea, dragostea, desăvârşirea, ceeace este imposibil şi contra condiţiilor arborilor.

Sarazinul i-a răspuns:

─ Omul este făcut în primul rând să-l cunoască şi să-liubească pe Dumnezeu şi urmează, potrivit dreptăţii şi desăvârşiriilui Dumnezeu, să fie răsplătit cu fericirile mai sus pomenite, fărăde care nu ar putea fi răsplătit.

A zis păgânul:

─ Dacă Dumnezeu este drept şi în paradis dă multe femei unuiom drept şi, cu cât va fi mai drept, cu atât va avea mai multefemei cu care să se împreuneze spre a-i fi mai mare slava, înseamnăcă femeii care este mai dreaptă decât bărbatul sau mai dreaptădecât altă femeie Dumnezeu ar trebui să-i dea mai mulţi bărbaţi cucare să se împreuneze, ca să aibă mai mare slavă.

A răspuns sarazinul:

─ Dumnezeu l-a cinstit pe bărbat mai mult decât pe femeie pelumea asta şi de aceea vrea să-l cinstească mai mult decât pefemeie şi în celălalt veac.

A zis păgânul:

─ Spune-mi, rogu-te, voi, toţi sarazinii, credeţi că o săcunoaşteţi slava paradisului aşa cum mi-ai povestit?

A răspuns sarazinul:

─ Este adevărat că există deosebiri între noi în modul cumvedem slava paradisului. Unii cred aşa cum ţi-am povestit, înţelegpotrivit literei Coranului, care este legea noastră, a Proverbelorlui Mahomed şi a gloselor comentatorilor Coranului şi Proverbelor.Sunt printre noi oameni care înţeleg slava pe plan moral şi spun căMahomed vorbea prin imagini oamenilor, care erau ţărani, fărăputere de înţelegere. Şi, ca să îi facă să îl iubească pe Dumnezeu,le povestea despre slava descrisă mai sus. De aceea, cei ce auaceastă credinţă spun că în paradis fericirea nu va fi nici înmâncare, nici în băutură, nici în împreunat cu femeia, nici înaltele din lucrurile spuse mai sus. Cei ce cred astfel suntfilosofi şi mari preoţi, oameni care în unele privinţe nu respectăbine poruncile legii noastre, de aceea noi îi considerăm aproapeeretici, cărora erezia le-a venit din învăţarea logicii şi aştiinţelor naturii. De aceea este rânduit la noi ca în public niciun om să nu îndrăznească să citească logica şi ştiinţelenaturii.