La Muzeul National Cotroceni a fost deschisa, intr-un interval mult prea scurt pentru importanta operelor prezentate, expozitia Portretul in pictura primitiva romaneasca - creatie si restaurare, initiata si organizata de Maria Lungu, expert restaurator.
Marturisim ca nu suntem de acord cu termenul de "pictura primitiva". Primitivismul trebuie evidentiat prin raportare la o creatie superioara produsa de o civilizatie avansata. Dar, cum la acea data, la noi - si chiar in tarile vecine - nu exista asa ceva, consideram nedrept ca acei pionieri ai penelului sa fie etichetati drept "primitivi". Mai potrivit ar fi sa-i numim pictori minori. Fiecare tara si fiecare societate isi are propriile etape de dezvoltare si inflorire, pendinte de conditiile specifice locale. In Principatele Romane, pictura de sevalet a aparut tarziu comparativ cu partea apuseana a continentului.
Moda occidentala a tablourilor agatate pe peretii camerelor a fost introdusa in tarile romane de ofiterii imperiali austrieci si rusi, veniti cu trupele de ocupatie in 1787-1791, 1806-1812 si 1828-1834. Artisti itineranti din Europa Centrala au gasit aici o piata nesperat de profitabila pentru panzele lor, nu totdeauna de prima calitate. Dar beneficiarii nu aveau inca un gust format si nu stapaneau categoriile estetice in suficienta masura pentru a aprecia la justa valoare cadrele ce li se ofereau. Asemanarea fizionomica era prea putin importanta, caci pentru ei conta valoarea de reprezentare a acelor picturi in care doreau sa fie infatisati contemporanilor si posteritatii acoperiti de semnele bogatiei si statutului lor inalt. Pentru boieri si cucoane era foarte nou (si plicticos) actul de a poza, timp de mai multe ore, nemiscati, in fata ochiului incomod de scrutator al cate unui venetic imbracat in "haine nemtesti".
Expozitia a fost rodul unui program de restaurare a mai multor panze din colectia Academiei Romane intreprins de Maria Lungu si de Rodica Muresan de la Laboratorul de restaurare pictura de sevalet al Muzeului Cotroceni. Vizitatorul era facut partas la minutiosul proces al restaurarii prin intermediul fotografiilor panotate langa pictura in cauza, ce prezentau diversele etape ale lucrului. Din niste panze ondulate si innegrite in care abia se mai distingeau trasaturile modelelor asternute de Anton Chladek, reapareau, dupa interventie, Ienachita Vacarescu si fiul sau, Alecu, in toata splendoarea costumului lor oriental, de mari boieri. Mai interesanta a fost descoperirea, sub repictari si vernisari neprofesioniste efectuate pe un portret de boier varstnic, obosit si ingandurat, a unei cu totul alte fizionomii de barbat, mult mai tanar, neatacat de calvitie, cu ochi oblici, vicleni si trasaturi fine, ascutite. Doua picturi de Iosif August Schoefft, din 1836, si-au recapatat stralucirea: o boieroaica batrana, cu turban alb si bogat sal de casmir pe umeri, isi tine nepotica gingasa de manuta; o duduca eleganta (vezi foto), cu o rochie rosie cu maneci bufante, cercei de diamante si o feroniera de pret pe frunte, zambeste gales spre eternitate.
De la Muzeul Judetean de Arta Prahova au fost imprumutate cateva picturi de Schoefft, Niccolo Livaditti, Iosef Bayer, Johann Frankenberger, Misu Popp si Constantin Lecca spre a completa acest discurs in favorea restaurarii de arta si a importantei portretisticii pictorilor minori, straini sau locali, de la inceputul secolului al XIX-lea pentru evolutia plasticii nationale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
