Varianta denunţării actelor adiţionale - care presupunereîntoarcerea la forma iniţială a contractului - ar putea fi luatăîn considerare de clienţii care apreciază că noile condiţii oferitede bancă nu sunt mulţumitoare şi că ar putea să obţină mai multeavantaje în instanţă, atacând anumite clauze pe care le considerăabuzive. De partea cealaltă, bancherii ar prefera să vadă închiscât mai curând acest subiect şi spun că nu se gândesc acum sădenunţe actele adiţionale.
Legea privind OUG50/2010, publicată în Monitorul Oficial pe 30decembrie, prevede că în cazul actelor adiţionale considerateacceptate tacit, contractul se consideră modificat, însă lasă unrăgaz de 60 de zile celor două părţi (client sau bancă) pentru a serăzgândi. Mai rămân astfel 53 de zile pentru a lua o decizie.
"Dacă băncile nu vin cu o propunere care să facă atractivăimplementarea ordonanţei, probabil că mulţi clienţi vor opta pentrurevenirea la contractul iniţial şi vor căuta apoi dreptatea îninstanţă. Prin actele adiţionale unele bănci înlăturau anumiteclauze abuzive, forţând totodată implementarea unor condiţiidefavorabile clienţilor. Dacă ne reîntoarcem la contracteleiniaţiale, reapar clauzele abuzive, care sunt uşor de atacat îninstanţă", spune unul dintre liderii grupului de clienţinemulţumiţi ai Volksbank, care s-au aflat, alături de cei de laBCR, în prim-planul mişcării de contestare a clauzelor abuzive dincontracte. Dilema este la fel de dificilă pentru clienţi şi pentrubănci deopotrivă.
Ordonanţa 50, prin care se transparentizau condiţiile de cost lacreditele consumatorilor, a intrat în vigoare în iunie anul trecut,iar bancherii au avut la dispoziţie trei luni pentru a modificatoate contractele de credit şi a obţine acceptul clienţilor. Acteleadiţionale au fost considerate acceptate tacit în cazul în careclientul nu a notificat banca în sens contrar. În forma finală,legea anulează însă aplicarea ordonanţei şi pentru creditele aflateîn derulare la momentul intrării sale în vigoare.
Dana Demetrian, directorul Polului administrativ al reţelei BRD,a doua bancă locală după activele deţinute, spune că denunţareaactelor adiţionale acceptate tacit sau negociate de clienţi nu esteo soluţie de luat în calcul, după ce anul trecut s-au făcuteforturi semnificative tocmai pentru modificarea contractelor, carea presupus inclusiv ajustarea sistemelor informatice.
"Nu se pune problema să denunţăm acum actele adiţionale. Vomrămâne pe varianta acceptată de clienţi. Nu vrem să revizuim toatecontractele doar pentru că legea nu a fost clară de la început. Amapucat să facem toate modificările în sistem şi nu ne maiîntoarcem", spune Demetrian.
Potrivit estimărilor bancherilor, doar 10%-15% dintre cei 4,4milioane de clienţi cu credite în derulare au venit în unităţi săsemneze actele adiţionale, restul intrând sub incidenţa acceptăriitacite.
Implementarea ordonanţei a scos însă la suprafaţă nemulţumirilemultor clienţi faţă de prevederile din contractele de credit şicosturile ridicate. Într-o mişcare fără precedent, clienţii s-auorganizat în formuri de discuţii pe internet şi deschis chiarprocese colective împotriva băncilor. Grupurile constituite peinternet au trecut de 10.000 de membri, iar peste 1.000 dintreclienţii BCR şi Volksbank au mers chiar în instanţă. "S-a trecutdin nou dintr-o extremă la cealaltă. Ordonanţa avea multe prevederibune şi ar fi trebuit găsită o cale de mijloc şi nu abandonatecomplet creditele în derulare", comentează la rândul său unbancher.
Ce fac clienţii aflaţi în negociere cubanca?
Legea nu are nicio prevedere prin care să reglementeze situaţiaclienţilor care au respins actele adiţionale propuse de bancă şicare se află în prezent în negocieri sau chiar în litigiu.
Dana Demetrian de la BRD afirmă că disponibilitatea faţă denegocieri individuale cu clienţii există, indiferent demodificările cadrului legal.
"Orice client poate veni oricând să îşi renegocieze contractul.Noi nu am limitat aceste negocieri personalizate la nivelullegislaţiei, ci doar am urmărit respectarea prevederilor legale.Din punctul nostru de veder, am respectat întotdeauna deciziaclientului", spune Demetrian. Astfel, discuţiile dintre clienţi şibancă nu ar trebui să fie influenţate semnificativ, chiar dacălegea nu se mai aplică şi pentru creditele vechi.
Ea precizează că nu mai mult de 20%-30% dintre clienţii BRD cucredite în derulare au semnat actele adiţionale, deşi au fostnotificaţi, iar consilierii din agenţii le-au înmânat documentelecând s-au prezentat să plătească ratele.
