♦ Excepţiile fiscale de la plata contribuţiilor şi impozitului pe venit în IT, construcţii şi agrobusiness însumează peste 9 mld. lei anual ♦ Economişti şi consultanţi fiscali de top spun că nedreptăţile fiscale trebuie eliminate, sectoarele afectate spun că eliminarea excepţiilor le aduce daune.
Cea mai mare parte a pachetului fiscal menit să corecteze derapajul bugetului public din 2023 este compusă din două măsuri care au în spate întrebări strategice.
În primul rând, eliminarea facilităţilor pentru IT, constructori şi industria alimentară, criticate de macroeconomişti pentru că reprezintă o discriminare faţă de alţi contribuabili din alte sectoare. În al doilea rând, reducerea pragului la microîntreprinderi şi creşterea contribuţiilor sociale la PFA-uri şi profesii liberale.
În acest moment, 1 milion de angajaţi din România nu plătesc impozit pe venit şi aproape 900.000 nu plătesc contribuţii la sănătate, cu un impact bugetar total de 2 mld. euro. În aceeaşi vreme, orice angajat din România beneficiază însă de serviciile medicale care sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Trebuie sau nu eliminate facilităţile fiscale sectoriale şi închise porţile pentru evaziunea la contribuţiile sociale? Depinde pe cine întrebi. Macroeconomiştii şi consultanţii sunt de părere că da, dar sectoarele care beneficiază de excepţii spun că nu. „Echitatea în sistemul fiscal este crucială. Toţi contribuabilii trebuie trataţi corect. Evident, asta nu exclude unele facilităţi fiscale punctuale, foarte bine ţintite, pe termen definit“, spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.
Despre lipsa de echitate în sistemul fiscal vorbeşte şi Gabriel Biriş, avocat de business, care o pune însă într-un context social: nu este vorba numai de bani, ci şi de solidaritate.
„Scutirile sunt un cancer, pentru că erodează nu numai baza de impunere, dar dizolvă liantul care face din orice populaţie o naţiune, şi anume solidaritatea. Poţi să spui că cetăţeni de rangul doi plătesc pentru cetăţeni de rangul unu.“
Mediul de business însă critică în termeni absoluţi eliminările facilităţilor fiscale, iar reprezentanţii microîntreprinderilor sau PFA-urilor spun că scăderea pragului pentru microîntreprinderi sau trecerea lor pe impozit pe profit peste o anumită profitabilitate nu rezolvă problemele bugetului.
„Această argumentare că măsurile luate în ceea ce priveşte microîntreprinderile sunt făcute pentru a evita situaţia în care se folosesc microîntreprinderi pentru a masca munca salarială nu este una care se susţine“, este de părere Corneliu-Teofil Teaha, general manager, Teaha Management Consulting şi auditorul Camerei de Comerţ Elveţia-România, care argumentează: „Măsurile pentru microîntreprinderi sunt păstrate, cel puţin în cazul măsurilor fiscale care au fost anunţate până acum, exact pentru microîntreprinderile care au venituri până în 300.000 de lei pe an, adică undeva venituri la 5.000 euro pe lună. Este exact zona în care eventual ar putea fi mascate salariile şi facturate ca micro-întreprindere.“
În aceeaşi vreme, reprezentanţii Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii (ANIS) au trimis către guvern o scrisoare publică prin care contestă măsura de a elimina excepţiile pentru plata impozitului pe venit la salarii mai mari de 10.000 de lei brut. Conform acesteia, circa 80% din angajaţii din IT vor fi afectaţi. Dacă, însă, guvernul ar merge înainte cu decizia, reprezentanţii patronatului au cerut un răgaz de şase luni, conform Codului fiscal, timp în care să se pregătească pentru modificări.
Păstrarea excepţiilor este însă puternic contestată de macroeconomişti. Valentin Lazea, economistul-şef al Băncii Naţionale a României, spune că, pe termen scurt, soluţia la problema bugetară nu poate fi decât revenirea la cota unică. Cu alte cuvinte, eliminarea tuturor excepţiilor fiscale şi a regimurilor de impozitare specială.
Întrebat în emisiunea ZF Live care ar trebui să fie pragul pentru regimul microîntreprinderilor, Gabriel Biriş a spus că pragul de 100.000 de euro pentru microîntreprinderi, modificat la 500.000 începând cu 2017, era pragul optim.
„Eu zic că era un sistem care funcţiona bine de mulţi ani de zile. Soluţia este întoarcerea la sistemul acela şi să închidem, să terminăm o dată discuţia că dacă modificăm regimul, afectăm IMM-urile. În primul rând, că acestea nu sunt IMM-uri, sunt microîntreprinderi“, a spus Biriş.
Alex Milcev, partener EY România şi membru al AmCham, camera de comerţ americană în România, este de părere că s-a abuzat de regimul microîntreprinderilor şi există atât zona de antreprenori mici cinstiţi, dar şi contracte de muncă mascate.
„Unde este mascarea şi simularea, să spunem, chiar nu este corect şi poate fi încălcată legea. Cu siguranţă e o zonă gri, undeva este la mijloc şi, desigur, există o cantitate din respectivele structuri care sunt corect înregistrate. Dar adevărul este că de-a lungul timpului s-a abuzat. Mai este şi o relativă indulgenţă a organelor fiscale, care nu au apăsat foarte tare pe ce pedala pe acceleraţie şi nu au contrat asemenea afaceri“, a spus Alex Milcev la ZF Live.
Care este, însă, dimensiunea mascării contractelor de muncă în microîntreprinderi? În 2017, când a început creşterea pragului pentru microîntreprinderi, erau circa 400.000 de microîntreprinderi. Între timp, conform informaţiilor lui Gabriel Biriş, cifra a crescut la 900.000. În opinia sa, cel puţin jumătate din această creştere, adică 250.000, reprezintă contracte de muncă mascate, astfel încât persoanele să plătească mai puţine taxe şi contribuţii la bugetul de stat.
„Dacă ne uităm că în 2016 erau 420.000 de microîntreprinderi şi în 2020 erau 920.000, cel puţin jumătate din diferenţă (reprezintă contracte de muncă mascate)“, a spus el.
Dincolo de întrebările de nivel economic, economiştii şi consultanţii ridică problema de echitate socială, pentru că, opinează ei, fie că este vorba de scutiri directe de taxe şi impozite sau de regimuri ca microîntreprinderile, care îşi pot optimiza aceste plăţi către buget, de servicii sociale beneficiază toţi cetăţenii, dar nu toţi plătesc la fel. Piaţa, pe de altă parte, spune că facilităţile au ajutat sectoarele să se dezvolte sau să ţină capul al suprafaţă în perioade de criză, cum a fost 2020. Întrebarea cheie este dacă se vor închide porţile acestor excepţii fiscale sau dacă se va merge în continuare pe regimuri fiscale diferite în funcţie de sector.
Alex Milcev, partener la EY România, este de părere că s-a abuzat de regimul microîntreprinderilor şi că există o zonă gri în care se plătesc, de fapt, contracte de muncă sub umbrela microîntreprinderilor.
Corneliu-Teofil Teaha, general manager, Teaha Management Consulting şi auditorul Camerei de Comerţ Elveţia-România, este de părere că reducerea pragului pentru microîntreprinderi nu rezolvă problema contractelor de muncă mascate, pentru că acestea se află sub pragul de 5.000 de euro pe lună (60.000 de euro pe an).
