Crizele economice şi financiare din ultimii ani, cu recesiunile şi teama de risc pe care le alimentează, reconfigurează după câteva decenii de stabilitate polii încrederii şi competitivităţii în Europa şi la nivel mondial. În cazul Europei, unul dintre semne este că afacerile din Rusia pot vinde datorii mai riscante decât cele din Europa de Vest, iar decalajul dintre economiile Germaniei şi Franţei, cele mai mari de pe continent, se măreşte.
Producătorul rus de oţel Novolipetsk Steel, care are un calificativ din partea firmelor de evaluare financiară cu doar o treaptă deasupra categoriei junk, a strâns săptămâna trecută 500 de milioane de dolari vânzând obligaţiuni cu scadenţa la şapte ani, la un randament de 4,95%.
Aceasta a fost prima lansare internaţională de obligaţiuni a companiei, iar cererea a depăşit oferta de nouă ori, chiar dacă afacerile Novolipetsk Steel sunt dintr-un sector care nu este mult îndrăgit de investitorii în datorii, scrie The Wall Street Journal.
În Europa de Vest, lansările de obligaţiuni de către jucătorii din industria de profil au fost rare. Producţia de oţel ar putea creşte anul acesta la nivel mondial cu cel mai slab ritm din 2009, în timp ce pentru Rusia perspectiva sectorului siderurgic rămâne solidă datorită cererii interne puternice, consideră analiştii.
Cererea mare pentru oţel de pe piaţa rusă reflectă rezistenţa economiei, care va creşte, probabil, cu 4% anul acesta şi următorul, potrivit datelor FMI. Instituţia financiară internaţională estimează pentru zona euro o scădere economică de 0,3% în acest an şi un avans slab, de 0,7%, în 2013.
Rusia forţează puternic în marşul obligaţiunilor şi în sectorul bancar, băncile europene reuşind, de la începutul anului, să se împrumute de pe pieţe mai puţin decât concurenţii din Rusia. Băncile ruseşti au emis obligaţiuni subordonate de 2,6 miliarde de dolari anul acesta. În aceeaşi perioadă, instituţiile de credit italiene au vândut datorii de acelaşi tip de 165 milioane dolari. Băncile spaniole nu au emis astfel de obligaţiuni.
Obligaţiunile subordonate, care au o prioritate redusă în faţa altor tipuri de datorii în caz de lichidare a afacerii, sunt în general emise de băncile cu ratinguri mari din economiile mai solide ale Europei, având în vedere neîncrederea investitorilor în băncile europene, expuse la criza datoriilor suverane.
Franţa rămâne şi mai mult în umbra Germaniei
Dacă timp de decenii Germania şi Franţa au fost considerate poli de stabilitate în Europa, criza a început să scoată la lumină deficienţele economiei franceze, a doua ca mărime din UE, aducând-o în colimatorul investitorilor.
Mărirea decalajului de competitivitate dintre cele două economii este scoasă în evidenţă de indicele PMI (Purchasing Managers' Index, al companiei de crecetare financiară Markit), care a crescut de la 44,7 puncte la 47,3 puncte pentru industria germană în septembrie şi de la 48,3 puncte la 50,6 puncte pentru sectorul serviciilor. În cazul Franţei, indicatorul a scăzut, pentru industrie, de la 46 de puncte la 42,6 puncte, cel mai redus nivel din mai 2009, iar pentru servicii de la 49,2 puncte la 46,1 puncte, notează CNBC. PMI este un indicator al achiziţiilor efectuate de companii şi, prin urmare, al activităţii din sectoarele pentru care este calculat.
Franţa este tot mai mult identificată de economişti precum Nouriel Roubini, faimos pentru că a anticipat cea mai recentă criză financiară mondială, ca făcând parte din "miezul mai slab" al zonei euro. Spre deosebire de Germania, care ar face parte din "miezul puternic", economia franceză este expusă riscului de sistemul bancar, mai expus la problemele statelor de la periferia zonei euro. De asemenea, Parisul trebuie să-şi ajusteze mai drastic decât Berlinul politicile bugetare pentru a atinge ţintele de deficit. În plus, Franţa se confruntă cu cel mai ridicat şomaj de la formarea zonei euro, pe când în Germania rata şomajului este la unul dintre cele mai reduse niveluri din istoria ţării. Analiştii au remarcat că economia Franţei, ca şi cea a statului vecin Italia, a început să pierdă din competitivitate odată cu adoptarea euro, iar de când a izbucnit criza datoriilor nu a făcut eforturi semnificative pentru a-şi îmbunătăţi situaţia, scrie Financial Times.
De altfel, pentru Franţa, costul mediu al muncii raportat la o unitate produsă, un indicator al competitivităţii salariaţilor, a crescut din 2000 mai mult decât în Spania, Grecia sau Irlanda, ţări cu grave probleme de finanţare.
Analiştii anticipează că economia franceză va creşte cu doar 0,5% anul viitor, pe când cea germană ar urma să avanseze cu 1,4%.
China este mai competitivă decât SUA în ochii investitorilor
China a obişnuit în ultimii ani investitorii cu creşteri economice ameţitoare. Însă, afectată vizibil de criza din Europa şi de revenirea slabă a SUA, economia Chinei, a doua ca mărime la nivel mondial, dă semne de încetinire, ceea ce face ca investitorii să contemple tot mai nervoşi spectrul unei aterizări dure.
Tocmai această nervozitate şi atenţia tot mai mare pe care o capătă sunt dovada că economia chineză este mai competitivă decât cea a SUA, cea mai mare din lume, spune Ray Dalio, cofondatorul Bridgewater Associates, cel mai mare fond de hedge, citat de CNBC.
"În urmă cu ceva ani, în Japonia, când această economie era puternică, se spunea că un avans mai mic de 3% echivalează cu o recesiune. În China, orice creştere de sub 6% este o recesiune, ceea ce înseamnă multe probleme financiare", a afirmat el.
Pentru Dalio eforturile Beijingului de a menţine creşterea economică la peste 7% contrastează cu resemnarea Washingtonului în faţa stagnării.
"Faptul că în China economia poate creşte cu 6%, iar acest ritm este considerat acolo deprimant, şi că în SUA o creştere economică de 2% este văzută ca fiind ceva destul de bun reprezintă reflectarea diferenţei de competitivitate", a mai spus investitorul.
Cum a devenit China baubaul în alegerile din SUA
Puterile economice şi militare străine au fost adesea folosite ca sperietori în alegerile din SUA, scrie BBC. În anii '80 rolul de bau-bau l-a jucat Japonia. Surplusul comercial al acestui stat în relaţiile cu Statele Unite a fost transformat în simbolul declinului competitivităţii economiei americane, iar candidaţii la preşedinţie s-au întrecut în "durităţile" cu care vor trata Japonia. În alegerile de anul acesta, China a devenit piatra de încercare a candidaţilor. Atât preşedintele Barack Obama cât şi republicanul Mitt Romney au jurat să pună mai multă presiune pe Beijing. Romney a promis că în prima zi în funcţia de preşedinte va emite o ordonanţă prin care va cataloga China drept un manipulator valutar, ceea ce ar putea declanşa un război comercial. Pe 17 septembrie, administraţia condusă de Obama a deschis un proces de concurenţă neloială împotriva Chinei, la Organizaţia Mondială a Comerţului, acuzând că Beijingul subvenţionează exporturile de piese auto. China participă cu 40% la deficitul comercial record pentru mărfuri al SUA.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
