Dobrogea, una dintre regiunile importante pentru producţia de cereale, nu mai poate face agricultură fără apă, este o concluzie a agricultorilor afectaţi de secetele din 2020 şi 2022, care le-au nimicit în totalitate producţiile pe anumite sole. Statistic, în judeţul Constanţa este amenajată pentru irigaţii peste 70% din suprafaţa agricolă, dar numai 10% din aceasta se poate iriga efectiv, adică circa 40.000 de hectare, mai puţin chiar decât irigă Agricost, cea mai mare fermă din ţară. Durerea fermierilor din sud-estul ţării este legată de lipsa înţelegerii necesităţii de a investi în acest sector. Astfel, ei cred că dacă autorităţile nu vor finanţa şi Constanţa cum au finanţat Brăila - judeţul cu cea mai mare suprafaţă irigată acum (250.000 hectare), nu va recupera din decalajul producţiilor. Antreprenorii din sector vor rămâne simpli pariori şi nu fermieri, căci apa face diferenţa dintre un an în care îţi poţi asigura riscurile de secetă şi altul în care poţi pierde tot.Aceasta este una dintre concluziile conferinţei ZF/BT România irigabilă, organizată la Constanţa.
„Sunt 400 de milioane de euro pentru irigaţii, care ajung pentru circa 260 de proiecte. Vom intra în competiţie iar cu judeţe care au ajuns la un nivel de dezvoltare foarte mare şi ne doare că nimeni de la Ministerul Agriculturii nu înţelege că dacă se vor finanţa aceleaşi zone ca până acum, va rămâne un decalaj pe care Dobrogea nu-l va putea recupera nici în zece ani. (...) Alţii au primit bani pentru reabilitarea infrastructurii de irigaţii şi acum primesc pentru modernizare, iar noi n-am primit nimic şi ne-am dori măcar pentru reabilitare“ consideră Răzvan Filipescu, fermier şi vicepreşedinte, Asociaţia Producătorilor Agricoli din Dobrogea. El subliniază faptul că doar 10% din suprafaţa de terenuri agricole amenajate pentru irigaţii ale judeţului Constanţa sunt irigabile, chiar dacă judeţul este înconjurat de ape.
„Dobrogea va avea rezultate mult mai reduse decât alte zone din cauza lipsei irigaţiilor. De aceea instituţiile statului trebuie să promoveze proiectele de irigaţii acolo unde este mare nevoie de ele. E nevoie de debirocratizare. E nevoie de responsabilizare a angajaţilor din instituţii“ consideră şi Constantin Soare, fermier din comuna Fântânele (jud. Constanţa). Bugetul pentru irigaţii aferente obiectivelor de investiţii din cadrul mai multor judeţe, inclusiv Constanţa, este de 66 mil. euro în 2023.
În Planul Naţional Strategic (PNS) există un buget de 400 mil. euro pentru modernizarea infrastructurii de irigaţii şi de 100 de milioane de euro pentru înfiinţarea de sisteme de irigaţii locale. Pe de altă parte, Gheorghiţă Corbu, fondator al Legam Agro, care lucrează 2.600 de hectare de teren crede că banii nu sunt suficienţi pentru irigaţii.
„Problema sunt banii, există PNS dar nu este suficient. Ce să faci cu 1,5 miliarde pentru următorii 4-5 ani?“ a spus fermierul.
Dragoş-Costin Telehuz, secretar de stat în cadrul MADR, spune că există speranţe ca irigaţiile să fie integrate în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), dar spune că această schimbare ne va costa.
„Paşi s-au făcut pentru introducerea irigaţiilor pe lista PNRR. Acest lucru este posibil, dar sunt câteva obstacole. Acceptarea acestei schimbări de traseu de către Comisia Europeană a fost făcută, planul prezentat la Bruxelles a fost primit cu extuziasm. Dacă aveam opoziţie de la Bruxelles, nu puteam face această schimbare. Dar trebuie precizat că această schimbare ne va costa, încă nu ştim, dar se poate număra în miliarde, orice schimbare vine cu o penalitate“ a precizat Dragoş-Costin Telehuz.
