Cel mai longeviv premier italian de după cel de-al Doilea Război Mondial, Silvio Berlusconi, fost vânzător de aspiratoare, animator în cluburile de noapte, magnat media şi antreprenor imobiliar, va demisiona la sfâr-şitul acestei luni, într-un moment în care costurile de finanţare ale Italiei au atins nivelurile la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost forţate să ceară ajutor financiar internaţional.
După ce a condimentat viaţa italienilor cu scandaluri sexuale, gafe politice şi anchete judiciare, Berlusconi pune capăt unei aventuri picante la şefia statului spunând că va demisiona după ce parlamentul va aproba reformele economice l-a care s-a angajat în faţa Uniunii Europene, scrie publicaţia franceză La Tribune.
Berlusconi a promis că nu va participa la alegerile legislative care ar putea avea loc la începutul lunii februarie. El a preluat şefia executivului de patru ori începând cu 1994.
"Voi demisiona după ce legea privind bugetul va fi adoptată", a spus Berlusconi. El a explicat că renunţarea la funcţie este o modalitate prin care va recâştiga încrederea investitorilor în statul pe care încă îl conduce.
"Pieţele nu cred că Italia poate aproba măsurile cerute de Europa. Trebuie să demonstrăm pieţelor că suntem serioşi", a afirmat Berlusconi într-un interviu telefonic pentru o emisiune italiană de ştiri.
Vestea demisiei şi anterior zvonuri privind demisia au impulsionat bursele europene, semn că pieţele privesc acest fapt ca pe un element pozitiv în rezolvarea crizei din zona euro.
Cu toate acestea, costurile de împrumut ale Italiei au crescut miercuri la un nou maxim record, randamentul obligaţiunilor cu maturitatea la 10 ani depăşind pragul critic de 7%, peste care mulţi economişti consideră că datoria de stat devine nesustenabilă.
Ce a dus la căderea "cavalerului" Berlusconi
Anunţul demisiei lui Berlusconi a venit după ce un vot în parlamentul italian a demonstrat că premierul nu mai are sprijinul majorităţii. Aceasta a fost însă doar ultima picătură care a umplut paharul. La cel mai recent summit G20, premierul a fost forţat să accepte supravegherea reformelor italiene de către FMI, semn al neîncrederii liderilor lumii în capacitatea oficialului de a scoate Italia din criză.
După ce în 2001 a semnat în direct la televiziune "un contract cu italienii", Berlusconi a recâştigat în primăvara lui 2008 încrederea Italiei printr-un program intens promovat cu ajutorul maşinăriei media pe care o controlează. Trei ani mai târziu, premierul primeşte o scrisoare de la preşedintele Consiliului European Herman von Rompuy şi de la preşedintele Comisiei Europene în care este indicat clar eşecul politicilor sale.
Căderea Italiei, devastatoare pentru economia zonei euro
Cu datorii guvernamentale de 1.900 miliarde de euro, Italia deţine aproape un sfert din datoriile publice din zona euro şi s-ar putea dovedi prea mare pentru a putea fi salvată de guvernele europene, scrie The Wall Street Journal.
Anul viitor, statul italian trebuie să se împrumute îndeajuns pentru a rambursa datorii de peste 300 de miliarde de euro şi să acopere un deficit bugetar de 25 de miliarde de euro. Un eşec al Italiei în a-şi onora la timp obligaţiile de plată ar avea un impact dezastruos asupra sistemului bancar european şi a pieţelor de obligaţiuni guvernamentale.
"Economia zonei euro s-ar prăbuşi din nou în recesiune şi situaţia globală ar deveni instabilă", explică Julian Callow, analist la Barclays Capital.
"Zicalele" lui Berlusconi
"Ca întotdeauna, lucrez fără întrerupere şi dacă ocazional se întâmplă să mă uit la o fată frumoasă îmi spun că este mai bine să îţi placă fetele frumoase decât să fii homosexual", afirma Berlusconi în timpul unui târg de motociclete.
