♦ Bursa de la Bucureşti se află la maxime istorice, după un avans de 22% al indicelui BET în S1/2021.
Ioan Gheorghiu, deputy manager în cadrul Amundi Asset Management, cel mai mare administrator de investiţii din Europa, cu active sub gestiune de 1.500 de miliarde de euro, spune că principala temere actuală a investitorilor este că pieţele sunt deja scumpe şi că cea mai mare greşeală pentru ei ar fi să renunţe la activele care au adus cele mai ridicate randamente doar în baza acestei prezumpţii.
„Nu credem că va fi hiperinflaţie, ci o inflaţie normală într-un regim accelerat la început, iar acest lucru vine cu o schimbare de paradigmă. Principala temere a investitorilor noştri este că pieţele sunt deja scumpe. Noi încercăm să le explicăm că aşa merg pieţele. Uneori sunt prea ieftine, alteori sunt poate prea scumpe, dar inflaţia, odată cu creşterea dobânzilor în termeni reali, ceea ce nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp, este un factor pozitiv pentru dezvoltare şi preţul activelor. Un portofoliu bine balansat care este orientat în proporţie de 50%-60% pe acţiuni, care poate să aibă şi alte active, va performa pe termen mediu şi lung. Majoritatea investitorilor sunt bucuroşi că au investit bine în ultimii doi-trei ani, chiar şi după momentul COVID-19, dar au o temere, iar cea mai mare greşeală ar fi să renunţe la activele care le-au adus cel mai mare randament doar în baza unor prezumţii că pieţele sunt prea scumpe“, afirmă Ioan Gheorghiu.
„Pieţele pot fi scumpe mult timp, iar acest aspect îi ajută pe investitori.”
Administratorul adaugă faptul că o potenţială inflaţie, în condiţiile în care nu va fi tranzitorie, aşa cum afirmă Rezerva Federală din Statele Unite, instrumentele de venit fix vor fi afectate negativ, în special obligaţiunile, iar preţul acţiunilor va creşte pe termen mai lung, mai ales în cazul celor ciclice.
„Inflaţia se ridică uşor în mai multe pieţe, atât în SUA cât şi în Europa. Avem o mare dezbatere dacă este tranzitorie sau dacă este un fenomen pe un termen mai lung. Noi la Amundi credem că este a doua variantă, care poate suna prudent sau chiar descurajant pentru unii investitori pe termen scurt. Dar pe termen lung credem că inflaţia, împreună cu schimbarea paradigmei economice, reprezintă premisa de reaşezare a preţurilor pe noi praguri la care s-ar putea să ne separăm foarte ieftin după ce traversăm o perioadă de doi-trei ani. Probabil că o potenţială inflaţie, în condiţiile în care nu va fi tranzitorie/temporară, aşa cum afirmă Rezerva Federală din Statele Unite şi cum poate va afirma BCE până la alegerile din Germania de la sfârşitul anului, instrumentele de venit fix vor fi afectate negativ, în special obligaţiunile, iar preţul acţiunilor va creşte pe termen mai lung, mai ales cele ciclice. Pentru un investitor prudent, asta nu înseamnă că ar trebui să renunţe la obligaţiuni şi să se orienteze acum spre acţiuni. În general pentru un investitor, perioadele de inflaţie pe termen scurt sunt mai greu de suportat. După ce trece ceva timp, pieţele şi mediul economic se ajustează, se acomodează cu noua inflaţie”, spune administratorul.
