Bill este functionar la o banca. Ii este frica sa mearga cu liftul de pe la 11 ani, cand a ramas blocat intr-un ascensor timp de trei ore. Acum, daca e nevoit sa urce la etajele superioare ale bancii, merge pe scari - si dureaza ceva sa suie 15 etaje pe scari! Terapeutul i-a cerut deci lui Bill sa-si stabileasca drept prim obiectiv faptul de a lua liftul cinci etaje, de cel putin cinci ori pe zi. Prin exercitiu si folosind tehnicile recomandate de medic, Bill a reusit; in doua luni, i-a cerut sefului sau sa-l transfere la un birou de la etajul 14, ca sa poata folosi liftul zilnic.
Asemenea povesti de succes mai putin obisnuite pot fi citite pe site-ul freedomforfear.com, unde tulburarile generate de anxietate (anxiety disorders) sunt abordate ca niste boli obisnuite, de care nu trebuie sa-i fie frica nimanui si care pot fi vindecate prin terapii adecvate. Michael R. Liebowitz, profesor de psihiatrie clinica la Universitatea Columbia si director al Anxiety Disorders Clinic din New York, publica pe acest site articolul "Zece lucruri pe care trebuie sa le stim despre panica". Printre altele, autorul spune: "Panica este o problema tratabila; nu va lasati cuprinsi de pesimism si neajutorare. Aproape 25% din populatie are de-a face pe parcursul unei vieti cu o afectiune provocata de anxietate. Pe baza de tratament si cu hotararea ferma de a nu ajunge la stilul de viata al unor handicapati, acesti oameni duc in continuare vieti personale si profesionale fericite si productive. Combateti continuu pornirea de a fugi si a evita, invatati sa ganditi optimist si increzator."
Cui i-e frica de fobii?
Gandirea pozitiva degajata de textele de pe site-ul respectiv este tipica pentru modul in care civilizatia occidentala de azi, in special cea americana, priveste ceea ce in secolul trecut mai era socotit fie un moft de ipohondru, fie o sminteala rusinoasa. Statisticile pe aceasta tema evidentiaza faptul ca tulburarile de anxietate sunt de departe cea mai raspandita maladie psihica - si, cu toate acestea, studiile realizate in anii '90 in Statele Unite spun ca mai putin de 40% dintre americanii afectati de asa ceva au primit ajutor medical, in principal pentru ca nici nu au incercat sa-l obtina. La ora actuala, in schimb, discutiile despre terapia fricii sunt printre cele mai in voga din lumea psihiatriei, iar ipotezele despre mecanismul care face ca, de pilda, din doua persoane ce au parte de aceeasi experienta traumatizanta numai una sa dezvolte o tulburare de anxietate s-au inmultit considerabil in ultimii ani. (...)
Curajul de a-ti fi teama
Revenind la mentalitatea care face posibila vindecarea lui Bill, e de observat ca scoaterea in fata a fricilor patologice si concentrarea pe cateva tipuri de astfel de tulburari "la moda" (fobiile fata de animale, claustrofobia sau agorafobia, stresul posttraumatic dupa razboiul din Vietnam sau din Golf ori dupa molestari suferite in copilarie) au darul sa puna in umbra alte frici, deloc patologice si nu mai putin frecvente, dar considerate mult mai putin avuabile de catre societate. Iar avuabil pentru societate inseamna inofensiv pentru coerenta ei: nu se vorbeste oficial despre fricile distructive, care ameninta esenta societatii, ci doar despre cele benigne, tinute sub control. Eventual, frica este aruncata pe seama minoritatilor sau a comunitatilor considerate nereprezentative, stalpii societatii pozand intotdeauna in modele de bravura. In cartea sa "Frica in Occident", istoricul Jean Delumeau se refera pe larg la viziunea cavalereasca asupra curajului, valoare fundamentala si virtute obligatorie pentru orice nobil medieval, dar ignorata de clasele inferioare, dispretuite pentru faptul ca nu se rusineaza sa se lase prada fricii.
Situatia este diferita in marile orase americane cu ghetouri si cartiere rau famate, de pilda, de care mai-marii urbei si cetatenii obisnuiti isi pot permite sa se teama in mod oficial, pentru ca au destule mijloace de a se apara de contactul cu ele. Sau in Israel, unde traiul sub spectrul atacurilor arabe a creat statul inarmat pana in dinti de azi.
A arunca vina fricii pe altii e un gest destul de frecvent si in zilele noastre: in scrierile feministelor americane, industria cosmeticelor este vazuta ca o unealta de oprimare a femeilor de catre barbati pentru ca acestora din urma le-ar fi frica de ele. Si, invers, o comunitate ajunge sa se laude cu fricile sau angoasele care ii aduc avantaje: aceleasi scrieri feministe sustin ca violul este "procesul constient de intimidare prin intermediul caruia barbatii le mentin pe femei intr-o stare de frica" - idee menita sa-i culpabilizeze pe toti barbatii si sa motiveze astfel revendicarea a tot felul de compensatii, dupa modelul revendicarilor formulate de catre evrei fata de neevrei sau de catre negri fata de albi.
* Fragmente din dosarul "Frica", pe care cititorii il vor putea parcurge integral in revista Descopera nr. 10, din 6 februarie 2004
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