În ceea ce priveşte imaginea anului 2023 din perspectiva finanţării, Sorin Ignat, director agribusiness, Banca Transilvania, instituţie care a acordat credite de 1 miliard de euro pentru agricultură, spune că este nevoie de atenţie, dar că finanţările vor continua. El aminteşte că ROBOR s-a stabilizat şi dă semne de scădere, ceea ce face ca dobânzile bancare să intre într-o zonă de stabilitate.
„Dobânzile sunt mici faţă de inflaţie. Sunt într-o zonă în care, dacă investiţiile sunt gândite din perspectivă economică, recuperabilă prin ce se produce în fermă, ele pot fi acoperite“.
De asemenea, Sorin Ignat este convins că investiţiile în irigaţii sunt necesare şi ele aduc plus valoare oricărei ferme.
„Scăderea preţului la cereale era de aşteptat. Preţurile din 2022 nu au fost preţuri normale, ci atipice. Mulţi din piaţă au operat emoţional, cu fluctuaţii mari. E greu să păstrezi pe termen lung preţul ridicat doar pe baza zvonurilor. Preţul nu mai depinde de fermieri, e o piaţă mondială din care facem parte“ a mai spus reprezentantul BT.
O altă problemă semnalată de fermieri este birocraţia de care se lovesc în aprobarea proiectelor de investiţii, inclusiv a celor de irigaţii.
Practic, un proiect de irigaţii ajunge să dureze 3 ani, uneori chiar 6 ani până poate fi implementat, în condiţiile în care construcţia efectivă durează 6 luni, iar diferenţa vine din durata aprobărilor.
„După ce pui sistemul în funcţiune, trebuie să ai şi un sistem de mentenanţă. Costurile pentru irigaţii ajung la 2.000 lei/hectar. Dar merită să faci irigaţii, investiţia se amortizează“ a spus Ion Bălan, fermier Nalba SRL Tulcea si proprietar Crama Hamangia. El atrage atenţia că fermierilor le este tot mai greu să găsească muncitori care să opereze sistemele, aşa că ajung să îşi pregătească singuri angajaţii. „E nevoie de mecanici la staţia de pompare, dar nu se mai fac mecanici în şcoală. Am făcut noi scolarizare, am pregătit 15 persoane ca electromecanic. El nu poate lucra 3 luni pe an, trebuie să il detaşezi când nu ai irigaţii“ a adăugat Ion Bălan. Alt cost care trebuie acoperit de fermieri sunt pagubele produse de hoţii de cabluri sau alte echipamente.
Dificultăţile legate de lipsa sistemelor de irigaţii în Dobrogea sunt accentuate de schimbările climatice tot mai drastice din ultimii ani, care au dus la scăderea constantă a volumului precipitaţiilor.
„Recent apreciam că 2023 ar putea fi mai prost ca 2020. Pentru că precipitaţiile sunt foarte reduse, rezerva de apă din Dobrogea e cea mai mare problemp. Fără irigaţii, la un moment dat nu vom mai putea face agricultură“ mai atrage atenţia Constantin Soare, fermier din comuna Fântânele care lucrează 1.070 de hectare de teren.
Situaţia dificilă din zona de est a ţării face necesară o regândire a strategiei de investiţii ale statului, pentru ca acestea să se concentreze pe regiunile în care este nevoie acută de apă, crede fermierul. Constantin Soare a criticat şi procesul complicat de avizare a proiectelor, dificultăţile întâmpinate la instituţiile statului pentru a primi diferite documente. Din acest motiv, proiectele de irigaţii pe care dorea să le realizeze au întârziat foarte mult şi nu au mai putut fi scoase la licitaţie pentru că preţurile din piaţă se modificaseră între timp faţă de nivelul din proiectul tehnic.
