Nu cred în coincidenţe. Recent, chiar le povesteam unor prietenicâteva momente cu Val Gheorghiu. Cum ne bâţâiam fiecare pe câte unpicior şi schiţam, din mână, o reverenţă caraghioasă, atunci cândne întâlneam în contexte oficiale, pe la lansări de carte sauvernisaje; cum a scris el acum nici un an că m-a sunat, iar eupatinam pe Siutghiol şi nici că-mi păsa de ce rămăsese în Iaşi, iareu am replicat, într-un articol, că l-am visat lansându-se, cuparapanta, de pe Hotelul Unirea, planînd ca un vultur leneş pedeasupra oraşului şi dispărând, în cele din urmă, pe fereastraatelierului său de pe Strada Armeană; cum m-am prostit eu lalansarea cărţii sale Omul din gard şi am povestit atracţialui fiu-miu (care pe atunci avea cam 3 luni) pentru acel obiectelegant şi am şi explicat de ce, scoţând din geantă o zornăitoarecu Tweety, care avea exact culoarea cărţii, iar în tot timpul câtam vorbit, Val Gheorghiu a zornăit zornăitoarea. Şi altele, pe carenu le mai pomenesc aici. În fine, într-un alt context, îi evocamseria de portrete ale marilor scriitori, dintre care James Joyce şiVirginia Woolf mi se înfipseseră în minte. Un coleg care se pricepefolosea chiar cuvântul "capodoperă".
Adevărul este că începuse să-mi lipsească Val Gheorghiu. Nu-imai întâlneam silueta rectilinie pe străzile Iaşului, nu maiprimeam, din când în când, câte un telefon de control, care să măinvite la o mică discuţie, în atelier, la un pahar de carcalete saula o ceşcuţă de cafea şi nici nu-i mai găseam tabletele sclipitoareîn pagina de opinii a "Ziarului de Iaşi"; din 2006, timp de aproapepatru ani, am împărţit, în fiecare marţi, pagina a şasea şi asta afost chiar o onoare pentru mine.
Nu cred în coincidenţe, spuneam. Mă gândisem la Val Gheorghiu,îl pomenisem adesea, mai întrebasem pe unul-altul despre el fără săpot afla prea multe. Când deodată, duminică seara, primesc untelefon de la "dispărutul" pictor şi scriitor. Tipic Val Gheorghiu.Mă suna ca să mă anunţe că... nu a murit. Doar s-a retras. Dar seîntoarce el. Între timp, îşi vindecă melancolia (De asta suferă şide asta a murit şi Eminescu, nu? Că doar nu ne-om încurca acum îndiagnostice complicate şi moderne) într-un loc rupt de lume, dincare evadează periodic. Acolo îl are coleg de cameră pe un foartedistins domn, care doarme cu tranzistorul sub cap. Şi gata, noaptebună. După un minut, iar zbrrr, telefonul. "Pe domnul cutranzistorul îl cheamă Romică". Şi închide. Şi după un alt minutiar telefonul: "Promit că ăsta e ultimul, iartă-mi nebunia!" Da,dar mie tocmai "nebunia" asta mi-a plăcut întotdeauna la ValGheorghiu. E "nebunia" din pictura şi din proza sa. E modul unuiartist de a rămâne artist şi în afara atelierului. Este, dacăvreţi, semnul autenticităţii. Val Gheorghiu nu este doar un pictorşi un prozator de primă mărime, el mai este şi un personaj. Unul alpropriei sale opere. Întotdeauna mi s-a părut că a împrumutat cevadin alura sa nonşalantă şi indolentă siluetelor feminine care îipopulează tablourile. Şi că a ştiut să-şi contemple fărăpejudecăţi, cu amuzament superior, personajele din proză, de careîl lega un aer familiar. Oricum, Val Gheorghiu nu şi-a pierdutumorul nici în momentele dificile, de maximă... melancolie. Şi ăstaeste un semn de mare vitalitate.
Nu cred în coincidenţe, vă amintiţi? Dacă pictorul s-a înduratsă ne dea un semn, e clar că ceva tot ne coace el. Deocamdată afost plecat într-un stagiu de documentare. Oricum, de acum încoloam să fiu cu ochii în patru pe stradă. Şi am să deschid în fiecaremarţi cu nerăbdare "Ziarul de Iaşi" direct la pagina de opinii. Casă citesc despre Romică, cel care doarme cu tranzistorul subcap.
BOGDAN CREŢU (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţulConstanţa) este lector la Catedra de Literatură Română din cadrulFacultăţii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. Doctorîn filologie, cu distincţia magna cum laudae, din iulie2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şieseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilordin România; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiriliterare"); Matei Vişniec - un optzecist atipic (Premiulpentru debut al "Ziarului de Iaşi", nominalizat la Premiul pentrudebut al revistei "România literară"), Lecturi actuale. Paginidespre literatura română contemporană (Premiul pentru criticăal revistei "Ateneu"), Utopia negativă în literatura română.Cronicar literar, eseist; a publicat în jur de 500 de articole îndiferite reviste culturale. Semnează prefeţe la numeroase volume,antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al UniuniiScriitorilor din România şi al Asociaţiei pentru LiteraturăGenerală şi Comparată. Din 2006, semnează o rubrică săptămânală în"Ziarul de Iaşi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" aRadio Iaşi, din 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
