de Flavius Lucăcel
Scena 6
Tamara şi Lizet în sufragerie privind afişul electoral alJucătorului.
Lizet: Aoleu, ce caută tipul meu aici?
Tamara: Tipul tău?
Lizet: Da, e tipul cu Armani.
Tamara: Ăsta e?
Lizet: Da, ăsta.
Tamara: E candidatul din cartierul nostru.
Lizet: Mi-a trimis o ciocolată şi trei garoafe. Tu crezi că măiubeşte?
Tamara: Florile erau roşii?
Lizet: Roşul aprins, naturale.
Tamara: Ce galant. Te iubeşte.
Lizet: Dar eu, dacă ar fi să fiu sinceră, dintre toţi bărbaţii,doar pe Doruţu l-aş alege.
Tamara: Ce zici tu acolo?
Lizet: Zic aşa, doar dacă ar fi să fie.
Tamara: (răsuflă uşurată) Dar nu e.
Lizet: Nu e. Nici vorbă. Tot pe voi, fetele, vă iubesc. Dacă ar fis-o fac cu domnul ăla cu Armani aburind...
Tamara: Te-ai sacrifica?
Lizet: Afirmativ.
Tamara: Boala lui Doruţu pare serioasă. Vecinul nostru, doctorulCastană, vorbeşte prin tot cartierul că nu se mai poate face nimic.Doar o minune... Crezi în minuni?
Lizet: Nu ştiu.
Tamara: Zi pur şi simplu ce îţi vine.
Lizet: Nu am trăit nici una, dar am auzit că s-ar produce în unelelocuri...
Tamara: Şi tu crezi că în cartierul ăsta de doi bani o să seîntâmple una adevărată?
Lizet: Aş vrea să cred că e posibil, Doruţu o merită.
Tamara: O merită din plin. Te mai întreb o dată, crezi că încartierul ăsta sărac şi plin de târfe ca noi se va petrece o minuneadevărată?
Lizet: Sunt confuză, mai tot timpul mă gîndeam la tine sau la Gina,acum mult mai des la Doruţu, dar pentru el aş vrea să se producăsingura minune din ultima sută de ani, aici.
Tamara: (o îmbrăţişează) Mă fată, eşti bine, dintre noi, doar tumai ai ceva bun în tine.
Lizet: Sunt confuză.
Tamara: Confuză pe dracu, îndrăgostită, asta eşti,îndrăgostită.
Actul II
Scena 1
Lizet în sufrageria Ginei scrie gemuită în pat.
Lizet: Copilăria: întunericul geros mi-e... tată erai mai mult beatdecât treaz, mama plângea des până noaptea târziu, eu dormeam greu,visând urât. Adolescenţa: erai mai mult beat decât treaz, mamaplângea des până noaptea târziu, eu dormeam greu, visând urât. Încartier toate spaţiile verzi erau îmbibate de urină amestecată cubere, înjurai scărpinându-te pe spate cu un cuţit, maieul albtranspirat îţi era pătat cu zacuscă. Mama făcuse treizeci şi douăde borcane şi un infarct în aceeaşi zi. Tu băuseşi treizeci şi douăde beri în bomba de tablă de la colţul blocului, multe blocuri peatunci şi acum încă aveau... au alipit un cubuleţ mic, gri metaliccu rafturi din scândură mucegăită, de pe care cele câteva sticlegoale etichetate având preţurile scrise gros cu cariocă neagrăvorbesc despre nopţile mele din copilărie şi adolescenţă. Mama dejade un an se odihnea uitată sub prunii zgribuliţi de pe deal, eratrei noaptea când m-au sunat că el îngheţase bocnă la câţiva paşide îndrăgita lui evadare metalică. Am stat în întunericul geros,dezorientată, pe jumătate dezbrăcată. - Ţi-e tată? M-a întrebatpoliţistul chipeş. Mi-e tată, i-am răspuns poliţistului chipeş.Apoi am urcat la o cafea cât să ne încălzim şi eu să uit.Poliţistul, băiat din cartier, băiat bun, mi-a vorbit desprenopţile din copilăria lui, din adolescenţa lui, cu spaţii verzi şitrunchiuri de copaci pe care-i era silă să se caţere, apoi m-aavut, dar atât de încet şi de puţin, că mi s-a făcut rău, rău detot.
Scena 2
Gina şi Doruţu fac curăţenie, reamenajând sufrageria.
