Sumele fabuloase de bani investite de SUA in pietele externe determina o serie intreaga de schimbari ale economiei americane.
Sumele impresionante de dolari americani care sunt investite in pietele straine determina revigorarea companiilor de peste granita, incurajand astfel o serie intreaga de politici economice menite sa mentina acesti bani la un ritm constant, informeaza The Wall Street Journal.
Departamentul fondurilor de stat american este asteptat sa prezinte zilele acestea cifrele oficiale ale investitiilor americane in celelalte piete. Analistii economici se asteapta ca acestea sa depaseasca de departe suma de 73,6 de miliarde de euro ultimul record din 2003. La o rata medie lunara de aproximativ 7,5 miliarde de euro, anul 2005 ar putea cumula la sfarsit 95,6 miliarde de euro.
Apetitul crescut al investitorilor americani fata de pietele de peste ocean pare a fi o moda de durata, nu o incercare de a profita de pe urma companiilor straine, care au inregistrat in ultimii ani profituri constante. Analistii considera ca acest fenomen, care se contureaza de ani buni, este legat in mod direct de maturizarea pietei americane. Aceasta a inceput sa realizeze marile posibilitati oferite de pietele externe. De exemplu, daca anul trecut consultantii financiari isi sfatuiau clientii sa detina in portofoliu 15% actiuni straine, anul acesta nivelul a crescut la 20%.
"Traditionalismul obisnuit al investitorilor americani a inceput sa scada", a declarat Stephen Schoenfeld, sef al departamentului de investitii strategice al Northern Trust Global Investements. "Este, fara-ndoiala, o schimbare generala inspre investitiile internationale", a adaugat el.
Dar anul viitor s-ar putea observa o scadere sau chiar o inversare a fenomenului, dupa nebunia din acest an. O revenire a dolarului la casele de schimb europene, de exemplu, ar sterge fara indoiala din entuziasm. Un dolar mai puternic inseamna ca profiturile obtinute pe pietele externe vor fi mai mici, in urma convertirii la moneda americana. Acest lucru s-a observat chiar si anul acesta, amploarea sa nefiind totusi prea mare. Intre 2002 si 2004, slabirea dolarului a fost uneori singurul motiv pentru care actiunile de peste ocean erau preferate celor americane.
O mare parte din companiile si pietele in plina expansiune ale lumii sunt in afara SUA. Pentru investitorii americani este mai ieftin sa investeasca in acestea multumita exploziei fondurilor mutuale externe si scaderii preturilor de comert.
Pietele din afara Americii totalizeaza jumatate din piata bursiera mondiala. In SUA, actiunile firmelor straine reprezinta doar 15% din portofoliul total, un motiv in plus pentru a-si intari pozitia peste ocean.
Schimbari structurale in comportamentul corporatiilor si al investitorilor nu se vor putea face peste noapte. Faptul ca tot mai multi americani investesc peste ocean sume importante de bani determina insa schimbari vizibile pe aceste piete. Americanii vor putea face presiuni pentru sporirea profiturilor acestor companii, ridicand in acelasi timp pretul de vanzare al actiunilor.
Aceasta moda de a investi se reflecta si in companiile americane, mai ales in cazul celor fara subdiviziuni transoceanice. Ele se vor confrunta cu o concurenta si mai puternica si astfel vor ridica nivelul cheltuielilor, fie ele de imprumut sau legate de capital.
"Daca eu sunt producator in SUA, facand produse aici pentru clienti americani, un eventual transfer de capital peste ocean va ridica fara indoiala dobanzile si costul capitalului de aici", a explicat Brett Gallagher, managerul fondului de 41,6 milioane de euro al Julius Baer Global Equity Fund. "Trebuie sa faci afaceri peste granita daca vrei sa faci bani acolo", a adaugat Gallagher.
Un alt factor determinant pentru investitori este si transparenta mediului economic, mai ales in cazul companiilor. "Transparenta informationala a companiilor straine este fenomenala, daca ar fi sa o comparam cu situatia de acum cinci ani", este de parere Rob Gensler, manager al T. Rowe Price Global Stock Fund. "Cantitatea si mai ales calitatea informatiilor este, in cele mai multe cazuri, la fel de buna sau chiar mai buna decat in cazul companiilor americane", a concluzionat el.