Ce a mai declarat Ioan Gheorghiu în cadrul emisiunii:
Despre maximul indicelui principal BET al Bursei de Valori Bucureşti:
Mă bucur, român fiind, că avem o asemenea performanţă. Este o performanţă remarcabilă, însă avem un randament bun pe un trimestru, deci pe termen scurt. Sunt multe elemente pozitive care vin din urmă. Este şi un element de bază, în fiecare an există o piaţă în Europa sau la nivel global care obţine un randament mai bun decât celelalte. Probabil că o parte din performanţă se datorează faptului că mai mult timp, de-a lungul anilor trecuţi, bursa românească a subperformat din cauza unor probleme intrinseci care n-au ţinut neapărat de bursă şi de companii, ci mai mult de mediul politic şi fiscal. Probabil că pe termen mediu şi lung, România – reprezentată prin bursă şi prin companiile sale de la BVB – îşi merită exact locul pe care îl are, în condiţiile în care am fost o piaţă de frontieră până de curând, am trecut la statutul de piaţă emergentă.
Raportul risc-randament încă este relativ mare, adică oferă potenţial pieţei româneşti, însă cu un risc considerabil. Când îţi asumi un risc mai mare faţă de alte pieţe dezvoltate, produci un randament mai bun. Mă bucur şi cred că va fi sustenabil prin prisma sectoarelor menţionate, care sunt ciclice în esenţă, nu sunt prea senzitive şi prociclice – cum ar fi IT-tech sau industria bunurilor de lux. Sectoarele prociclice sunt în general de tip value sau care mai au de crescut, mai ales prin prisma investitorilor tradiţionali din piaţa românească, adică investitorii instituţionali care caută dividende, stabilitate şi un comportament foarte bun din punct de vedere al gestiunii afacerii şi cash-ului. Nu este un fenomen atât de extraordinar, este un efect de bază care vine din spate, din România, aşa că mai avem de recuperat.
Prin prisma sectoarelor care sunt reprezentate preponderent la noi la bursă, cred că evoluţia este sustenabilă. În general, acţiunile nu sunt supraevaluate nici în pieţele emergente. Supraevaluarea vine preponderent din piaţa americană şi din anumite sectoare ale pieţei americane. De regulă, pieţele emergente nu sunt scumpe, iar pieţele din Europa Centrală şi de Est nu sunt scumpe deloc, mai ales dacă vin aşteptări de inflaţie care se confirmă. Companiile care sunt listate în Europa Centrală şi de Est sunt, în general, companii care vor beneficia de pe urma creşterii preţurilor pe termen mai lung, întrucât sunt capabile să le transfere către consumatori, care îşi permit să plătească mai mult. Acţiunile româneşti nu sunt scumpe, referindu-mă la segmentul principal al bursei – dimpotrivă, cred că sunt sub media zonei.
Despre metale preţioase:
Aş face o distincţie majoră. Avem metalele preţioase tradiţionale care au şi un uz comercial şi industrial, cum ar fi platina, paladiul, argintul etc. Vedem că toate acestea se comportă după dictonul foarte cunoscut la bursă – buy the rumor, sell the news (cumpără zvonul, vinde ştirea – n.r.). Ele au o evoluţie în creştere încă din septembrie anul trecut şi noi am mai vorbit despre asta. Într-adevăr, inflaţia a confirmat în special în SUA printr-un efect de bază temporar, începând să scadă şi metalele preţioase industriale şi neindustriale. Iar acest lucru este normal. Sunt metale care s-au dublat, altele care s-au triplat şi este normal să sufere şi corecţii. Probabil trendul de apreciere va continua, venind în principal din lipsa investiţiilor în sectoarele de mining din ultimii doi ani şi lipsa investiţiilor pe tot lanţul de producţie-fabricaţie-transport, iar acest lucru este valabil şi în cazul petrolului. Am avut creşteri, am avut şi corecţii semnificative.
În schimb, aurul are un comportament atipic, având o evoluţie relativ bună. şi-a îndeplinit cumva funcţia de activ de refugiu în timpul perioadei COVID, dar acum investitorii se îndoiesc referitor la evoluţia aurului, în special pe termen scurt, pentru că atunci când dobânzile şi randamentele reale cresc, aurul devine neinteresant pentru investiţii, mai ales pe termen scurt. Însă pe termen lung, investitorii se gândesc la fel ca noi, că datorită lichidităţii uriaşe din piaţă care se va menţine, probabil că aurul se va aprecia pe un termen mai lung, adică va fi în continuare un activ care va conserva valoarea. Deci există evoluţii relativ contradictorii între metalele preţioase şi aur pe termen scurt. Le vedem în continuare crescând pe termen mai lung din motive care ţin atât de activele de refugiu, cum este aurul, dar şi de motive de cerere industrială, cum sunt celelalte metale.