Gina: Tu şi gândurile tale negre, oricum nu ai mai ajunge nici latine, nici la mine. Acum te duc direct ambalat în capela mare acimitirului. Dacă nu vrei să pui mâna, stai în fotoliu, trage berişi citeşte ziarul. Şi apoi prietenul tău o să vină.
Doruţu: Salvatorul meu.
Gina: Am obosit toţi anii ăştia sperând la fericire, exceptândbucata scurtă cât ai fost doar al meu... m-am lăsat de slujbăpentru tine, Doruţule.
Doruţu: Nu, nu te-ai lăsat pentru mine.
Gina: Dar pentru cine, iubiţelule?
Doruţu: O făceai pe detectiva.
Gina: Şi am greşit? Spune tu? Am greşit? De când închid eu ochii ladestrăbălarea ta cu Tamara?
Doruţu: Tamara în sus, Tamara în jos. E prietena ta, la fel desingură şi nefericită ca tine.
Gina: Tu ai un răspuns la toate! De ce dracu` ai minţit toată viaţata că eşti însurat?
Doruţu: Dă bine la C.V. Căsătorit e mai uşor în branşa mea.
Gina: Tu ai o meserie?
Doruţu: Da, sunt de meserie amant. Spune tu, când te-am bătut lacap cu Gogu?
Gina: Nu te lua de Gogu, e mai bărbat decât tine, numai delegaţiileastea repetate ne-au ucis relaţia.
Doruţu: Delegaţia, ne-a distrus relaţia... Dacă-i mai bărbat decâtmine, atunci te las şi mă laşi.
Gina: Doamne fereşte, ziceam şi eu aşa să te supăr. Fără tine,Doruţule, viaţa e chin curat. Hai să-ţi maseze mămicapicioruşul.
Doruţu: Picioruşul şi fundicul. E lăsat? Spune tu, medicul ăstaCastană zice că nu mai e cum era.
Gina: Doruţule, Doruţule! N-o să te cuminţeşti decât sub pământ.Dar nu te las eu să ajungi sub pământ... Îţi fac criptă dinbeton... Ha, ha, ha. Hai mă că am glumit...
Scena 3
În sufrageria Ginei, Tamara vorbeşte la telefon cu Gina.
Tamara: Gina, ascultă-mă şi tu, dragă... să nu închizi. Şi ce dacăsunt o stricată? Ai fost lîngă mine de fiecare dată când îmi veneasă mă dau cu capul de pereţi, cu venele de un cuţit. Nefericitădinainte de-a mă naşte, mutilată când moaşele nu m-au putut opri -că am ieşit cu presiune, mi-au speriat sufletul. Ai putea înţelegecât e de rău? Am fost urâtă că am venit, dată altora care m-au dataltora, care m-au dat "alor mei". Oamenii n-au înţeles niciodată cănu mă satur de tristeţe. Te-am iubit în pizda mă-tii de paraşută,iar cu armăsarul ăsta al tău breaz doar mă joc. E un prost ca toţinespălaţii care m-au călărit încă de pe vremea când nu puteam săport şa. Şi ce-i dacă sunt o stricată? Totdeauna am ajuns să iubescdupă ce mi-a tras-o cineva. Nu sunt dependentă de putoarea lui pecare tu i-o ascunzi cu săpunul ecologic făcut de maică-ta dinporcii ei blânzi. Sunt dependentă de tine, Gina, o dependenţătristă. Nu mai zici nimic? Păi ce-ai putea spune tu, o biatătârfuliţă? Alo, alo, alo. A închis. (din lada de aşternuturi apatului scoate vibratorul) Gogule scumpule, numai tu ne înţelegi şicând mă gândesc că atâtea luni ai stat nebăgat în seamă înmagazinul de la colţul străzii, numai tu nu ne faci să suferim,Gogule. Iar te-a lăsat fără baterii.
Scena 4
Sufrageria Ginei, masă întinsă câteva pachete cu alimente ambalate,unele chiar în hârtie de ziar. Gina, Tamara, Lizet, Doruţu, apoiJucătorul.
Doruţu: Dragi prieteni, vă mulţumesc că mă susţineţi. Jucătorulmi-a promis că mă ajută cu operaţia din Canada. Oare unde-o fi? Numai vine?
Gina: Numai de-ar veni.
Tamara: Vine, cum să nu vină. (către Lizet) Ai gusturi, în materiede bărbaţi indiscutabil eşti matură.
