Fidel ambiantei muzicale clujene, in care s-a dezvoltat ca muzician, pianistul Daniel Goiti poate fi auzit prea rar pe scenele bucurestene. Anvergura sa artistica ar merita mai mult decat atat.
Concertul nr. 2 pentru pian si orchestra de Rachmaninov este un reper al repertoriului romantic si umple salile cu usurinta. In plus, ascultandu-l pe Daniel Goiti in postura de solist al acestui concert, acompaniat de Filarmonica "George Enescu" dirijata de Jin Wang, am avut senzatia ca avem intre noi un pianist de anvergura si increderea ca dupa Valentin Gheorghiu si Dan Grigore se contureaza certitudinea unei generatii aflate acum intre 30 si 40 de ani, avand printre exponenti nume precum Daniel Goiti sau Horia Mihail.
Inca de la primele acorduri ale concertului, spectatorul este furat de pianistica solida, sigura, confortabila prin linistea pe care o inspira Daniel Goiti, dar si de discursul armonic invaluitor, de jocul aproape jazzistic al tensiunilor, de arhitectura surprinzatoare a frazei muzicale elegant descoperite de pianist in partitura lui Rachmaninov. Aflata sub bagheta excelentului acompaniator care este Jin Wang, orchestra se integreaza dinamicii marcate de forta si subtilitatea tuseului solistului.
Modul in care Daniel Goiti isi asaza sunetul plin, bogat in armonice, stralucirea pasajelor sale de virtuozitate, felul in care isi asuma rolul de solist, nu lasa niciun sunet fara acoperire, de la prima pana la ultima masura. Deschisa unei multitudini de chei si registre de interpretare, muzica lui Rachmaninov poate evoca sentimente si culori care merg de la serenitate la pasiune apriga, de la nostalgie, la poza eroica. In acest context, scenariul si viziunea propuse de Daniel Goiti au fost entuziasmante.
Oferind o interpretare in forta, Daniel Goiti si-a plasat muzica in zona unui romantism elevat, in care sensibilul, sentimentalul, titanicul sau eroicul sunt asezate cu siguranta intr-o zona estetica complet lipsita de "isme". In interpretarea sa, Concertul nr. 2 pentru pian si orchestra de Rachmaninov a curs maiestuos si inexorabil.
Demonstrand adevaratul inteles al notiunii "om de echipa", Jin Wang are harul de a se plia perfect pe personalitatea solistului, fara a pierde cu nimic din vivacitatea si prospetimea funciare care ii caracterizeaza amprenta artistica.
In ambianta Ateneului, am avut astfel sansa de a asista la un concert de talie internationala in care prima vedeta a programului a fost cu onoare incadrata de Intermezzo din Cavalleria Rusticana de Mascagni (la care au contribuit si Corul Filarmonicii "George Enescu" pregatit de Ion Prunner) si de Variatiunile Enigma de Elgar. Aceasta lucrare prin care Elgar s-a impus in sfarsit (de pe o zi pe alta, la mai mult de patruzeci de ani), Variatiunile pe o tema originala (sau Enigma Variations), in care tema-enigma este urmata de paisprezece variatiuni fiecare dedicata cate unei persoane din anturajul compozitorului, "enigmatic" desemnate prin initiale a fost piesa in care Jin Wang a avut ocazia, alaturi de Orchestra Simfonica a Filarmonicii "George Enescu" sa-si puna in valoare ampla respiratie dirijorala, asa cum a facut-o in repetate randuri pe scenele bucurestene.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
