Două luni de foc pentru clienţii cu credite în derulare: acceptă actele adiţionale pentru aplicarea OUG 50 sau merg în instanţă?

Varianta denunţării actelor adiţionale - care presupune reîntoarcerea la forma iniţială a contractului - ar putea fi luată în considerare de clienţii care apreciază că noile condiţii oferite de bancă nu sunt mulţumitoare şi că ar putea să obţină mai multe avantaje în instanţă, atacând anumite clauze pe care le consideră abuzive. De partea cealaltă, bancherii ar prefera să vadă închis cât mai curând acest subiect şi spun că nu se gândesc acum să denunţe actele adiţionale.

Legea privind OUG50/2010, publicată în Monitorul Oficial pe 30 decembrie, prevede că în cazul actelor adiţionale considerate acceptate tacit, contractul se consideră modificat, însă lasă un răgaz de 60 de zile celor două părţi (client sau bancă) pentru a se răzgândi. Mai rămân astfel 53 de zile pentru a lua o decizie.

"Dacă băncile nu vin cu o propunere care să facă atractivă implementarea ordonanţei, probabil că mulţi clienţi vor opta pentru revenirea la contractul iniţial şi vor căuta apoi dreptatea în instanţă. Prin actele adiţionale unele bănci înlăturau anumite clauze abuzive, forţând totodată implementarea unor condiţii defavorabile clienţilor. Dacă ne reîntoarcem la contractele iniaţiale, reapar clauzele abuzive, care sunt uşor de atacat în instanţă", spune unul dintre liderii grupului de clienţi nemulţumiţi ai Volksbank, care s-au aflat, alături de cei de la BCR, în prim-planul mişcării de contestare a clauzelor abuzive din contracte. Dilema este la fel de dificilă pentru clienţi şi pentru bănci deopotrivă.

Ordonanţa 50, prin care se transparentizau condiţiile de cost la creditele consumatorilor, a intrat în vigoare în iunie anul trecut, iar bancherii au avut la dispoziţie trei luni pentru a modifica toate contractele de credit şi a obţine acceptul clienţilor. Actele adiţionale au fost considerate acceptate tacit în cazul în care clientul nu a notificat banca în sens contrar. În forma finală, legea anulează însă aplicarea ordonanţei şi pentru creditele aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare.

Dana Demetrian, directorul Polului administrativ al reţelei BRD, a doua bancă locală după activele deţinute, spune că denunţarea actelor adiţionale acceptate tacit sau negociate de clienţi nu este o soluţie de luat în calcul, după ce anul trecut s-au făcut eforturi semnificative tocmai pentru modificarea contractelor, care a presupus inclusiv ajustarea sistemelor informatice.

"Nu se pune problema să denunţăm acum actele adiţionale. Vom rămâne pe varianta acceptată de clienţi. Nu vrem să revizuim toate contractele doar pentru că legea nu a fost clară de la început. Am apucat să facem toate modificările în sistem şi nu ne mai întoarcem", spune Demetrian.

Potrivit estimărilor bancherilor, doar 10%-15% dintre cei 4,4 milioane de clienţi cu credite în derulare au venit în unităţi să semneze actele adiţionale, restul intrând sub incidenţa acceptării tacite.

Implementarea ordonanţei a scos însă la suprafaţă nemulţumirile multor clienţi faţă de prevederile din contractele de credit şi costurile ridicate. Într-o mişcare fără precedent, clienţii s-au organizat în formuri de discuţii pe internet şi deschis chiar procese colective împotriva băncilor. Grupurile constituite pe internet au trecut de 10.000 de membri, iar peste 1.000 dintre clienţii BCR şi Volksbank au mers chiar în instanţă. "S-a trecut din nou dintr-o extremă la cealaltă. Ordonanţa avea multe prevederi bune şi ar fi trebuit găsită o cale de mijloc şi nu abandonate complet creditele în derulare", comentează la rândul său un bancher.

Ce fac clienţii aflaţi în negociere cu banca?

Legea nu are nicio prevedere prin care să reglementeze situaţia clienţilor care au respins actele adiţionale propuse de bancă şi care se află în prezent în negocieri sau chiar în litigiu.

Dana Demetrian de la BRD afirmă că disponibilitatea faţă de negocieri individuale cu clienţii există, indiferent de modificările cadrului legal.

"Orice client poate veni oricând să îşi renegocieze contractul. Noi nu am limitat aceste negocieri personalizate la nivelul legislaţiei, ci doar am urmărit respectarea prevederilor legale. Din punctul nostru de veder, am respectat întotdeauna decizia clientului", spune Demetrian. Astfel, discuţiile dintre clienţi şi bancă nu ar trebui să fie influenţate semnificativ, chiar dacă legea nu se mai aplică şi pentru creditele vechi.

Ea precizează că nu mai mult de 20%-30% dintre clienţii BRD cu credite în derulare au semnat actele adiţionale, deşi au fost notificaţi, iar consilierii din agenţii le-au înmânat documentele când s-au prezentat să plătească ratele.

