Dobânda anuală efectivă este un concept de bază în activitateade creditare a persoanelor fizice prezent în sistemele bancaremoderne din ţările dezvoltate. În România a fost introdus în 2004,odată cu transpunerea directivei europene referitoare la creditelede consum în legislaţia bancară din ţara noastră. Deşi atâtlegislaţia autohtonă, cât şi cea europeană prevăd obligativitateacalculării DAE pentru creditele de consum, unele bănci au ţinutcont de recomandarea UE de a prezenta clienţilor informaţii despreDAE şi în cazul creditelor ipotecare.
Dobânda anuală efectivă reprezintă unul dintre criteriile deselecţie utilizate de clienţi în procesul de fundamentare adeciziei de procurare a unui credit. Din punct de vedere teoretic,DAE are la bază principiul echivalenţei sarcinilor, precum şiconceptele financiare de valoare actualizată (present value) şi derată internă de rentabilitate (RIR - Internal Rate ofReturn).
Principiul echivalenţei sarcinilor presupune că, la momentulsemnării contractului de credit, valoarea actualizată aobligaţiilor băncii să fie egală cu valoarea actualizată aobligaţiilor clientului. Obligaţiile financiare ale băncii seconcretizează în punerea împrumutului la dispoziţia debitorului lamomentul semnării contractului de credit, iar obligaţiileclientului constau în plata periodică a dobânzilor, a ratelor şi acomisioanelor aferente creditului. Privit prin prisma acestuiprincipiu, putem spune despre contractul de credit că este uncontract echitabil pentru părţile contractante, iar acest deziderateste îndeplinit atunci când rata de actualizare (rată utilizatăpentru determinarea valorii prezente a sumelor viitoare) coincidecu valoarea dobânzii anuale efective.
Mulţi dintre bancheri şi clienţi au falsa impresie că DAEreprezintă simpla adunare procentuală a tuturor costurilor unuicredit. Această variantă poate fi o aproximare cu un grad scăzut deprecizie, dar DAE este echivalentă cu rata internă de rentabilitateşi reprezintă, de fapt, rata dobânzii sau valoarea procentuală lacare se egalizează valoarea actuală a obligaţiilor băncii şi aleclientului. Din punct de vedere al practicii bancare, DAE prezintăo importanţă deosebită atât pentru bancă cât şi pentru client,deoarece exprimă costul total al creditului calculat pe bazeştiinţifice. Deşi din punctul de vedere matematic presupune calculelaborioase constând în rezolvarea unei ecuaţii prin metodainterpolării succesive (aproximări succesive şi interpolare peintervalul dintre două rate), DAE are o mare utilitate practicăîntrucât permite clientului nefamiliarizat cu elementele de teoriebancară să înţeleagă informaţiile privind condiţiile aferentecontractului de credit, contribuind astfel la transparentizareaacestora. Cum poate un client să-şi dea seama care variantă decreditare este mai bună atunci când are de ales între un credit cuo dobândă constituită din rata de referinţă a băncii (a căreivaloare, de obicei, nu se specifică în contract) Ă marja fixă de1,5 puncte procentuale şi un comision de administrare de 0,05%lunar aplicat la soldul iniţial, şi un altul cu dobânda formată dinEURIBOR Ă marja fixă de 6,75% şi un comision de acordare de 1,5%?Practic, este foarte greu de ales varianta optimă atât pentru unspecialist, dar mai ales pentru un client care nu dispune decunoştinţe bancare teoretice dacă nu are la îndemână valoareaDAE.
Unii bancheri susţin că, din momentul introducerii DAE, nu se poatevorbi de lipsă de transparenţă. Aceştia au doar parţial dreptatepentru că DAE reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientăpentru luarea deciziei de procurare a unui credit de către client.Este o condiţie necesară pentru că, prin intermediul DAE, clientulaflă costul procentual total al creditului la momentul procurăriiacestuia, dar nu este şi suficientă, deoarece pe parcursulexecutării contractului costul poate varia în funcţie de structuradobânzii aferente creditului şi astfel este influenţată valoareatotală suportată de client. De exemplu, în primul caz prezentatanterior, costul total al creditului nu se modifică pentru că banca"uită" să-şi actualizeze dobânda internă de referinţă, pe când încel de-al doilea caz, costul total se modifică şi scade chiar,atunci când EURIBOR-ul scade.
Datorită structurii diferite a ratei de dobândă, este posibil ca însituaţia a două contracte de credit, la momentul încheieriiacestora, DAE să fie aproximativ egale, iar la finalul contractuluisuma totală plătită de client să difere considerabil. Deci, pentruo fundamentare corectă a deciziei de procurare a unui credit nueste necesară numai cunoaşterea valorii DAE, ci trebuie să existe otransparentizare a structurii dobânzii independentă de voinţabăncii şi care să depindă de evoluţia pieţei. Astfel, prinintroducerea OUG nr.50/2010 se înlătură acest neajuns şi, înansamblu, se creează premisele pentru transparentizarea pieţeiserviciilor bancare în ţara noastră. De asemenea, un alt element pecare trebuie să-l luăm în considerare este perioada de creditare,deoarece DAE este influenţată de aceasta, cu cât perioadă derambursare a creditului este mai mare, cu atât DAE este mai mic iarsuma totală plătită de client este mai mare. Astfel, una dintrecapcanele pe care le ascunde DAE constă în faptul că un costprocentual total redus al creditului nu înseamnă neapărat şi uncost total în valoare absolută redus, ci, dimpotrivă, costul totalîn valoare absolută creşte pe măsură ce perioada de creditarecreşte. În concluzie, DAE reprezintă un element important de caretrebuie să ţinem seamă în luarea deciziei de creditare, dar, pentrufundamentarea corectă a acestei decizii, este nevoie să avem învedere şi alte elemente de cost, de durata sau de structuradobânzii.
Prof. univ. dr. Dan Armeanu, Facultatea de Finanţe,Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Academia de Studii Economice,Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