Conglomeratul german Siemens si-a vandut o parte din afacerile mai putin profitabile si si-a mutat o mare parte a fabricilor in Europa de Est. Acest lucru se datoreaza in mare parte cerintelor actionarilor americani. Presiuni similare se banuieste ca au existat si in cazul deciziei Sony de a-si alege noul presedinte si director executiv din afara Japoniei, in persoana lui Howard Stringer. Atat companiile din Europa, cat si cele din Japonia au cedat in fata presiunilor exercitate de actionarii americani in a folosi lichiditatile existente pentru a mari dividendele si pretul de achizitie al actiunilor.
Hutchinson Wampoa, conglomerat cu baza in Hong Kong, a adus profituri substantiale actionarilor in anii ''90, desi managerii de fonduri din SUA s-au plans in mod constant de lipsa transparentei acestuia in cadrul intalnirilor cu marii actionari. Politica acestuia s-a schimbat radical in 2000 in urma unei investitii cu grad ridicat de risc in tehnologie wireless. Dupa ce o serie de actionari au ridicat spranceana, cei din Hong Kong au inceput sa emita comunicate de presa cu regularitate. "Au inceput sa furnizeze mult mai multe informatii despre cresterea numarului actionarilor si despre cum le merge afacerea", a considerat Jeffrey Everett, presedinte al Templeton Global Advivers.
Un exemplu similar de adoptare a unui model american este si titanul software Infosys Technologies. Acesta, avand marea parte a managerilor scoliti in America, si-a dezvoltat un program de prezentare a informatiilor catre public si catre investitori. Compania s-a supus si regulilor de transparenta impuse de americani si s-a listat la bursa de valori din New York. Valoarea totala a actiunilor Infosys se ridica la circa 17,4 milioane de euro. Luand acest caz drept exemplu pozitiv, o serie intreaga de companii similare au adoptat aceleasi strategii de comunicare a informatiilor. "Infosys a stabilit nivelul standard pentru multe companii din India si din Asia", a declarat Mark Headley, presedinte pe Asia al Matthews International Capital Management. "Au devenit un simbol", a concluzionat el.
Fluxul dolarilor pe pietele externe va avea drept consecinta o diferentiere mai putin pregnanta intre piata SUA si cea externa. Prin traditie, investitorii au platit mai mult pentru fiecare dolar castigat in America decat in alte parti, semn ca pietele externe sunt considerate a avea un factor de risc mai ridicat. Acest discount practicat in SUA s-a micsorat in ultimii ani, iar aceasta moda pare a prinde amploare. Ba mai mult, ea a disparut deja in unele zone, dat fiind faptul ca acum se joaca dupa aceleasi reguli, ale americanilor.
"Nu mai exista un motiv real pentru ca aceasta reducere sa persiste", a afirmat Jack Ablin, director de investitii al Haris Private Bank. "Este mult mai greu sa justifici pachete cu un grad de risc ridicat de peste ocean, mai ales acum cand majoritatea companiilor au adoptat deja standardele SUA", a explicat John Lonski, economist-sef al Departamentului de evaluare a creditelor al Moody''s Investors Service.
Dintre toti factorii prezentati, specialistii considera ca cel mai important pentru a explica fenomenul investitiilor imense in pietele externe de catre investitorii americani ramane cel al performantei. Miscarile imense de capital inspre Australia, Europa si regiunile mai dezvoltate din Asia au determinat deja schimbari vizibile ale indicilor specializati. Astfel, Standard & Poor''s 500, indice al pietelor bursiere, isi va depasi pentru al patrulea an consecutiv valoarea, lucru ce nu s-a mai intamplat din anii 80''. Indexul EAFE, calculat de Morgan Stanley Capital International, a crescut cu 10,2% in acest an pana acum, comparativ cu plusul de doar 0,7 la suta indicat de media industriala Dow Jones.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
