Val Gheorghiu şi Romică, cel care doarme cu tranzistorul sub cap/ de Bogdan Creţu

Nu cred în coincidenţe. Recent, chiar le povesteam unor prieteni câteva momente cu Val Gheorghiu. Cum ne bâţâiam fiecare pe câte un picior şi schiţam, din mână, o reverenţă caraghioasă, atunci când ne întâlneam în contexte oficiale, pe la lansări de carte sau vernisaje; cum a scris el acum nici un an că m-a sunat, iar eu patinam pe Siutghiol şi nici că-mi păsa de ce rămăsese în Iaşi, iar eu am replicat, într-un articol, că l-am visat lansându-se, cu parapanta, de pe Hotelul Unirea, planînd ca un vultur leneş pe deasupra oraşului şi dispărând, în cele din urmă, pe fereastra atelierului său de pe Strada Armeană; cum m-am prostit eu la lansarea cărţii sale Omul din gard şi am povestit atracţia lui fiu-miu (care pe atunci avea cam 3 luni) pentru acel obiect elegant şi am şi explicat de ce, scoţând din geantă o zornăitoare cu Tweety, care avea exact culoarea cărţii, iar în tot timpul cât am vorbit, Val Gheorghiu a zornăit zornăitoarea. Şi altele, pe care nu le mai pomenesc aici. În fine, într-un alt context, îi evocam seria de portrete ale marilor scriitori, dintre care James Joyce şi Virginia Woolf mi se înfipseseră în minte. Un coleg care se pricepe folosea chiar cuvântul "capodoperă".

Adevărul este că începuse să-mi lipsească Val Gheorghiu. Nu-i mai întâlneam silueta rectilinie pe străzile Iaşului, nu mai primeam, din când în când, câte un telefon de control, care să mă invite la o mică discuţie, în atelier, la un pahar de carcalete sau la o ceşcuţă de cafea şi nici nu-i mai găseam tabletele sclipitoare în pagina de opinii a "Ziarului de Iaşi"; din 2006, timp de aproape patru ani, am împărţit, în fiecare marţi, pagina a şasea şi asta a fost chiar o onoare pentru mine.

Nu cred în coincidenţe, spuneam. Mă gândisem la Val Gheorghiu, îl pomenisem adesea, mai întrebasem pe unul-altul despre el fără să pot afla prea multe. Când deodată, duminică seara, primesc un telefon de la "dispărutul" pictor şi scriitor. Tipic Val Gheorghiu. Mă suna ca să mă anunţe că... nu a murit. Doar s-a retras. Dar se întoarce el. Între timp, îşi vindecă melancolia (De asta suferă şi de asta a murit şi Eminescu, nu? Că doar nu ne-om încurca acum în diagnostice complicate şi moderne) într-un loc rupt de lume, din care evadează periodic. Acolo îl are coleg de cameră pe un foarte distins domn, care doarme cu tranzistorul sub cap. Şi gata, noapte bună. După un minut, iar zbrrr, telefonul. "Pe domnul cu tranzistorul îl cheamă Romică". Şi închide. Şi după un alt minut iar telefonul: "Promit că ăsta e ultimul, iartă-mi nebunia!" Da, dar mie tocmai "nebunia" asta mi-a plăcut întotdeauna la Val Gheorghiu. E "nebunia" din pictura şi din proza sa. E modul unui artist de a rămâne artist şi în afara atelierului. Este, dacă vreţi, semnul autenticităţii. Val Gheorghiu nu este doar un pictor şi un prozator de primă mărime, el mai este şi un personaj. Unul al propriei sale opere. Întotdeauna mi s-a părut că a împrumutat ceva din alura sa nonşalantă şi indolentă siluetelor feminine care îi populează tablourile. Şi că a ştiut să-şi contemple fără pejudecăţi, cu amuzament superior, personajele din proză, de care îl lega un aer familiar. Oricum, Val Gheorghiu nu şi-a pierdut umorul nici în momentele dificile, de maximă... melancolie. Şi ăsta este un semn de mare vitalitate.

Nu cred în coincidenţe, vă amintiţi? Dacă pictorul s-a îndurat să ne dea un semn, e clar că ceva tot ne coace el. Deocamdată a fost plecat într-un stagiu de documentare. Oricum, de acum încolo am să fiu cu ochii în patru pe stradă. Şi am să deschid în fiecare marţi cu nerăbdare "Ziarul de Iaşi" direct la pagina de opinii. Ca să citesc despre Romică, cel care doarme cu tranzistorul sub cap.

BOGDAN CREŢU (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este lector la Catedra de Literatură Română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. Doctor în filologie, cu distincţia magna cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Vişniec - un optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iaşi", nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "România literară"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană (Premiul pentru critică al revistei "Ateneu"), Utopia negativă în literatura română. Cronicar literar, eseist; a publicat în jur de 500 de articole în diferite reviste culturale. Semnează prefeţe la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei pentru Literatură Generală şi Comparată. Din 2006, semnează o rubrică săptămânală în "Ziarul de Iaşi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iaşi, din 2006.