Anton Filip si familia sa au parasit Romania cu doi ani in urma, angajandu-se ca muncitori temporari in cadrul producatorului italian de ochelari de soare de marca Luxottica. Vanzarile de articole de lux erau in crestere, iar Luxottica isi majora productia.
Acum, scrie The Wall Street Journal, boomul a luat sfarsit, lasandu-i fara loc de munca pe Filip si fiul acestuia de 21 de ani, dar si alte sute depersoane angajate cu contracte pe termen scurt in cadrul companiei.
"Ne mergea mai bine in Romania", spune Filip, in varsta de 45 de ani, care a lasat in urma un loc de munca stabil in constructii pentru o slujba temporara mai bine platita in Italia.
Familia Filip face parte din miile de persoane prinse in valul de reduceri de locuri de munca temporare ce a cuprins Europa. Pe fondul crizei economice, companiile din intreaga lume fac disponibilizari. Insa in Europa Continentala majoritatea angajatilor lucreaza cu contracte de munca pe termen lung. Disponibilizarea acestora este costisitoare si complicata.
In ultimii ani, in fata ratei ridicate a somajului si a competitiei venite din partea tarilor cu costuri reduse ale fortei de munca, multe tari vest-europene si-au modificat legislatia pentru a permite un numar in crestere de muncitori cu contracte pe termen scurt. Modificarile au dus la crearea a milioane de noi locuri de munca. Acum insa, exact acesti muncitori, multi dintre ei imigranti si tineri, resimt mai puternic tendinta reducerii locurilor de munca, acesta fiind primul test important pentru experimentul Europei Continentale in ceea ce priveste liberalizarea pietei muncii.
In cel de-al patrulea trimestru al anului trecut, numarul muncitorilor temporari din Spania a scazut cu 12,7% fata de anul anterior, in conditiile in care numarul muncitorilor permanenti crestea cu 0,8%. In Franta, rata totala a ocuparii fortei de munca a scazut cu 0,7% in trimestrul trei fata de aceeasi perioada a anului anterior, insa numarul muncitorilor temporari a scazut cu 21,5%.
Desi revizuirea legislatiei muncii nu a adus toate schimbarile pe care multi angajatori si le-ar fi dorit, muncitorii temporari au reprezentat o adevarata "supapa de reducere a presiunii". Odata ce va incepe perioada de redresare economica, locurile de munca pe termen scurt sunt asteptate sa-si reia cresterea mai rapid decat cele permanente.
Totusi, unii economisti se tem ca nemultumirea starnita de reducerile actuale de locuri de munca temporare va obliga guvernele sa revina asupra schimbarilor de legislatie.
Pe langa faptul ca-si pierd sursele de venit, multi muncitori temporari nu se califica pentru beneficii de somaj. Astfel, apar discrepante ce ar putea genera tensiuni in tari mai putin obisnuite cu extreme legate de venituri.
Europa nu este singurul loc in care muncitorii temporari au de suferit. In Statele Unite, numarul locurilor de munca temporare a scazut cu 24,7% in februarie fata de anul anterior, comparativ cu o reducere anuala de 3% a locurilor totale de munca. Japonia, asemeni Europei, a recurs din ce in ce mai mult la muncitori temporari in ultimii ani, disponibilizand multi dintre acestia acum.
In Europa, locurile de munca permanente nu sunt de neatins. Unele companii, ca ING si Siemens, au anuntat reduceri ample de astfel de locuri, contribuind la cresterea ratei somajului din zona euro la 8,2% in ianuarie.