„În 2022 a apărut OUG 67 în baza căruia s-a permis ajustarea preţurilor pe mai multe tipuri de proiecte. Dar Guvernul nu a fost fair play atunci când a decis procentele de ajustare. La proiectele pe PNDR procentul de ajustare a fost de 25%, iar la alte programe putea ajunge la 50-60%. În situaţia data, noi, cu proiectele pe reabilitare a infrastructurii secundare de irigaţii, suntem într-o situaţie delicată. Constructorii care pot depune oferte pe astfel de activităţi sunt puţini. E riscul să nu găsim constructori care să poată depune oferte raportat la valoarea şi volumul de muncă“.
CE AU DECLARAT MANAGERII PREZENŢI LA EVENIMENTUL DE LA CONSTANŢA
Sorin Ignat, director agribusiness, Banca Transilvania
► Vrem să vorbim despre irigaţii, dar nu doar în perioade de secetă, ci ca investiţie care poate creşte potenţialul de producţie în fermă, randamentul.
► În 2023 suntem atenţi. Suntem cel mai mare finanţator al agriculturii, cu 1 miliard de euro daţi către fermieri. şi vom continua. Cred că sistemele de irigaţii aduc plus valoare oricărui fermier. Irigaţiile operabile generează un proces de învăţare continuă.
► Scăderea preţului la cereale era de aşteptat. Preţurile din 2022 nu au fost normale. Piaţa a operat emoţional, cu fluctuaţii mari. E greu să păstrezi pe termen lung preţul ridicat doar pe baza zvonurilor. Preţul nu mai depinde de fermieri, e o piaţă mondială din care facem parte.
► ROBOR s-a stabilizat şi au fost semne de reducere, deci vedem o aşezare a dobânzilor bancare în perioada următoare. Dobânzile sunt mici faţă de inflaţie. Credem că sunt într-o zonă în care, dacă investiţiile sunt gândite din perspectivă economică, recuperabilă prin ce se produce în fermă, ele pot fi acoperite.
► Recomand mereu partenerilor să nu vadă fondurile europene ca o subvenţie. Investiţiile trebuie întreţinute, reparate şi acel cost va veni direct spre UAI sau fermieri.
► Problemele din acest an sunt generate de costurile mari de achiziţie a unor inputuri şi scăderea bruscă a preţului la cereale din decembrie. Costurile mai ridicate s-au suprapus pe un nivel de preţ care acum este normal. Gândirea pe mai mult decât un an sau un sezon, ajută mult pentru a trece peste perioada aceasta. Cei care au păstrat strategia de business, care au cumpărat inputuri la fel ca în fiecare an, care au stocat ca şi în alţi ani şi nu au schimbat metodele emoţional sunt mai bine acum. Până acum nu am văzut probleme la rambursarea creditelor.
► E importantă gestiunea apei, nu doar irigaţiile. La Timişoara de exemplu se vorbeşte acum de desecare. Strategiile de investiţii trebuie să se facă la nivel de ţară.
► Ar fi bine să nu facem grupuri şi să generăm războaie între regiuni, ci să gândim regional strategiile. Politicile trebuie gândite pe regiune. Ca stat, să ne alegem domeniul de excelenţă şi să alocăm resursele. Nu trebuie să excelăm la toate.
Constantin Soare, fermier, comuna Fântânele, Constanţa
► Am 1.070 hectare, împreună cu fiul. Recent, apreciam că 2023 ar putea fi mai prost ca 2020. Pentru că precipitaţiile sunt foarte reduse, rezerva de apă din Dobrogea e cea mai mare problemă. Nu doar acum, ci constant. Clima s-a schimbat şi permanent la noi nivelul precipitaţiilor e foarte redus. Fără apă la un moment dat nu vom mai putea face agricultură.
► În 2017 a apărut o lege prin care s-a stabilit ca apa pentru irigaţii se va livra gratuit UAI-urilor. Am făcut o asociaţie locală şi am preluat structura de irigaţii din Fântânele, am depus în 2019 şase cereri de finanţare cu proiecte tehnice,iar în 2020 am semnat contractele de finanţare pe şase ploturi de irigaţii, pentru 5.500 de hectare.