"Susţinătorii lui Hitler află după mai mulţi ani că acesta trăieşte ascuns undeva în munţi, îl caută, îl găsesc şi încearcă să îl convingă să se întoarcă la guvernare în Germania. Iniţial, Hitler a refuzat oferta, apoi a acceptat doar cu o condiţie: de data aceasta, luăm lucrurile în serios!", este bancul pe care premierul l-a spus la o întâlnire cu tinerii din partidul său. Berlusconi a fost acuzat adeseori de antisemitism.
În aprilie 2009, în timp ce vizita supravieţuitorii cutremurului din regiunea Abruzzo, care stăteau în corturi: "Ar trebui să vedeţi situaţia ca pe un weekend de camping".
În noiembrie 2008, Berlusconi îl descria pe Barack Obama, după ce acesta a fost ales primul preşedinte de culoare al SUA, ca fiind "chipeş, tânăr şi chiar bronzat".
"Sunt Iisus Hristos al politicii. Sunt o victimă răbdătoare, tolerez pe toată lumea, mă sacrific pentru toţi", le-a spus Berlusconi simpatizanţilor din partid.
"Doar Napoleon a făcut mai multe decât mine. Dar eu sunt clar mai înalt decât el", a afirmat Berlusconi în cadrul unei emisiuni tv.
În ianuarie 2006, Berlusconi a promis să renunţe la sex până la următoarele alegeri. "Îţi mulţumesc părinte Maximiliano (preotul care l-a lăudat pentru că apăra valorile familiale). Voi încerca să nu te dezamăgesc şi îţi promit două luni şi jumătate de abstinenţă sexuală până pe 9 aprilie."
Alte cinci guverne din UE răpuse de criză într-un singur an
Brian Cowen
Este prima victimă a crizei datoriilor. Ajuns în fruntea "Tigrului Celtic" în 2008, în vreme ce Irlanda intra în recesiune, Cowen şi-a pierdut funcţia în februarie 2011, la câteva luni după ce a negociat cu UE şi FMI un plan de salvare considerat de irlandezi drept o "umilire".
Succesoarea sa Emda Kenny din partidul Fine Geal (centru-dreapta), a fost aleasă cu promisiunea de a negocia un plan de salvare mai onorabil.
Jose Socrates
Premierul portughez a demisionat în martie 2011 în urma respingerii de către parlament a unui al patrulea plan de austeritate în mai puţin de un an. Cu 28% din sufragii obţinute la alegerile legislative anticipate din iunie 2011, Partidul Socialist al lui Jose Socrates a înregistrat o derută severă.
Portughezii au votat masiv pentru un partid de dreapta. Paradoxul alegerilor este că dreapta a promis o rigoare bugetară mai drastică decât socialiştii. Portugalia a solicitat ajutor internaţional în luna mai.
Jose Luis Zapatero
În fruntea Spaniei de şapte ani, cota de popularitate a premierului s-a erodat masiv în ultimele luni, pe măsură ce Spania se afunda în recesiune, iar credibilitatea sa financiară a fost pusă sub semnul întrebării de pieţele financiare.
Provocările neîncetate ale "Indignaţilor", o cotă de şomaj ce depăşeşte 20% şi presiunile agenţiilor de rating au sfârşit prin a învinge tenacitatea lui Zapatero.
Iveta Radicova
Guvernul de centru-dreapta al Ivetei Radicova a căzut în octombrie anul trecut pe fondul respingerii de către parlamentul solvac a planului de consolidare a FESF. În faţa virulenţei opoziţiei care spune că Slovacia este prea săracă pentru a plăti greşelile altora şi a presiunilor exercitate de partenerii europeni, premierul a angajat responsabilitatea guvernului în faţa parlamentului pe un vot crucial pentru zona euro. Coaliţia a acceptat alegeri anticipate. Solvacia, ultimul membru al zonei euro care trebuia să se pronunţe asupra FESF, a adpotat în cele din urmă planul.
Georgio Papandreou
Premierul grec a acceptat duminică să demisioneze în schimbul formării unui guvern de uniune naţională.
Misiunea esenţială a noului guvern este de a adopta planul de salvare negociat cu mare dificultate şi adoptat la 27 octombrie care prevede, în principal, ştergerea a 100 mld. euro din datoria Greciei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
