Creşterea recentă a acţiunilor băncii centrale elveţiene (SNB) îi nedumereşte pe investitori, scrie Financial Times.
Preţul acţiunilor SNB a depăşit pragul de 3.000 de franci elveţieni pentru prima dată, mai mult decât dublul nivelului de acum un an şi cu 50% peste cel atins chiar la mijlocul lunii trecute. Faptul că este posibil să achiziţionezi acţiuni ale unei bănci centrale ar putea surprinde. De fapt, banca centrală elveţiană a fost creată ca societate pe acţiuni în 1907, iar acţiunile sale sunt tranzacţionate pe bursa locală.
Aproximativ 48% dintre acţionarii acesteia, cu 25% din drepturile de vot, sunt privaţi. Restul acţiunilor sunt deţinute de cantoane elveţiene, bănci şi alte organizaţii din sectorul public.
Cazul SNB nu este însă unic. Şi alte ţări, ca Japonia, Grecia şi Belgia, au acţionari privaţi în cadrul băncilor naţionale.
Mai surprinzătoare este însă creşterea puternică a preţului acţiunilor SNB din această vară.
Ceea ce ar părea cea mai evidentă explicaţie, o posibilă creştere abruptă a profiturilor băncii în acest an, este cu siguranţă una greşită.
În eforturile sale de a preîntâmpina un impact dur al aprecierii francului asupra exportatorilor ţării, SNB a intervenit masiv pe pieţe, vânzând franci şi crescându-şi deţinerile valutare la aproape 700 miliarde de franci la sfârşitul lunii iunie, din care 20% sunt investite în acţiuni.
Recent însă, francul elveţian s-a depreciat semnificativ în raport cu euro, sporind valoarea locală a deţinerilor valutare ale băncii şi a profiturilor pe care aceasta le va raporta.
Acţionarii nu vor profita însă de această creştere din moment ce din 1921 dividendele sunt limitate prin lege la maximum 15 franci pe acţiune.
Alte teorii circulă în schimb în Elveţia cu privire la creşterea recentă a preţului acţiunilor băncii.
Una este că newsletterul german Actien Borse a încurajat achiziţiile asemănând acţiunile în iulie cu timbre ultrarare din secolul XIX.
O altă teorie este că investitorii speculează că acţiunile le-ar putea fi răscumpărate.
Rolul public al SNB este în centrul unor dezbateri aprinse în Elveţia, discutându-se mai ales dacă masivele sale rezerve valutare nu ar trebui să fie folosite pentru crearea unui fond suveran similar celui norvegian.
Până acum însă, ideea răscumpărării acţiunilor deţinute de acţionarii privaţi nu a fost menţionată în discuţii.
Există însă o explicaţie mai simplă pentru atractivitatea sporită a acţiunilor SNB. Acestea ar trebui private nu ca simple acţiuni, ci ca o alternativeă la obligaţiunile guvernamentale ultra-sigure, spune Alexander Koch, economist la Raiffeisen Bank. Ţinând cont de faptul că băncile centrale nu pot falimenta, o acţiune deţinută în cadrul SNB este ca o obligaţiune perpetuă cu o dobândă fixă.
În acelaşi timp, riscul neplăţii de dividende a scăzut dramatic în ultima vreme, arată Koch.
Investitorii ar putea de asemenea privi acţiunile SNB ca pe un refugiu în vremuri de turbulenţe geo-politice.