"Practic se rămâne pe varianta existentă înainte de ordonanţă. Nu ştiu ce fac alte bănci, însă noi vom continua să discutăm cu fiecare client, nu îi vom trimite la plimbare", a comentat directorul de retail al unei bănci de talie medie, care a preferat însă să îşi păstreze anonimatul, în condiţiile în care instituţia nu a adoptat o poziţie oficială în cazul noii legi. El spune că practic actele adiţionate, create pentru aplicarea OUG 50, nu mai au acum un temei legal, întrucât legea prevede clar că nu se aplică şi creditelor în derulare. Astfel, clienţii care nu au semnat actele până acum nu o mai pot face.

Ce lasă în urmă OUG 50

Situaţia clienţilor care aveau credite în derulare şi pentru care OUG 50 s-a aplicat din iunie până în decembrie

1. Clienţii care au semnat cu banca actul adiţional pentru aplicarea OUG 50 - se menţin condiţiile agreate
Legea prevede că în cazul în care clientul a semnat cu banca un act adiţional la contractul de credit pentru aplicarea prevederilor OUG 50 acesta rămâne în vigoare şi îşi produce efectele, în conformitate cu termenii agreaţi. Ponderea acestor clienţi este însă foarte mică, de circa 10%-15% în cazul băncilor mari.

2. Clienţii pentru care s-a luat în considerare acceptarea tacită - actele adiţionale pot fi denunţate în cel mult 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii (30 dec. 2010 - n. red.)
Bancherii au avut obligaţia să notifice toţi clienţii cu credite în derulare în legătură cu modificarea condiţiilor contractuale pentru aducerea acestora în conformitate cu prevederile OUG 50, iar actele adiţionale se considerau acceptate tacit în lipsa unei notificări în sens contrar. În această situaţie se află majoritatea clienţilor, iar legea prevede că actele adiţionale rămân în vigoare, însă pot fi denunţate fie de bancă, fie de clienţi, în termen de 60 de zile.

3. Clienţii care au respins actul adiţional - situaţie incertă
Legea lasă un gol de reglementare în cazul clienţilor care au respins actul adiţional şi au încercat să negocieze condiţii mai bune cu banca. Practic, în cazul acestora, banca poate alege să rămână la formula iniţială, înainte de aplicarea OUG 50. Singura alternativă rămasă acestor clienţi este să încerce să refinanţeze împrumutul cu un credit nou.

Se vând mai puţine credite decât cele ajunse la scadenţă

Biroul de Credit, societatea creată de bănci pentru a gestiona informaţii privind piaţa creditului de retail, contabiliza la sfârşitul lunii octombrie 2010 o scădere cu jumătate de milion a numărului de conturi de credit, faţă de 7,9 milioane de conturi, la sfârşitul anului trecut.

Şerban Epure, director general la Biroul de Credit, spunea la acel moment că observă o scădere uşoară, dar continuă a numărului de debitori, cu circa jumătate de procent de la lună la lună. La sfârşitul lunii octombrie erau 4,4 milioane de clienţi cu credite în derulare, cu circa 150.000 mai puţini decât la începutul anului.

Luând în considerare că două treimi din credite sunt în valută, iar ratele medii de dobândă sunt de 15% pe an la lei şi 7% pe an la euro, rezultă că în fiecare an doar dobânzile totalizează anual 10 miliarde de lei (echivalentul a 2,5 miliarde de euro).

Gradul de îndatorare, măsurat ca pondere a serviciului datoriei - ratele plătite la bancă - în venitul disponibil anual al populaţiei, a crescut galopant, de la circa 5% în 2004 la un vârf de aproape 23%, în 2009, depăşind de două ori media din zona euro, potrivit datelor BNR.

"Majoritatea sumei ce trebuie rambursată băncilor (92% la iunie 2010) are ca destinaţie acoperirea creditelor de consum, ceea ce aduce în discuţie viabilitatea pe termen mediu şi lung a structurii îndatorării populaţiei", subliniau analiştii BNR în Raportul asupra stabilităţii financiare, ediţia 2010, publicat în vara anului trecut.

Spre comparaţie, statul a plătit anul trecut dobânzi de 1,4 miliarde de euro, la o datorie de 32 de miliarde de euro. Explicaţia este dată de faptul că statul are de suportat dobânzi mai mici decât populaţia, din cauza percepţiei diferite de risc.

"În prima jumătate a lui 2010, ponderea serviciului datoriei în veniturile disponibile ale întregii populaţii din România a avut o evoluţie pozitivă, ajungând la 22% (la sfârşitul lunii iunie - n. red.). Nivelul rămâne însă dublu faţă de media din zona euro", notau analiştii.

Deşi statistic, în România gradul de îndatorare a populaţiei este mai mic chiar şi comparativ cu pieţele vecine, problemele la plata ratelor, reflectate în ponderea neperformantelor, sunt mai mari. Bancherilor le rămâne astfel să se întrebe: ce le-a scăpat din vedere?