► Derularea documentelor e extrem de complexă. La orice instituţie la care mergi, dacă nu eşti bine pregătit, cu argumente legale, e greu să obţii documentul pe care îl doreşti. Apoi a fost pandemia, care a îngreunat aceste activităţi. Apoi conflictul militar, care a dus la creşteri de preţ. După ce am avut proiectele aprobate, în 2021, nu le-am mai putut scoate la licitaţie pentru că preţurile de piaţă se schimbaseră.
► În mai 2022 a apărut OUG 67 în baza căruia s-a permis ajustarea preţurilor pe mai multe tipuri de proiecte. Dar guvernul nu a fost fairplay la procentele de ajustare. La proiectele prin PNDR procentul de ajustare a fost de 25%, iar la alte programe putea ajunge la 50-60%.
► Constructorii care pot depune oferte pe lucrări de infrastructură de irigaţii sunt puţini. Există riscul să nu găsim constructori care să poată depune oferte raportat la valoarea şi volumul de muncă.
► Dobrogea va avea rezultate mult mai reduse decât alte zone din cauza lipsei irigaţiilor. De aceea instituţiile statului trebuie să promoveze proiectele de irigaţii acolo unde este mare nevoie de ele.
► E nevoie de debirocratizare. E nevoie de responsabilizare a angajaţilor din instituţii.
Gheorghiţă Corbu, fondator, Legam Agro
► Din punct de vedere al condiţiilor meteo suntem mulţumiţi. Dar s-a diversificat paleta de riscuri şi de necunoscute. Este o incertitudine totală, nu ştim ce ne va aştepta. Avem o rezervă de apă în sol dar ea poate dispărea în 2-4 săptămâni şi de aceea eu aş fi prudent în abordare, din toate punctele de vedere.
► Nu am aşteptări privind preţurile. Prudenţa este cuvântul de ordine, nu am aşteptări. Am fost isteţ, nu mă pot plânge de nimic, nici că am stocuri, nici nu vreau să protestez. Singura problemă sunt irigaţiile şi apa, în rest am reuşit să acopăr riscurile.
► Lucrăm în jur de 2.600 de hectare. Am fost extrem de motivat să mă implic mai mult după seceta din 2020. Gestionarea rezervei de apă ţine de fiecare, tehnologic vorbind, şi atunci când nu o ai trebuie să recurgi la alte mijloace.
► Atunci se vedea la orizont PNRR-ul, existau informaţii că vor fi bani şi pentru irigaţii în cadrul PNRR. Credeam că din 6 miliarde de euro este imposibil să nu avem şi noi bani pentru dezvoltarea infrastructurii de bază pentru irigaţii. Şi atunci am luat-o de jos în sus, am înfiinţat organizaţiile pentru utilizatori de apă, asta s-a întâmplat rapid. Dar din păcate au dispărut cei 6 miliarde. Problema sunt banii, există PNS dar nu este suficient. Ce să faci cu 1,5 miliarde pentru următorii 4-5 ani?
► Aş vrea să vă fac o recomandare. Maximizaţi-vă producţiile ca să puteţi acoperi toate preţurile.
Ion Bălan, fermier, Nalba SRL Tulcea şi proprietar Crama Hamangia
► Nu se poate face o agricultură sustenabilă fără sistem de irigaţii. Vorbim de suprafaţă irigabilă. Ar trebui să discutăm de suprafaţa irigată. De la 1975, de la infiinţarea ANIF, şi până în prezent doar în 2 ani nu am irigat, în 1996 şi 2011. Am accesat proiecte, am modernizat staţiile de irigat şi echipamentul.
► Un proiect de irigaţii durează 3 ani, uneori 6 ani. Irigaţiile sunt subiect de campanie electorală. Construcţia efectivă e 6 luni, iar diferenţa sunt aprobările.
► Costurile pentru irigaţii ajung la 2.000 lei/hectar. Deci e nevoie de 1.500-1.700 kg de grâu ca să scot irigaţiile. Merită să faci irigaţii, se amortizează.
