Aproape toate bolile au un simptom sau mai multe. În Germania, economia a ieşit din recesiune doar pentru a sta pe loc. Investiţiile în IT ca procente din PIB sunt la jumătate din cele ale SUA şi Franţei. Din cauza birocraţiei şi a lipsei digitalizării, pentru primirea unei licenţe comerciale este nevoie de 120 de zile, dublu faţă de media OCDE. Trenurile întârzie, o problemă serioasă fiind defecţiunile fizice. Până şi aeronavele oficiale sunt lovite de un puseu de defecţiuni. Din cauza aceasta, miniştrii întârzie sau contramandează întâlniri internaţionale importante.
Într-o lume în schimbare rapidă, unde viteza înseamnă bani, economia germană, cea mai mare din Europa, se mişcă lent. Pare, din nou, bolnavă. Economiştii au găsit şi un nume pentru afecţiunea ei: „slowcession“, zona crepusculară dintre stagnare şi recesiune. Şi se întreabă dacă nu cumva Germania a ajuns din nou „bolnavul Europei“. În orice caz, mersul lent şi nesigur este un semn că este nevoie, din nou, de o terapie intensivă cu reforme. Iar când economia germană suferă, suferă şi constelaţia de economii mai mici est-europene care depind pentru creştere de consumatorii şi de industria de acolo.
Anul trecut, doar 65% din trenurile Germaniei au ajuns la timp. În unele regiuni, ponderea trenurilor care au respectat programul a fost sub 50%. De fapt, trenurile au întârzieri atât de mari, încât Elveţia le-a scos pe cele mai lente din reţeaua ei feroviară. Germania este producătoare de trenuri, cu companii de talie internaţională care fac legea pe această piaţă. Iar germanii au o tradiţie pentru punctualitate. Pentru The Economist şi alte publicaţii sau instituţii de analiză economică, aceasta este o dovadă că economiei germane nu-i este bine.
În 1999 Germania a mai avut un episod de slăbiciune acută. Atunci Germania a primit de la The Economist eticheta de „bolnavul euro“.
Economia era anemiată de efortul de reunificare, de paralizie pe piaţa muncii şi de insuficienţă pe partea cererii pentru exporturi. Rata şomajului depăşea atunci 10%. Însă o terapie cu reforme aplicată la începutul anilor 2000, mai ales pe piaţa muncii, a adus economia germană în epoca de aur care a făcut-o atât de populară pe Angela Merkel, unul dintre cei mai longevivi cancelari ai ţării. Germania a devenit invidia colegelor de talia ei, iar în umbra ei s-au dezvoltat economiile mai mici ale Cehiei, Poloniei şi Ungariei. Atunci, nu doar că trenurile ajungeau la timp la destinaţie, dar Germania însăşi devenise locomotiva creşterii economice pentru întreaga Europă, principalul motor fiind exporturile. Dar nici lumea nu a stat pe loc, iar rezultatul este că Germania a rămas, din nou, în urmă.
Potrivit FMI, economia germană va fi, probabil, singura din grupul celor mari care se va contracta anul acesta. Şi tot FMI prezice că şi în următorii cinci ani Germania va creşte mai lent decât SUA, Marea Britanie, Franţa şi Spania. Situaţia nu este atât de alarmantă cum era în 1999, notează The Economist. Ţara este mai bogată şi mai deschisă. Rata şomajului este la 3%. Însă cetăţenii germani şi companiile se plâng că lucrurile nu mai funcţionează la fel de bine. Şi se ştie de ce.
Ani buni supraperformanţa industriilor vechi a reuşit să acopere lipsa de investiţii în industrii noi. Acum coloşii bătrâni au probleme. Obsesia pentru disciplină bugetară se vede în micimea investiţiilor publice. O barieră este şi conservatorismul birocratic. Geopolitica – dependenţa de gazele ruseşti pentru producţie industrială la costuri mai mici şi acum achiziţii de energie din toate colţurile lumii la orice preţ – nu ajută nici ea.
Apoi, dintre statele mari occidentale, Germania este cea mai expusă la China, de fapt o uriaşă piaţă auto şi pentru produse industriale germane, în contextul în care Occidentul ridică bariere de protecţie în calea expansiunii chineze. Tranziţia spre economia verde este costisitoare, lentă şi dureroasă. Economistul Hans-Werner Sinn, fostul şef al celebrului institut de cercetare economică ifo, crede că Germania s-a îmbolnăvit de această dată din cauza politicii energetice greşite. „Visul verde“ a devenit un coşmar prin creşterea costurilor energiei după ce Rusia a invadat Ucraina. Îmbătrânirea populaţiei este o boală în sine, deocamdată fără leac. Penuria de muncitori, mai ales de forţă de muncă cu pregătire profesională, şi de profesori împiedică dezvoltarea. În landul Berlin necesarul de profesori este acoperit doar pe jumătate. Mai mult decât orice, pandemia şi războiul au expus slăbiciunile din modelul economic german, bazat pe importuri ieftine de petrol şi gaze ruse, de materii prime şi produse semifinisate ieftine, procesarea acestora şi exportarea lor ca bunuri scumpe cu valoare adăugată mare. Acest model nu mai funcţionează, notează Deutsche Welle. Un studiu al băncii DZ Bank a găsit că firmele mici şi mijlocii sunt în pericol. Aceste celebre Mittelstand, cel mai adesea afaceri de familie, considerate coloana vertebrală a economiei germane, sunt ameninţate de energia scumpă, de penuria de muncitori calificaţi, de birocraţia excesivă, de taxele mari, de infrastructura în degradare şi de rezistenţa ţării la digitalizare.