Doruţu: (către Lizet) Aşa o frumuseţe risipită.
Gina: Şi cum ţi-a descoperit tumoarea bunul nostru vecinCastană?
Doruţu: (către Lizet) Iubirea vine cu timpul, frumuseţea se duce.(către Gina) Şi Gogu? Tot plecat, tot plecat?
Tamara: Gina zice că s-a dus săracul iar în delegaţie, măcar cinevamai munceşte... Cum arată Gogu ăsta?
Gina: Poate nu vine.
Doruţu: Vine, sigur vine. Mie îmi rezolvă operaţia şi-l votez. Voice-i cereţi? V-aţi gândit?
Gina: Gogu e un bărbat bun, mai fidel şi mai înţelegător decâtorice alt bărbat, asta e tot ce am să vă spun despre el.
Lizet: Să mă ia de soţie. E prea mult?
Tamara: Să te ia şi să ne meargă bine la toţi. (către Doruţu) Vreauexclusivitate pe... pistonaşul tău.
Intră Jucătorul. Bucurie maximă. Doruţu îl ia în braţe şi îlstrânge.
Gina: Doruţule, opreşte-te!
Jucătorul: Scumpii mei alegători. (sărutându-i lui Lizet mâna)Scumpa mea aleasă.
Gina: (către Tamara) Ce galant. Acum îl văd şi eu mai bine. Earătos.
Tamara: Gâsca asta a început să bată din aripi.
Doruţu: Le-am prezentat aranjamentul, dar fiecare în parte ar maiavea mici cereri, nevinovate dorinţe.
Jucătorul: De ce mici? Eu pot orice.
Doruţu: Nu am vrea să te-ncărcăm foarte mult.
Jucătorul: Îndrăzniţi cu mult curaj, într-un fel vom fi chiarrude.
Lizet: Aş bea o cafea mare, amară! E a patra pe ziua de azi.
Tamara: (către Lizet) Abţine-te, dragă, măcar până pleacă. (cătreJucător) Călătoriţi mult?
Jucătorul: Zilnic, mai tot timpul în interes de serviciu.
Gina: De profesie sunteţi...
Jucătorul: De la începutul începutului am fost numit jucător.
Gina: Interesul dumneavoastră de serviciu trebuie să fie mereufoarte important.
Tamara: Lasă-l, dragă, să se aşeze, omul vine de pe drum, poate îie foame.
Doruţu: (către Jucător) Vecinul meu, doctorul Castană...
Gina: (către Jucător) Cel care-a descoperit-o...
Doruţu: Zicea că nimeni nu mai poate face nimic.
Tamara: În afară de-o minune.
Doruţu: Aşa zice: - Doar o minune te mai scapă, vecine.
Jucătorul: Şi atunci te-ai adresat mie, specialistul numărul unu înminuni. Luaţi şi mâncaţi şi voi. (către Lizet) Toarnă-mi puţin rom.Haideţi cu curaj, spuneţi-mi ce vă doriţi?
Gina: O vilă la Mediterana, şefă undeva pe bani mulţi, ceva degenu`...
Jucătorul: Credeam că nu mai sparge nimeni gheaţa. E prea puţin,cereţi ceva mult mai complex.
Gina: Şi două baterii de unu virgulă cinci volţi cu autonomienelimitată.
Tamara: Baterii din alea mici, mici.
Gina: Gogu are o lanternuţă pe care o foloseşte des la muncă.
Doruţu: Vă rugăm! Cererile să fie mai serioase.
Tamara: Sandale cu cristale, şefă la ape, eşarfe colorate, un covorşi-o sufragerie mai mare, iar lui Doruţu, pistonaşul tare.
Jucătorul: Doar nimicuri. În alte vremuri, prin cartiere erau uniicare voiau viaţă veşnică, vă vine să credeţi?
Tamara: Stranie dorinţă.
Gina: Baterii de unu virgulă cinci v-au cerut mulţi?
Jucătorul: Sunteţi prima în toate cartierele, vorbim binenţeles dealte vremuri. Toţi îşi doreau viaţă veşnică.
Lizet: Atunci în cafenea.
Tamara: Taci, dragă, că-i povestesc eu. Aţi emoţionat-o, nici nu mămir, aveţi din plin cu ce.
Gina: (către Tamara.) Cu ce?
Tamara: Sunteţi un galant, sincer.
