Pe fondul temerilor privitoare la capacitatea de susţinere aactualului nivel ridicat al creşterii economice, guvernul chinez apompat fonduri publice în companii de la care se aşteaptă săîmbunătăţească baza industrială şi să angajeze mai mulţi oameni,scrie The New York Times.
Noi date publicate de Banca Mondială indică o creştere aproporţiei producţiei industriale realizate de companiilecontrolate de statul chinez anul trecut. În plus, investiţiilecompaniilor de stat au crescut puternic.
Aceste date, cât şi o serie de alte semnale alimentează semnelede întrebare ridicate de analişti dacă nu cumva China, care seautodefineşte drept socialistă, dar este adesea considerată înOccident drept "brutal capitalistă", nu încearcă de fapt săsporească controlul guvernului asupra unor părţi ale economiei.
A devenit a doua cea mai mare economie alumii
Distincţia ar putea fi mai importantă în prezent decât a fost întrecut. China a devansat Japonia, devenind a doua mare economie alumii în acest an, iar modelul său de dezvoltare direcţionată destat este enorm de atrăgător pentru ţările sărace.
Dornici cândva să înveţe de la Statele Unite, liderii chinezişi-au reafirmat în decursul crizei financiare credinţa în propriaabordare privitoare la managementul economiei, în care capitalismulprivat joacă doar un rol de susţinere.
Problema controlului de stat versus cel privat este una delicatăîn China. După decenii de reforme economice, multe mari companii destat sunt aşteptate să opereze profitabil. Cele mai mari companiiprivate se finanţează adesea de la bănci de stat sau îşicoordonează investiţiile cu guvernul.
De asemenea, liderii chinezi nu mai insistă public asupradistincţiilor ideologice legate de proprietate. Aceştia însă nu aurelaxat niciodată controlul statului asupra unor sectoareconsiderate drept vitale din punct de vedere strategic, cum ar fisectorul financiar, al apărării, energiei, telecomunicaţiilor,feroviar şi portuar.
În acelaşi timp, primul-ministru Wen Jiabao şi preşedintele HuJintao nu sunt la fel de deschişi către interesele investitorilorstrăini sau al sectorului privat al Chinei comparativ cu generaţiaanterioară de lideri.
"Reformele din perioada 1978-sfârşitul anilor '90 nu au atinsputerea guvernului", arată Yao Yang, profesor în cadrulUniversităţii din Peking.
Încă un deceniu de creştere susţinută
Cei care nu văd dovezi clare ale expansiunii sectorului de statcred în general că China mai are în faţă un deceniu sau mai mult decreştere robustă înainte ca economia sa să se maturizeze. Aceştiaconsideră că intervenţia statului nu este nici prea mare, nici prearedusă, ci numai suficientă pentru a împinge o economie în curs dedezvoltare către prosperitate.
Scepticii au o viziune mai sumbră: aceştia cred că distorsiunileşi risipa datorate nu în mică măsură intervenţiei guvernului aurezultat într-o alocare eronată a capitalului şi vor sfârşi prin aîmpinge ratele de creştere în jos cu mult mai devreme de 2020.Aceştia îşi justifică pesimismul prin faptul că China, asemeniJaponiei cu o generaţie în urmă, are prea multă încredere înstrategia sa economică ce sfidează teoria convenţionalăoccidentală. Scepticii arată în acelaşi timp şi către influenţapolitică şi financiară în creştere a giganţilor de stat aiChinei.
Cai Hua, directorul unei organizaţii tip camera comerţului dinprovincia Zhejiang, spune că ţara sa are nevoie de industriicontrolate de stat pentru a concura pe plan mondial şi a administradezvoltarea locală a ţării.
Local, însă, arată acesta, avantajele acestor industrii, careobţin primele finanţare de la băncile de stat, beneficiază primelede bailout-uri de stat când au probleme şi de stimulente, au creato "inegalitate profundă" faţă de rivalele private.
Unii analişti susţin că conglomeratele de stat au devenit acumcentre de putere politică în sine, capabile să respingă chiar şieforturile autorităţilor de la Beijing de a le controla.
Totuşi, succesul strategiei chineze este greu de contestat.Mulţi economişti sunt de acord că un management de stat solid poatefi mai eficient decât forţele de piaţă în a pune pe picioare o ţarăîn curs de dezvoltare.
Specialiştii din ambele tabere au numai două întrebări. Prima:cât timp va mai genera creştere controlul statului asupra unorvaste părţi din economie? A doua: va fi China capabilă să-şischimbe strategia dacă aceasta nu va mai funcţiona?
Guvernul chinez strânge puternic de frâiele economiei,companiile controlate de stat jucând un loc tot mai important înimpulsionarea creşterii PIB-ului
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
