Criza ce a măturat întreaga Europă în ultimii doi ani nu a rămas fără urmări pe scena politică a continentului. Mai mulţi premieri au fost nevoiţi să demisioneze sau au fost schimbaţi în urma alegerilor în ultimul an, pe această listă aflându-se nume sonore precum Silvio Berlusconi din Italia sau George Papandreou din Grecia.
De altfel, toate ţările din zona euro care au apelat la ajutorul UE şi FMI şi-au schimbat liderii guvernului sau întreg executivul.
Silvio Berlusconi - Italia
Berlusconi a fost nevoit să demisioneze la finalul anului trecut în condiţiile în care Italia intrase în atenţia investitorilor şi risca să capituleze dacă nu era făcută o schimbare importantă pe scena politică.
Deşi a cedat cu greu scaunul de premier, Berlusconi, care a fost premier al Italiei de trei ori, 1994-1995, 2001-2006 şi 2008-2011, şi-a depus demisia pentru a-i face loc tehnocratului Mario Monti, o personalitate cu o credibilitate mult mai mare pe scena europeană.
Mişcarea se dovedeşte a fi una inspirată, în condiţiile în care presiunea ce planează asupra Italiei a scăzut după plecarea lui Berlusconi, iar Monti are dificila misiune de a implementa reformele atât de necesare pentru a repune pe picioare a treia cea mai mare economie a zonei euro.
George Papandreou - Grecia
De mandatul lui Papandreou se leagă criza izbucnită în Grecia. El a fost cel care în iarna lui 2009, la scurt timp după preluarea mandatului, a anunţat că a descoperit un deficit mult mai mare decât cel oficial publicat de administraţia anterioară. Acest anunţ a provocat o reacţie în lanţ ale cărei efecte vor fi resimţite de greci mulţi ani de acum încolo.
Agenţiile de rating au început să retrogradeze ţara la scurt timp după anunţul lui Papandreou, iar Atena a fost nevoită să ia măsuri dure de austeritate şi să apeleze la susţinere financiară externă, împrumutând 110 miliarde de euro de la UE şi FMI.
Deşi se spera ca aceşti bani să ajute ţara să treacă de criză, măsurile de austeritate cerute în schimbul banilor nu au făcut decât să agraveze lucrurile, astfel încât Atena negociază în prezent reducerea la jumătate a datoriilor pe care le are faţă de investitorii privaţi şi un nou acord cu UE şi FMI în valoare de 130 de miliarde de euro.
Papandreou a demisionat la sfârşitul anului trecut după o gafă ce a înfuriat întreaga Europă: el a anunţat brusc că vrea să organizeze un referendum pentru ca populaţia să decidă dacă ţara mai apelează la ajutor financiar extern sau intră în faliment. Un scenariu în care Grecia intra în incapacitate de plată ar fi pus în pericol întreaga uniune monetară europeană.
Papandreou a fost înlocuit de asemenea de un tehnocrat, Lucas Papademos, fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene.
Jose Socrates - Portugalia
Socrates a fost premier al Portugaliei între 2005 şi iunie 2011. El şi-a depus demisia în martie 2011 după ce parlamentul a respins măsurile de austeritate necesare pentru a accesa un împrumut de urgenţă de la UE şi FMI.
Partidul său a pierdut alegerile anticipate, Socrates demisionând şi din poziţia de secretar general al Partidului Socialist.
Locul său a fost luat de Pedro Passos Coelho, din partea Partidului Social Democrat.
Jose Rodriguez Zapatero - Spania
Zapatero este un alt premier european ce şi-a pierdut postul din cauza crizei şi a măsurilor de austeritate pe care a fost nevoit să le implementeze. Premier al Spaniei din 2004 până în 2011, Zapatero nu a mai participat la alegerile generale de anul trecut.
După o înfrângere zdrobitoare a partidului său în alegeri, el a părăsit postul pe 21 decembrie 2011.
O problemă majoră căreia Zapatero nu i-a găsit rezolvarea este şomajul extrem de ridicat, de peste 20%, cel mai mare din Uniunea Europeană. În rândul tinerilor, şomajul se situează în jurul valorii de 45%, ceea ce a dus la demonstraţii şi iniţierea mişcării Indignaţilor, tinerii ocupând timp de zile întregi anumite locaţii din Madrid şi alte oraşe importante.
Locul său a fost luat de Mariano Rajoy, din partea Partidului Poporului.
Brian Cowen - Irlanda
Faptul că ţara sa a apelat la ajutorul UE şi FMI a făcut ca zilele lui Cowen în fruntea guvernului irlandez să fie numărate. Deşi a încercat din răsputeri să evite un ajutor extern, Cowen a fost nevoit să capituleze şi pe 21 noiembrie 2010 a anunţat că ţara sa va primi 67,5 miliarde de euro de la UE şi FMI.
Irlanda a fost îngenunchiată de sistemul bancar, în condiţiile în care în timpul boom-ului economic băncile creditau orice proiect imobiliar fără a lua în calcul riscurile.
Guvernul lui Cowen a fost nevoit să naţionalizeze cele mai mari bănci ale ţări pentru a evita intrarea acestora în faliment, ceea ce a dus la un deficit de 32% din PIB în 2010.
Cowen a reuşit să apere impozitul unic pe profit de 12,5%, considerat principalul avantaj competitiv al ţării, în ciuda presiunilor venite dinspre Franţa şi Germania.
El a fost înlocuit de Edna Kenny în martie 2011.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