► Din 2007 până în 2015, în fiecare an plăteam o taxă pentru reparaţia infrastructurii primare, care aparţine ANIF. O dată la 5 ani, noi, fermierii, reparăm infrastructura ANIF. Menţinerea sistemului de irigaţii, cel putin la Sinoe si Măcin, se datorează companiilor multinaţionale.
► Suntem singura ţara care pompează apa din vale în deal. Abia acum ne gândim să folosim apa locală. La Baia, din 6.000 de hectare irigate, doar 2.000 ha sunt irigate din apa locală.
► Preţurile la cereale ar fi bune, dacă costurile pe care le-am avut erau la limite acceptabile. Am folosit îngrăsăminte scumpe, la fel seminţele. Deşi a scăzut preţul cerealelor, preţul produselor care au la bază cereale a rămas ridicat.
► După ce pui sistemul de irigaţii în funcţiune, trebuie să ai un sistem de mentenanţă, pentru a repara ce se mai strică. E nevoie de mecanici la staţia de pompare, dar nu se mai fac mecanici în şcoală. Am făcut noi şcolarizare, am pregătit 15 persoane ca electromecanic. El nu poate lucra 3 luni pe an, trebuie să il detaşezi când nu ai irigaţii.
► Cea mai complicată parte în UAI-uri este colectarea banilor. Facturile trebuie plătite la timp. De multe ori am plătit pentru cei care întârzie, ca să nu fim debranşaţi de la apă.
► E nevoie de protejarea pieţei de desfacere. De o creditare avantajoasă.
Dragoş-Costin Telehuz, secretar de stat, MADR
► Despre anul agricol 2023 cred ca este puţin devreme să vorbim. Rezerva de apă arată mai bine în ultimele zile, anul poate avea şi excedent, dar se poate şi strica, nu este încă asigurat. Agricultura este o afacere a speranţelor şi meseria noastră ne face să sperăm. Putem fi optimişti. Anul incepe promiţător pentru culturile de toamnă, vom vedea cum evoluează şi piaţa. Dar cred că producţia de grâu, orz şi rapiţă va fi una bună. Suprafeţele de rapiţă care au ieşit din iarnă sunt aproape egale cu cele înfiinţate.
► Ministerul face administraţie,fermierul face agricultură. Încercăm să încurcăm cât mai puţin şi să avem o relaţie bună cu sectorul agricol.
► Paşi s-au făcut pentru introducerea irigaţiilor pe lista PNRR. Acest lucru este posibil, dar sunt câteva obstacole. Acceptarea acestei schimbări de traseu de către Comisia Europeană a fost facută, planul prezentat la Bruxelles a fost primit cu entuziasm. Dacă aveam opoziţie de la Bruxelles, nu puteam face această schimbare. Dar trebuie precizat că această schimbare ne va costa, încă nu ştim, dar se poate număra în miliarde, orice schimbare vine cu o penalitate.
► Există o speranţă să putem introduce irigaţii la PNRR. Banii sunt o parte din problemă, bugetul pentru irigaţii din banii guvernului au crescut. Într-adevăr că a ajuns la aproape 100 de milioane de euro pe an. Este adevărat că acum 10 ani era de neconceput pentru irigaţii 100 de mil. euro.
► Sunt două probleme. Anul trecut s-au mărit costurile cu energia, de patru ori faţă de 2021. A fost neprevăzut de mult şi a creat probleme. Pe de altă parte, există probleme pentru irigaţii legate de capacitatea de execuţie a constructorilor noştri. Criteriile de selecţie pentru firmele de construcţii autorizate pentru a face lucrări funciare s-au mai relaxat, din câte ştiu eu.
► Sezonul de lucrări în îmbunătăţiri funciare este scurt şi imprevizibil. Constructori cu experienţă nu prea avem. Probabil că odată ce vom ajunge la alocări mai mari, va trebui să trecem la constructori din afara ţării. Dacă chiar intră irigaţiile în PNRR suma va creşte considerabil. Suma este doar vehiculată şi este situată între 1,5 şi 1,7 miliarde de euro.
