În 1993, Alexander Lutsenko a decis să renunţe la o carieră în armata rusă pentru a pune în practică ceea ce a învăţat în timpul studiilor militare la Minsk: "Chiar şi în vremurile cele mai grele o afacere în agricultură, dacă este administrată cum trebuie, aduce mereu profit". Descurajat în cariera militară de căderea Uniunii Sovietice, în urma căreia soldele ofiţerilor noii armate ruse s-au redus, Lutsenko şi-a încercat norocul în afaceri şi în 1994 a pus bazele companiei Sodrugestvo. În scurt timp afacerea a devenit unul din cei mai mari jucători de pe piaţa de aditivi alimentari din regiune, scrie Bloomberg.
Sodrugestvo a început modest, ocupându-se cu distribuţia de făină de peşte şi alţi aditivi folosiţi de producătorii de furaje. După trei ani, compania lui Lutsenko, înregistrată în Luxemburg, deţinea 42 de depozite răspândite în Comunitatea Statelor Independente (CSI), iar în 1998 vânzările Sodrugestvo s-au ridicat la 150 milioane de dolari. Anul trecut, compania a raportat venituri de 1,7 miliarde de dolari şi controla 33% din piaţa rusă de şrot de soia, un aditiv furajer.
"Lucram cu orice client, indiferent dacă cumpăra un kilogram de aditivi sau zece tone", a spus Lutsenko. "Eram printre cei mai mari traderi din regiune."
În criza financiară din 1998, când rubla rusească s-a prăbuşit şi cererea internă a dispărut, Lutsenko a folosit rezervele de dolari ale companiei pentru a-şi plăti mai întâi furnizorii din Europa de Vest. Strategia i-a adus credibilitate în rândul producătorilor străini de aditive, care aveau reţineri în a lucra cu oamenii de afaceri din Rusia. Zece ani mai târziu, când concurenţii săi îşi restrângeau activitatea din cauza recesiunii mondiale, Lutsenko se extindea prin investiţii în noi fabrici, terminale maritime şi căi feroviare.
"Compania noastră a crescut întotdeauna pe timp de criză", spune el.
În soia se află banii
În ultimul deceniu, valoarea companiei lui Lutsenko a urcat rapid, în pas cu dezvoltarea producţiei de carne de pasăre şi de porc stimulată prin subvenţii de guvernul de la Moscova. Între 2004 şi 2011, producţia Rusiei de carne de pasăre s-a dublat, iar cea de carne de porc a crescut cu 53%, potrivit Asociaţiei Naţionale a Cărnii. Performanţele producătorilor de carne au sprijinit şi afacerile cu soia. Datele Departamentului american al Agriculturii arată că producţia rusă de şrot de soia va ajunge la două milioane de tone anul acesta, cu 69% mai mult decât în 2009. În 2011, Sodrugestvo a produs 825.000 de tone de şrot de soia şi 200.000 de tone de ulei de soia, livrări care au contribuit cu 70% la veniturile companiei.
În 2004, Lutsenko a început construcţia unui terminal de transport maritim lângă Svetly, la Marea Baltică, şi două unităţi de procesare a boabelor de soia pentru a-şi reduce dependenţa de furnizorii locali sau străini.
În următorii trei ani, el a investit aproximativ 400 milioane de dolari în aceste operaţiuni şi acum va mai folosi 450 milioane de dolari pentru a construi o nouă unitate de procesare şi un depozit în Regiunea Kaliningrad.
"Sodrugestvo a fost prima companie care a sesizat potenţialul pieţei de şrot de soia", a spus Andrei Sizov, director al companiei de cercetare de piaţă SovEcon din Moscova. "Au ocupat nişa şi au crescut atât de repede încât acum nu există prea mult loc pentru alt jucător mare." Sodrugestvo riscă însă să aibă mari probleme dacă cererea de şrot de soia scade sau nu ţine pasul cu capacitatea de producţie. Această vulnerabilitate a fost semnalată şi de agenţia de rating Fitch, care a acordat Sodrugestvo calificativul B cu perspectivă negativă în primul său raport asupra companiei.
Parteneriate şi extindere internaţională
Lutsenko şi-a extins afacerea în Brazilia, care, alături de Argentina, este principala sursă a importurilor ruseşti de soia. În 2010, Sodrugestvo a încheiat un parteneriat cu CAROL, una din cele mai mari cooperative agricole din ţară. Un an mai târziu, compania rusească a achiziţionat Lider Armazens Gerais SA, una din cele mai mari firme braziliene cu operaţiuni în depozitarea şi transportul cerealelor.
Antreprenorul se aşteaptă ca businessul brazilian să îl întreacă în scurt timp pe cel de pe piaţa rusă. "Nu ne-am propus o creştere grăbită în Rusia. Vrem să ne încercăm norocul în alte ţări", a spus Lutsenko. În prezent, reţeaua de depozite ale Sodrugestvo din Brazilia şi Rusia are o capacitate de 950.000 tone de cereale.
În iulie, Sodrugestvo a anunţat că Mitsui, a doua companie de comerţ din Japonia după valoarea de piaţă, i-a cumpărat un pachet de 10% din acţiuni. Prin această alianţă, operaţiunile cu cereale ale Sodrugestvo vor beneficia de resursele de marketing şi distribuţie ale Mitsui, în timp ce firma japoneză va obţine acces la afacerile cu furaje ale Sodrugestvo în Rusia şi fostele republici sovietice.
Disciplina militară
În prezent, Lutsenko şi soţia lui au o avere estimată la peste un miliard de dolari, deşi nu au apărut niciodată în vreo listă internaţională a bogaţilor.
După aproape 20 de ani în afaceri, antreprenorul nu şi-a uitat însă formarea militară. Mulţi directori din Sodrugestvo sunt foşti ofiţeri, angajaţi într-o strategie prin care Lutsenko urmăreşte să confere companiei sale unitatea de intenţie care lipsea multor afaceri din fosta Uniune Sovietică. "Noi nu am avut niciodată cazuri de mită sau furt în companie", a spus Lutsenko. "Avem o disciplină de fier."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