"Practic se rămâne pe varianta existentă înainte de ordonanţă.Nu ştiu ce fac alte bănci, însă noi vom continua să discutăm cufiecare client, nu îi vom trimite la plimbare", a comentatdirectorul de retail al unei bănci de talie medie, care a preferatînsă să îşi păstreze anonimatul, în condiţiile în care instituţianu a adoptat o poziţie oficială în cazul noii legi. El spune căpractic actele adiţionate, create pentru aplicarea OUG 50, nu maiau acum un temei legal, întrucât legea prevede clar că nu se aplicăşi creditelor în derulare. Astfel, clienţii care nu au semnatactele până acum nu o mai pot face.
Ce lasă în urmă OUG 50
Situaţia clienţilor care aveau credite în derulare şi pentrucare OUG 50 s-a aplicat din iunie până în decembrie
1. Clienţii care au semnat cu banca actul adiţionalpentru aplicarea OUG 50 - se menţin condiţiileagreate
Legea prevede că în cazul în care clientul a semnat cu banca un actadiţional la contractul de credit pentru aplicarea prevederilor OUG50 acesta rămâne în vigoare şi îşi produce efectele, înconformitate cu termenii agreaţi. Ponderea acestor clienţi esteînsă foarte mică, de circa 10%-15% în cazul băncilor mari.
2. Clienţii pentru care s-a luat în considerareacceptarea tacită - actele adiţionale pot fi denunţate în cel mult60 de zile de la data intrării în vigoare a legii (30 dec. 2010 -n. red.)
Bancherii au avut obligaţia să notifice toţi clienţii cu credite înderulare în legătură cu modificarea condiţiilor contractuale pentruaducerea acestora în conformitate cu prevederile OUG 50, iar acteleadiţionale se considerau acceptate tacit în lipsa unei notificăriîn sens contrar. În această situaţie se află majoritateaclienţilor, iar legea prevede că actele adiţionale rămân învigoare, însă pot fi denunţate fie de bancă, fie de clienţi, întermen de 60 de zile.
3. Clienţii care au respins actul adiţional - situaţieincertă
Legea lasă un gol de reglementare în cazul clienţilor care aurespins actul adiţional şi au încercat să negocieze condiţii maibune cu banca. Practic, în cazul acestora, banca poate alege sărămână la formula iniţială, înainte de aplicarea OUG 50. Singuraalternativă rămasă acestor clienţi este să încerce să refinanţezeîmprumutul cu un credit nou.
Se vând mai puţine credite decât cele ajunse lascadenţă
Biroul de Credit, societatea creată de bănci pentru a gestionainformaţii privind piaţa creditului de retail, contabiliza lasfârşitul lunii octombrie 2010 o scădere cu jumătate de milion anumărului de conturi de credit, faţă de 7,9 milioane de conturi, lasfârşitul anului trecut.
Şerban Epure, director general la Biroul de Credit, spunea laacel moment că observă o scădere uşoară, dar continuă a număruluide debitori, cu circa jumătate de procent de la lună la lună. Lasfârşitul lunii octombrie erau 4,4 milioane de clienţi cu crediteîn derulare, cu circa 150.000 mai puţini decât la începutulanului.
Luând în considerare că două treimi din credite sunt în valută,iar ratele medii de dobândă sunt de 15% pe an la lei şi 7% pe an laeuro, rezultă că în fiecare an doar dobânzile totalizează anual 10miliarde de lei (echivalentul a 2,5 miliarde de euro).
Gradul de îndatorare, măsurat ca pondere a serviciului datoriei- ratele plătite la bancă - în venitul disponibil anual alpopulaţiei, a crescut galopant, de la circa 5% în 2004 la un vârfde aproape 23%, în 2009, depăşind de două ori media din zona euro,potrivit datelor BNR.
"Majoritatea sumei ce trebuie rambursată băncilor (92% la iunie2010) are ca destinaţie acoperirea creditelor de consum, ceea ceaduce în discuţie viabilitatea pe termen mediu şi lung a structuriiîndatorării populaţiei", subliniau analiştii BNR în Raportul asuprastabilităţii financiare, ediţia 2010, publicat în vara anuluitrecut.
Spre comparaţie, statul a plătit anul trecut dobânzi de 1,4miliarde de euro, la o datorie de 32 de miliarde de euro.Explicaţia este dată de faptul că statul are de suportat dobânzimai mici decât populaţia, din cauza percepţiei diferite derisc.
"În prima jumătate a lui 2010, ponderea serviciului datoriei înveniturile disponibile ale întregii populaţii din România a avut oevoluţie pozitivă, ajungând la 22% (la sfârşitul lunii iunie - n.red.). Nivelul rămâne însă dublu faţă de media din zona euro",notau analiştii.
Deşi statistic, în România gradul de îndatorare a populaţieieste mai mic chiar şi comparativ cu pieţele vecine, problemele laplata ratelor, reflectate în ponderea neperformantelor, sunt maimari. Bancherilor le rămâne astfel să se întrebe: ce le-a scăpatdin vedere?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
