Business Internaţional

1973, anul în care petrolul a devenit arma economică a statelor arabe în războiul cu Occidentul

1973, anul în care petrolul a devenit arma economică a...

Autor: Bogdan Cojocaru

13.01.2015, 00:04 2079
Şocul preţului petrolului din 1973 a provocat, după unele estimări, micşorarea PIB-ului american cu 2,5%, a dus la majorarea şomajului şi inflaţiei şi a aruncat economia într-o recesiune severă şi de durată. Embargoul impus atunci Americii de statele arabe a provocat un transfer enorm de bogăţie către ele, a dat o lovitură dură hegemoniei SUA pe scana geopolitică şi a pus la încercare alianţa occidentală, în condiţiile în care reducerea livrărilor de petrol a creat tensiuni între aliaţi, se arată într-o analiză a Centrului pentru Studii Internaţionale şi de Strategie.

Seminţele embargoului au fost sădite cu mult înainte de octombrie 1973. Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) a fost înfiinţată în 1960 pentru a permite ţărilor producătoare un control mai bun asupra preţurilor şi producţiei interne. În 1968 mai multe state arabe membre ale OPEC s-au aliat în Organizaţia Ţărilor Arabe Exportatoare de Petrol (OAPEC), punând astfel bazele instrumentului prin care au întrerupt livrările în 1973.

Ele au profitat de „setea” americanilor de benzină, stimulată de dezvoltarea în anii ’50 a reţelei de autostrăzi din SUA. În acei ani, consumul de petrol din producţia internă a crescut cu 50%, iar avansul a continuat în următorul deceniu. De asemenea, ritmul de creştere a cererii globale a ajuns să-l depăşească pe cel al producţiei, aducând producătorii arabi în avantaj pe piaţă. În august 1971, SUA s-au retras unilateral din acordul Bretton Woods şi şi-au lăsat dolarul să fluctueze liber. Ţările industrializate le-au urmat exemplul şi au început să-şi mărească rezervele printând bani pe măsură ce valutele se stabilizau. De vreme de petrolul era evaluat în dolari, deprecierea a redus valoarea barilului de petrol la producători, în timp ce bunurile importate de aceştia lumea industrializată s-au scumpit. În acelaşi an, pentru a combate inflaţia în SUA, preşedintele Richard Nixon a impus prima fază a unui program de control al salariilor şi preţurilor, ceea ce a pus presiuni şi mai mari pe producţia internă, şi aşa slăbită de secarea exploatărilor. Cererea a continuat să crească chiar dacă producţia scădea. Deficitul a început să fie tot mai mult umplut cu petrol importat. Dacă în 1950 prin importuri era satisfăcută 8% din cerere, în 1973 petrolul importat a ajuns să reprezinte aproape 20% din consum. Dependenţa Americii de petrol extern a crescut la 31% în 1980.

Pe 6 octombrie 1973, Siria şi Egipt au lansat un atac surpriză asupra Israelului (războiul de Yom Kippur). Pe 12 octombrie preşedintele Nixon a autorizat livrarea de provizii şi arme Israelului, în timp ce URSS aprovizinau Siria şi Egipt. Patru zile mai târziu, OAPEC a anunţat că va majora preţul petrolului cu 70%. Pe 17 octombrie, miniştrii OAPEC au căzut de accord să reducă producţia cu 5%. Pe 19 octombrie Nixon a cerut Congresului ajutoare de urgenţă de 2,2 miliarde de dolari pentru Israel, atrăgând astfel embargoul total şi colectiv al ţărilor OAPEC, cărora li s-au alăturat Siria, Egipt şi Tunisia, asupra exporturilor de petrol către SUA. Au urmat reduceri selective ale livrărilor către consumatori din Europa de Vest şi Japonia. Preţurile au urcat de mai mult de două ori în doar câteva zile. Embargoul a fost retras pe 17 martie, după ce Israel şi-a retras trupele pe malul estic al Canalului Suez. OAPEC este compusă acum din Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Algeria, Arabia Saudită, Siria, Irak, Qatar, Kuweit, Libia, Egipt.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO