Familia Agnelli l-a numit duminica in functia de presedinte al Fiat pe Luca Cordero di Montezemolo, seful Ferrari, ceea ce l-a determinat pe directorul executiv Giuseppe Morchio sa demisioneze, relateaza Financial Times.
Familia a actionat rapid dupa moartea presedintelui Umberto Agnelli, de joia trecuta, si a preferat, dupa mai putin de 24 de ore de la inmormantarea patriarhului, sa dea afacerea pe mana unui vechi aliat, in locul unui director care a intrat in companie de numai 16 luni.
Montezemolo a fost, timp de 30 de ani, unul dintre directorii Fiat. Recent, el a fost cel care a transformat Ferrari, divizia de masini sport preluata de Fiat in 1991, cand se afla in prag de faliment, in cel mai de succes simbol sportiv al tarii.
Una din sarcinile pe care familia Agnelli i le-a incredintat este pregatirea lui John Elkann, nepotul in varsta de 28 de ani al lui Giovanni Agnelli, care a fost avansat duminica la functia de vice-presedinte al Fiat.
Saptamana trecuta, Montezemolo a devenit presedinte al Confindustria, federatia angajatorilor italieni, pozitie pe care, potrivit declaratiei unui asistent, se asteapta sa o pastreze.
Morchio a ajuns la Fiat in februarie 2003 si este privit ca cel care a implementat un plan drastic de redresare, cu ajutorul caruia s-au redus semnificativ pierderile in primul trimestru, in special la divizia Fiat Auto. Cu toate acestea, o mare parte din planul pentru divizia de productie a automobilelor fusese deja trasata de un director anterior, iar vanzarile de active pe care le-a incheiat Morchio erau in curs de finalizare inainte de sosirea sa.
Masura vanzarii de active a fost impusa in urma cu doi ani de bancile creditoare ale Fiat, pentru a diminua datoria bruta de 35 miliarde de euro si a evita un eventual faliment. Montezemolo a refuzat sa puna in discutie planurile sale de viitor sau persoana preferata de el in functia de director executiv. Un apropiat al sau a declarat ca nu se asteapta ca el sa schimbe drastic strategia generala a Fiat, in conditiile necesitatii reducerii datoriei si a diminuarii mai accentuate a costurilor la Fiat Auto.
Montezemolo s-a aratat nerabdator sa creasca investitiile in Alfa Romeo, a carei retea de dealeri este insuficient dezvoltata.
O sarcina grea va fi continuarea discutiilor cu General Motors in ceea ce priveste soarta Fiat Auto. General Motors a achizitionat 20% din divizia in cauza in 2000, Fiat avand posibilitatea sa vanda si restul grupului american, pana la mijlocul anului 2009.
Pentru Morchio, care petrecuse ziua precedenta langa sicriul lui Agnelli si care sperase ca meritele sale in ceea ce priveste restructurarea grupului si calmarea sindicatelor furioase vor convinge familia sa-i incredinteze functia de presedinte, alegerea lui Montezemolo a fost o lovitura neasteptata. Au avut prioritate, din nou, legaturile aproape de sange dintre familia care a fondat Fiat si unul din veteranii companiei.
Montezemolo a declarat in repetate randuri ca Giovanni Agnelli, capul familiei si al imperiului timp de 40 de ani, pana la moartea sa survenita anul trecut, ii era "ca un tata".
Plecarea neasteptata a lui Morchio i-a luat prin surprindere pe directorii executivi ai Fiat, in ciuda animozitatilor bine-cunoscute dintre el si Montezemolo, eroul national de la Ferrari care nu s-a sfiit niciodata sa sugereze ce ar fi mai bine pentru Fiat, in timpul ultimilor doi ani de tulburari in cadrul grupului.
Demisia sa ii va deranja probabil si pe investitori, care au asociat recenta revigorare a grupului cu sosirea lui Morchio si cu faptul ca acesta a numit, in pozitii de top, cativa directori bine vazuti.
Un director executiv al uneia din bancile creditoare ale Fiat a declarat: "Acest fapt va afecta negativ actiunile companiei, cel putin pe termen scurt. Cu toate acestea, nu cred ca ar trebui pusa in totalitate pe sema lui redresarea Fiat, chiar daca a implementat planul cu succes in conditii dificile. Dar in acest moment Fiat are o problema de continuitate si credibilitate".
Cosiliul de administratie al Fiat se intalneste azi pentru a discuta posibilitatile de inlocuire a lui Morchio. Daca succesorul sau nu va fi un membru Fiat, fapt considerat putin probabil de catre observatori, "va dura sase luni pana ca acesta sa se familiarizeze cu compania", a declarat un alt bancher.
Dintre insiderii Fiat, numai Herbert Demel, noul sef al Fiat Auto, care a venit de la Volkswagen, este privit ca avand experienta necesara pentru a conduce intinsul imperiu industrial, de care apartin producatorul de camioane Iveco si grupul producator de echipament agricol CNH.
Un alt posibil candidat ar fi Giancarlo Boschetti, care a restructurat Iveco inainte de a trasa planul pentru redresarea Fiat Auto si care a fost inlocuit, la sosirea lui Morchio, de Demel.
Umberto Agnelli, in virsta de 69 de ani, a incetat din viata saptamana trecuta, iar decesul sau a ridicat mai multe intrebari cu privire la strategia grupului si la posibilitatea de crestere a rolului jucat de creditori in definirea viitorului Fiat - al zecelea producator auto din lume. El a preluat conducerea Fiat la inceputul anului trecut, la scurt timp dupa moartea fratelui sau Giovanni. Bunicul lor a fondat compania in 1899, iar familia Agnelli controleaza peste 30% din capitalul celui mare grup industrial din Italia. Insa bancile creditoare au optiunea de a converti in actiuni, din 2005, un imprumut de trei miliarde de euro, devenind astfel cei mai mari actionari ai companiei, in locul familiei Agnelli. "Vom sustine compania si managementul sau. Dar nu vom pretinde dreptul de a-i dirija sau dicta politica. Vom indeplini atributiile bancherilor", a afirmat Enrico Salza, presedintele bancii Sanpaolo IMI, cotidianului Corriere della Sera. Sanpaolo IMI si alte sapte banci au acordat imprumutul in 2002, cind constructorul auto traversa cea mai grava criza din istoria sa. In actualele conditii contractuale, conversia in actiuni se va realiza automat daca Fiat nu indeplineste tintele financiare specifice prevazute in acordul de imprumut. Totusi, problema conversiei imprumutului ramine un subiect delicat. Mai multi bancheri au sugerat ca vor incerca sa evite conversia, deoarece i-ar obliga sa efectueze importante deprecieri in valoarea contabila a activelor.
"Pentru banci, conversia nu ar fi un cistig, ci o pierdere", a spus Salza.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