Despre materiale de construcţii şi imobiliare:
Există o piaţă foarte speculativă – timber şi lumber – în Statele Unite. Multă lume vorbeşte despre ea. Noi nu credem că este o piaţă reprezentativă şi suntem de părere că etapa de creştere a preţurilor materialelor de construcţie este tranzitorie pentru că au o componentă speculativă, dar nu au pieţe publice. În afară de lemn, ar trebui să ne uităm la fier beton. Într-adevăr, au crescut şi pe acest segment, dar nu foarte mult, iar creşterile sunt mai cumpătate cumva. Credem că este un puseu de creştere, nu că este sustenabil, pentru că dacă sectorul imobiliar nu reuşeşte să transmită către vânzători creşterea preţurilor din materialele de construcţie, atunci chiar avem o problemă, se gripează un sector fundamental. Aici chiar credem că este o sincopă tranzitorie. Spre deosebire de inflaţie, despre care spunem că fi pe termen mai lung, ce se întâmplă în domeniul imobiliar, în special pe partea de preţuri ale materialelor de construcţie, este tranzitoriu, iar furnizorii celor care construiesc îşi vor reconsidera în jos preţurile.
Despre petrol:
Petrolul nu a avut o creştere spectaculoasă, având în vedere că anul trecut în luna mai era pe minus. Probabil că anul trecut a stat undeva la 30-40 dolari în medie, în condiţiile în care cererea a fost foarte scăzută şi investiţiile necesare sectorului la acest preţ nu s-au mai justificat, având o reducere a producţiei din OPECĂ. Acum este undeva la 70 de dolari, în contextul în care activitatea economică îşi revine peste aşteptări cam peste tot în lume, dar în special în SUA, unde se face şi preţul petrolului. Petrolul nu este foarte scump. În general, piaţa petrolului este construită pe aşteptări, deci orice semn de oboseală economică se va reflecta negativ în petrol.
Pe de altă parte, având în vedere lipsa de investiţii în ultimii doi ani şi câteva falimente în sector, s-ar putea să vedem un puseu pe termen scurt, aşa cum am avut şi în 2008-2009. Putem să vedem un preţ al petrolului galopând spre 100 de dolari pe termen scurt, care ar deraia cam orice şansă de revenire economică. Petrolul va rămâne ceva timp unul dintre principalii factori ce pot frâna sau genera creşterea economică. Acţiunile din energie au confirmat. Că ne place sau nu, petrolul este în continuare o parte foarte importantă din viaţa noastră şi va rămâne aşa.
Despre sectorul maşinilor electrice:
Discuţia nu este despre cine face maşini electrice şi cine face vehicule prin combustie internă. Este o discuţie foarte clară între tradiţional şi nou. Practic, lupta va fi câştigată, fie că este un producător nou (Tesla, Nio etc.) sau unul tradiţional (Renault, Volkswagen în Europa), de cel care stă mai bine pe partea de lanţuri de producţie. Dacă metodele de producţie ale noilor producători de maşini electrice sunt mai bune pe lanţ, pornind de la baterie până la tot ce adaugă în maşină, dacă sunt mai eficiente decât lanţurile tradiţionale ale maşinilor cu combustie internă, vor câştiga cu siguranţă această luptă. În caz contrar, probabil că noii producător de maşini electrice vor fi, de fapt, vechii producători de vehicule prin combustie internă.
