China va pune capăt anul acesta unui secol de dominaţie americană şi va deposeda SUA de statutul de cea mai mare economie a lumii

Până la sfârşitul acestui an China va deveni cea mai mare econo­mie a lumii, cucerind acest titlu de la Statele Unite, iar India a depăşit din 2005 Germania şi Ja­ponia şi a ajuns deja pe locul trei al podiumului economiilor lumii, potrivit unei analize a Băncii Mondiale în care PIB-urile sunt calculate în funcţie de costul real al traiului în diferite ţări, adică de Paritatea Puterii de Cumpărare.

Calculele Băncii Mondiale şi clasa­mentul sunt criticate de unii analişti şi chiar de autorităţile chineze, însă aceasta nu a oprit publicaţia britanică The Guardian să anunţe că SUA sunt pe cale să piardă statutul de cea mai puternică economie a lumii, pe care-l deţine de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Prestigioasa publicaţie The Economist scrie sub titlul „Încoronarea dragonului“ că până în 1890 China a fost cea mai mare economie din lume, când a fost detronată de SUA, dar până la sfârşitul anului China îşi va recuceri coroana. „Se­co­lul american se termină, iar cel al Pacificului începe“, concluzionează The Economist.

Datele sunt compilate de International Comparison Program (ICP), un proiect găz­duit de Banca Mondială, şi reprezintă esti­mările cu cea mai mare credibilitate, fiind folosite de majoritatea organizaţiilor, pu­blice sau private, precum Fondul Monetar In­­ternaţional, notează Financial Times. Esti­­mările se raportează la anul 2011 şi re­prezintă prima actualizare a unor date din 2005.

Un număr restrâns de economii au cea mai mare contribuţie la PIB-ul global

Noile informaţii bazate pe Paritatea Pu­terii de Cumpărare (PPC), un indicator al puterii economice care înlătură incertitu­dinile cauzate de cursurile de schimb de pe pieţe, adesea volatile, şi pe o nouă metodo­logie de calcul, arată că economia chineză este cu 20% mai mare decât se credea iniţial. Astfel, PIB-ul Chinei reprezintă 87% din cel al SUA, un avans enorm faţă de raportul de 43% din 2005. Proiecţiile că eco­nomia chineză o va depăşi pe cea americană anul acesta se bazează pe dinamica mai mare a creşterii din ultimii trei ani.

Analiza noilor date arată că cele mai mari economii nu sunt şi cele mai bogate, că un număr restrâns de economii au cea mai mare contribuţie la PIB-ul global şi că ponderea unor ţări precum China sau India – marile economii emergente – a crescut de mai mult de două ori în comparaţie cu SUA.

Privită din prisma consumului pe cap de locuitor şi a noii metodologii, analiza arată că avansul economic mai rapid din ţările sărace „a redus substanţial“ diferenţele dintre bogaţi şi săraci, ceea ce „sugerează că lumea a devenit mai egală“.

Cu toate acestea, ţările bogate participă cu 50% la PIB-ul global, deşi adăpostesc doar 17% din populaţia lumii.

Analiza va încinge discuţiile dintre SUA şi Europa, de de o parte, şi economiile emergente, de cealaltă, privind cine să deţină controlul instituţiilor internaţionale precum FMI şi BM, depăşite de rearanjarea polilor de putere în lume, notează FT.

The Wall Street Journal atrage atenţia că analiza BM nu ar trebui să vină ca un şoc şi aminteşte că s-a creat mult tam-tam şi când economia chineză a cucerit de la cea niponă în 2010 locul doi mondial, cu toate că, în funcţie de Paritatea Puterii de Cumpărare, China depăşise Japonia cu zece ani mai devreme. Acum, în funcţie de PPC, India ocupă locul trei în lume, deşi în funcţie de valoarea nominală a PIB-ului se plasează abia pe locul zece.

Ca în cazul tuturor datelor, notează WSJ, există motive pentru a privi cu prudenţă calculele bazate pe PPC. Acestea sunt o construcţie statistică axată pe analizarea unui coş de bunuri în diverse state. Chiar FMI atrage atenţia asupra posibilelor erori statistice. Chiar şi ICP scrie că există o marjă de eroare de plus sau minus 15% când datele sunt folosite pentru a compara economii de diferite mărimi.

Unii economişti cred că PIB-ul nominal, folosind cursurile de schimb valutar de pe pieţe, măsoară mai bine ceea ce pot cumpăra populaţia unei ţări şi companiile de pe pieţele internaţionale.

În termeni nominali, economia SUA era de 16.200 miliarde de dolari în 2012, după calculele FMI, în timp ce cea chineză s-a situat la 8.200 miliarde de dolari. În funcţie de acest indicator, cei mai mulţi analilti estimează că PIB-ul american va fi depăşit de cel chinez în 2019.

Concluziile BM, cele mai mari economii, cele mai bogate, cele mai sărace, cele mai scumpe

• - Aproape jumătate din producţia totală a lumii vine de la ţările cu venituri mici şi medii;

• - Şase din cele mai mari 12 economii emergente intră în categoria ţărilor cu venituri medii. Economiile celor 12 ţări emergente reprezintă două treimi din PIB-ul global şi 59% din populaţia lumii;

• - PIB-ul global măsurat în funcţie de PPC a fost în 2011 de 90.647 miliarde dolari, faţă de 70.294 miliarde dolari cât a fost PIB-ul nominal;

• - Economiile cu venituri mici calculate după PPC erau în 2011 ca pondere în economia mondială de două ori mai mari decât calculate la valoarea nominală. Cu toate acestea, economiile au participat cu 1,5% la PIB-ul global, deşi deţin 11% la populaţia lumii;

• - 72% din populaţia lumii trăieşte în economii cu PIB per capita sub media de 13.460 de la nivel mondial;

• - Cele mai mari şase economii cu venituri medii - China, India, Rusia, Brazilia, Indonezia şi Mexic – au o pondere de 32,3% în economia lumii, în timp ce pentru cele mai mari şase economii cu venituri mari – SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia – ponderea este de 32,9%;

• - Cele mai scumpe economii sunt Elveţia, Norvegia, Bermude, Australia şi Danemarca. Cele mai ieftine economii sunt Egipt, Pakistan, Myanmar, Etiopia şi Republica Laos;

• - Cele mai bogate economii în funcţie de PIB per capita sunt Qatar, Macao, Luxemburg, Kuweit şi Brunei. Malawi, Mozambic, Republica Centrafricană, Niger, Burundi, Congo, Comore şi Liberia au un PIB per capita mai mic de 1.000 de dolari.