De mai mulţi ani, în texte diferite apărute la această rubrică,am semnalat fenomenul care în 2011 a căpătat amploare, stârnind,firesc, reacţia multor oameni de cultură şi a şi mai multor oameniobişnuiţi. În 2011 s-a sărbătorit OFICIAL, de ziua lui Eminescu,Ziua Culturii Naţionale, hotărâtă la finele anului trecut. Aţiconstatat cumva altceva decât o seamă de manifestări rutiniere,aproape nediferite de cele din alţi ani, de parcă trebuia săîndeplinim o obligaţie şi pe urmă să ne vedem de treburileserioase?
Nu spune nimeni că o asemenea zi n-ar fi necesară, chiarfoarte necesară, cultura rămânând marca identitară a unui popor.Între atâtea prilejuri de sărbătoare şi de manifestări de bucurie,una în plus nu va face notă discordantă.
Dar când aproape toate se reduc la festivism şi la bifareaunor acţiuni cu care să se împăuneze activişti culturali încăzdravăn înscăunaţi, imaginea nu poate fi decât de imensă tristeţe.O iniţiativă salutară s-a înecat, ca mai totdeauna, în zile festivecu discursuri într-o limbă de lemn şi manifestări prăfuite, multprea asemănătoare celor ştiute din fostul regim.
Lucrul cel mai neînsemnat pe care l-ar fi putut faceautorităţile ar fi fost să promoveze copios evenimentul (nu s-aîntâmplat decât pe ultima sută de metri) şi să lanseze acţiuni laîndemâna oricui, în care să atragă categorii diverse, elevi,studenţi, tineri, vârstnici ş.a.m.d. - recitaluri de poezie înparcuri şi pe stradă, cu promisiunea permanentizării, expoziţii şiacces promoţional la expoziţii, din nou cu promisiuneapermanentizării, concerte, donaţii de cărţi şcolilor şibibliotecilor sărăcite de criză şi încă foarte multe altele.
Sunt ţări în care, de ziua unui mare cărturar, declarată saunu a culturii, lumea iese în stradă şi sărbătoreşte cu adevărat, caîn Italia, de ziua lui Dante, de pildă, unde deja s-a creat otradiţie. Sau în Spania, unde, de Sfântul Gheorghe, oamenii îşidăruiesc cărţi. Aţi auzit, la 15 ianuarie, de altceva decât deFestivalul de la Botoşani sau de Gala Tinerilor Scriitoriorganizată la Bucureşti cu sprijinul unui primar care de ani buni eprietenul culturii sau de câteva lansări de carte, cele mai multeavându-l în centru pe Eminescu?
Fireşte, au fost excelente şi aceste manifestări, dar ele arfi fost organizate şi fără Ziua Culturii, la fel ca în alţi ani.Aţi ascultat la posturile de televiziune altceva decât certurilefutile ale politicienilor de toate culorile? Aţi auzit că s-apreocupat cineva de mersul instituţiilor culturale care se rărescşi se ofilesc, de teatrele care dispar, de oamenii lăsaţi pedrumuri?
Dacă s-a întâmplat, au fost doar întâmplări, în mod cert fărăurmări. Când bugetele culturii la nivel naţional sau local sunt cainexistente, când nu sunt legi capabile să sprijineîntreprinzătorul care ar investi în cultură (dar se poate, până laun punct, în sport), când nu se face nimic pentru promovareaculturii în afara centrelor urbane mari, când mai nimeni nu ştie ceare să se întâmple în cultură a doua zi după Ziua Naţională aacesteia, când indiferenţa e regină, când serbările câmpeneşti suntînlocuite prea puţin cu alte manifestări de bun-simţ, pareipocrizie să vorbeşti despre o zi naţională a culturii şi toate sereduc la gesturi propagandistice.
E posibil să fiu eu prea sceptic, dar, confiscată sau nu depolitic, care are în mod prea evident alte interese prioritare,Ziua Naţională a Culturii se reduce la un simulacru. Ca multealtele între care ne ducem viaţa. Sau mă înşel şi se vor fi zguduittemeliile şi vor răsări cândva nişte muguri?
STELIAN ŢURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie(1968) şi filosofie (1976), la Bucureşti, a fost aproape treidecenii redactor de politică externă la revista "Lumea", a condus,după 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoi ziarul "Meridian",după care a lucrat în televiziune, ca şef al departamentului deştiri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV, din 2000 este şieditor senior al Ziarului de Duminică. Este autorul a zececărţi de publicistică, zece romane, opt cărţi pentru copii şi douătraduceri. A îngrijit trei albume. A primit Premiul UniuniiScriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), PremiulAsociaţiei Editorilor din Romånia (AER) pentru literatură pentrucopii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2007). A fostnominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literaturăpentru copii în 2000 şi Premiul AER pentru roman în 2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