Despre companiile din farma, medical şi medtech:
Vedem un trend uriaş de creştere pe medtech, biotech, gene, tehnologia din IT în ultimii doi ani. Credem că următorul trend va fi exact în această zonă de tehnologie medicală, nu neapărat în industria farma tradiţională, iar acest lucru este confirmat şi de investitorii noştri. Asumându-şi riscuri mari, se duc pe un orizont de timp investiţional de cinci-opt ani pentru a prinde de acum companiile care vor restructura sănătatea, felul în care suntem trataţi. Vedem multe listări şi IPO-uri în acest sector. Credem că segmentul tech med şi tot ceea ce ţine de el pe partea industrială şi de robotizare va fi câştigătorul următorului deceniu.
Piaţa de investiţii în S1/2021:
Am avut un semestru bun. Toată piaţa a avut intrări, atât noi cât şi colegii noştri, aşa că ne bucurăm foarte mult. În primele două-trei luni am avut intrări foarte puternice în fixed income pentru că exista o inerţie a performanţei obligaţiunilor de anul trecut. Apoi, aceste randamente s-au plafonat şi am avut câteva ieşiri din fixed income, aşa că au fost şi marcări de profit, investitorii mutându-se spre partea mai dinamică odată cu lansarea fondurilor noi, orientate pe creştere, disruptive. Practic, investitorii noştri şi-au asumat un risc mai mare şi asta ne bucură, nu sunt foarte agitaţi sau preocupaţi.
Poate cea mai mare realizare pentru noi este că investitorii noştri gândesc pe termen lung. Bineînţeles, când pieţele merg bine, când nu există şocuri puternice, nici psihicul investitorilor – care este cel mai mare duşman al lor – nu este supus la încercări. Sperăm ca următoarele perioade de volatilitate să fie un test pozitiv pentru investitorii noştri. Dacă au investit aşa cum încercăm noi să îi învăţăm, regulat şi pe termen lung, să mai aducă bani de acasă când există oportunităţi la corecţii semnificative, nu credem că vom pierde vreodată investitorii pe care îi avem acum.
Preconziări pentru S2/2021:
În România se pleacă de jos, efectul de bază este foarte scăzut şi dacă fiecare dintre noi am începe să punem deoparte 100 de lei pe lună, probabil că piaţa s-ar dubla în doi-trei ani. Dacă pieţele se comportă foarte prost pe toate gamele de instrumente, probabil vom avea ieşiri. Dar pe un scenariu de bază relativ clasic, piaţa de fonduri de investiţii din România are un potenţial cel puţin dublu faţă de toţi vecinii noştri.
Despre clasarea Amundi Asset Management pe primul loc într-un top realizat de Peregrine Communications:
Este cumva o reflectare a zonei geografice. Fiind cel mai mare asset manager din Europa, cu o bază foarte puternică în Franţa, Italia, Germania, Austria – Europa, prinsă între puternica şi tehnologizata Americă şi noul val din Asia, se identifică şi conduce acest trend de mediu, climă, social, guvernanţă corporativă, adică o lume mai bună, mai curată. Cumva, Europa se află în avangarda acestor schimbări investiţionale şi încercăm să transformăm ideile noastre despre o lume mai bună şi în mediul investiţional. Este foarte greu să comunici acest lucru. În general, investitorii sunt pragmatici peste tot în lume, nu sunt visători.
Pe de altă parte, noile generaţii se uită mai mult către crearea unei lumi mai bune, reprezentate de conceptele de mediu, echitate socială. A trebuit să găsim aceste punţi, fiind o adevărată provocare, dar nu suntem doar lideri, ci şi pionieri în domeniul acesta de a comunica investitorilor noştri mesajele despre care credem că le vor descoperi singuri în portofoliile lor într-o perioadă de câţiva ani. Fiind primii şi încercând să comunicăm cât mai bine, vrem să şi educăm acest mediu investiţional pragmatic şi să-l orientăm către partea de ecologie. Ne bucurăm şi credem că acest capitol va urma şi în România, încercând din răsputeri să ridicăm nivelul de conştientizare, însă este destul de greu. Investitorii români se concentrează asupra banilor, nu asupra poveştilor.