Răzvan Filipescu, fermier, vicepreşedinte, Asociaţia Producătorilor Agricoli din Dobrogea
► În judeţul Constanţa lucrez 1.340 de hectare în zona Mihail Kogălniceanu. Am un proiect depus în 2021, declarat eligiblil dar nefinanţabil pentru că domnul Oros a considerat oportun să nu mai aloce bani pentru irigaţii.
► Am fondat Asociaţia Producătorilor Agricoli din Dobrogea în regretatul an 2020, în care ne-am confruntat cu o secetă cumplită, dar care a condus la o unire a fermierilor pentru că până atunci fermierii nu erau uniţi. Ne-au unit două probleme: calamităţile şi de a aduce irigaţiile în Dobrogea.
► Cred că banii prevăzuţi în PNI sunt de ajuns important să îi avem şi să punem mâna pe ei. Cred că în proiecte de succes pentru că am văzut. Ceea ce mă deranjează pe mine este modul total netransparent şi inechitabil de alocare a banilor pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de irigaţii, atât de la centru, cât şi din fonduri europene. Ca suprafaţa agricolă, Constanţa este al doilea mare judeţ după Timiş. Avem 563.000 de hectare suprafaţă agricolă în judeţul Constanţa, din care 420.000 de hectare amenajate pentru irigaţii. Deci nu există un judeţ cu o infrastructură ca a noastră. Suntem un judeţ înconjurat de ape, avem toate premizele naturale de a avea apă. Canalul Dunăre-Marea Neagră poate fi reglat prin ecluze, dar nu ştim să-l valorificăm. Problema este că dintre toate judeţele am beneficiat de cele mai mici alocări în ultimii ani. Dacă ne uităm la Brăila vedem că din 360.000 de hectare agricole are amenajate 250.000 de hectare. Noi din 420.000 de hectare aveam până anul trecut 17.000 de hectare pregătite pentru irigat şi am mai adăugat 25.000 de hectare. Acum avem circa 40.000 de hectare irigabile.
► Avem două probleme diferite de luat in vedere. Vorbim de reabilitatea sistemului primar de irigaţii, care ţine de ANIF, care în ultimii şase ani a beneficiat de 60 de milioane pentru investiţii. Sunt judeţe care primesc banii aceştia în fiecare an. Pe partea de reparaţii şi întreţinere am avut în 2018 un buget de 1 milion de lei, în 2019 suma a fost de 500.000 de lei, în 2020 nu am primit niciun leu. Deci asta reprezintă Constanţa pentru Ministerul Agriculturii la nivel naţional, zero interes pentru Constanţa. Au început să crească sumele din 2021 atunci când am început să ieşim în stradă. Nu se poate să aloci timp de 2-3 ani pe proiecte câte 3.000 de lei sau 60.000 de lei pentru un proiect.
► Trebuie alocaţi bani pentru Constanţa pentru că sunt proiecte care au ajuns la maturitate, ANIF-ul a făcut toate demersurile de a ajunge la nivel de proiecte şi chiar de execuţie. Să vedem dacă ne va da ministerul aceşti bani, e vorba de circa 1 miliard de lei, aşa ni s-a promis. În al doilea rând este vorba de fondurile europene. I-am rugat pe fermieri să se organizeze în organizaţii ale utilizatori de apă pentru că va apărea această posbilitate de finanţare pentru sistemul secundar de irigaţii, cel preluat de la ANIF. E o sursă de finanţare insuficientă. Sunt 400 de milioane de euro, care ajunge pentru circa 260 de proiecte. Vom intra în competiţie iar cu judeţe care au ajuns la un nivel de dezvoltare foarte mare şi ne doare că nimeni de la Minsiterul Agriculturii nu înţelege că se vor finanţare ca până acum, va rămâne un decalaj pe care Dobrogea nu-l va putea recupera nici în zece ani.