Avand insa mai multi muncitori cu contracte pe termen scurt acum, angajatorii reduc locurile de munca mai rapid in actuala perioada de declin decat in cea anterioara, din 2001. Rata somajului s-a mentinut relativ stabila in 2001 pe masura ce cresterea economica incetinea. In ac-tuala criza, desi mult mai grava decat cea din 2001, rata somajului a crescut cu un punct intreg. Contractele de munca pe termen scurt sunt un fenomen destul de nou pentru Europa continentala. Putine tari vest-europene le considerau necesare in anii '60 si '70, in conditiile in care rata somajului se situa in medie la aproximativ 3%. Insa dupa socul din sectorul petrolier din anii '70, ce a ridicat rata somajului la nivel mondial, ratele somajului in cea mai mare parte a Europei au fost alcatuite din doua cifre pana la sfarsitul anilor '80, companiile ezitand sa faca angajari prin prisma protectiilor solide oferite angajatilor permanenti. Spre deosebire, rata somajului din Statele Unite, unde contractele de munca pe termen scurt existau de multa vreme, a atins maximul la inceputul anilor '80.
Tarile vest-europene au inceput sa-si relaxeze reglementarile din domeniul muncii. Procesul a fost unul dificil. Pana in 2007 insa, muncitorii temporari ajunsesera sa reprezinte aproape 17% din piata muncii in tarile din zona euro.
Tinerii si imigrantii au avut cel mai mult de castigat. In 2007, muncitorii cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani detineau peste o treime din locurile de munca temporare din zona euro. In Germania, 14% din muncitorii temporari erau straini in prima jumatate a anului trecut.
Noile legi nu numai ca faceau angajarea mai ataractiva pentru companii, dar ii si impulsionau pe cei care erau disponibilizati sa-si caute un alt loc de munca.
Totusi, in timp ce permiteau mai multe contracte pe termen scurt, tarile vest-europene isi mentineau si legile ce faceau dificila disponibilizarea muncitorilor cu contracte permanente. "A fost o reforma incompleta", spune Stefano Scarpeta, director al diviziei de ocupare a fortei de munca din cadrul OCDE. "S-au accentuat cele doua niveluri ale pietei muncii, multi muncitori fiind foarte bine protejati, in timp ce muncitorii temporari erau afectati de aceasta flexibilitate."
Disparitatile au iesit la suprafata anul trecut, in contextul deteriorarii economiei europene. Costurile medii legate de disponibilizarea unui muncitor german se ridica la 11.927 de euro, sau aproximativ 15.000 $, conform Cologne Institute for Economic Research, comparativ cu zero costuri in cazul in care un contract pe termen scurt este lasat sa expire. Legislatia germana spune ca angajatii care trec de sase luni cu un angajator sunt indreptatiti sa beneficieze de aceleasi protectii precum cei cu contracte permanente. Pentru a primi beneficii de somaj intregi in Germania, muncitorii au nevoie de cel putin un an de munca constanta. Franta are un sistem similar de beneficii pe doua niveluri.
In Italia, Luxottica recurgea la agentii de forta de munca temporara la inceputul deceniului pentru a-si umple fabricile, inclusiv pe cea din Agordo. In februarie 2007, Anton Filip, un muncitor in constructii din Slatina, a gasit o oferta tentanta la cutia postala. Sotia sa a plecat prima. Aceasta castiga 1.100 de euro pe luna, de cinci ori salariul pe care-l avea la o fabrica de paine din Slatina.
Cand sotul si fiul sau au sosit sase luni mai tarziu la fabrica din Agordo, acestia au inchiriat un apartament si si-au cumparat un Ford. Insa chiar cand acestia incepeau sa prinda radacini in Italia, industria articolelor de lux a inceput sa aiba probleme. Luxottica a aplicat strategii diferite in ceea ce priveste forta sa de munca. Din randul fortei de munca permanente, aceasta a disponibilizat doar 25 de angajati, in timp ce din randul celei temporare a disponibilizat 499 de muncitori.
In Italia, majoritatea celor cu contracte temporare care sunt disponibilizati nu primesc sprijin de la stat, desi guvernul a aprobat recent legi in urma carora cei care nu-si vad contractele temporare reinnoite sunt asteptati sa primeasca un anumit sprijin.
Adrian Daniel, fiul, exclude varianta intoarcerii in Romania. "Toata lumea ne invidia cand am plecat. Nu ne putem intoarce cu mainile goale", spune el. Totusi, pe masura ce numarul locurilor de munca scade, strainii nu mai sunt la fel de bine-veniti ca inainte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