Gina: Iar tu o linguşitoare siropoasă.
Tamara: Tare aş călători în timp.
Jucătorul: În viitor, în trecut, cu cazare, croaziere, hoteluri decâte stele doriţi, pentru mine sunt nimicuri.
Au început să bea binişor, încet se vor ameţi.
Lizet: Să pot iubi?
Tamara: (aparte către Lizet) Taci, nu mai spune nimic. (cătreJucător) Tineretul, tinereţea, confuzia şi politeţea.
Jucătorul: Ce?
Tamara: A , nimic... Aviaţia, transpiraţia, dă senzaţia şi te facesă iubeşti. (către Lizet) Ce bine e să iubeşti!
Jucătorul: Înapoi la problemele noastre. (Scoate un teanc de voturişi un tabel) Scrieţi-vă citeţ numele, seria şi codul numeric de câtmai multe ori. Semnaţi.(Arătându-le buletinele de vot) Pe astea leştampilez eu. Scumpii mei alegători încă o dată fiţi siguri:efortul vostru va fi răsplătit. Curajoşilor, spuneţi tot ce vădoriţi. Mulţumesc, cu respect şi demnitate o meritaţi.
Toţi adorm beţi culcându-şi capetele pe masă, Jucătorul ridicăuşor privirea şi, convingându-se că ceilalţi dorm, iese pe vârfulpicioarelor.
Scena 5
În sufrageria Ginei. Gina , Tamara, Lizet şi Doruţu dorm cucapetele culcate pe masă.
Gina: (trezindu-se) Creme bune, masaje... Domnule Jucător!
Tamara şi Lizet se trezesc, mai puţin Doruţu.
Tamara: M-ai speriat. Mamă, ce frumos visam.
Gina: (către Lizet) Vezi nu a căzut în baie?
Lizet: Baia e goală. A luat cu el tot săpunul.
Gina: Doruţu o să se supere.
Tamara: Voi simţiţi vreo schimbare? De când încep să seîndeplinească? Nu a plecat... Domnule Jucător.
Lizet: Jucătorul nu a fixat un termen anume. (către Doruţu)Scoală-te, leneşule, se pare că salvatorul tău şi-a luattălpăşiţa.
Tamara: Ce tot vorbeşti? Unde să plece? Mai are nevoie denoi.
Gina: Nevoie? Pentru ce?
Lizet: (către Doruţu punându-i mâna pe ceafă) Trezeşte-te,somnorosule, salvatorul tău s-a evaporat. (ţipăt) Doamne fereşte, erece ca tatăl meu în noaptea aceea geroasă.
Gina: În miezul verii?
Tamara: (ţipăt) Pistonaş!
Gina: Doruţu meu!
Gina apasă din greşeală cu cotul telecomanda televizorului. Peecran, un interviu cu Jucătorul care tocmai e declarat câştigătorîn alegerile din cartier.
Jucătorul: Aţi putea spune despre mine: Ce departe a ajuns, l-amcunoscut, nu era mare lucru de capul lui, mereu a fost ajutat, maitot timpul a pupat dosul cuiva, la fel cum părinţii lui au pupat,ca apoi să fie pupaţi. O lungă dinastie veritabilă de pupincurişti- dar vă înşelaţi. De mic, Luminosul mi-a hărăzit îndoiala, luminaamestecată cu beznă. Amurgul şi zorile coapselor sterpe ale morţiim-au hrănit cu frig şi zădărnicie. (Râde) Pot susţine orice. De micnimănui nu i-a păsat, nu am primit ajutor de la niciunul dintrevoi. Nici mai bun, nici mai rău, doar aşa cum a vrut Luminosul şimai mereu am fost deasupra. (Râde) Afirm ce vreau. Sunteţi oadunătură de leneşi şi de destrăbălaţi. Eu vreau şi pot, dar pentrucine? Este vreunul de seama mea?! Când m-a numit Luminosul pentruprima dată Jucătorul unui cartier, pe atunci eraţi foarte mulţicare vă doreaţi viaţa veşnică. Jocul avea o miză. Nu aţipeam binecă iar îmi luam aripile-n spate zburând înspre vreun cotlon al uneistrăduţe îmbâcsite, unde adeseori ratam misiunea cu vreo băbuţăîndărătnică. Nu o dată am adormit în zbor obosit. Mustrat,penalizat de Luminosul, toate mi se spărgeau mie în cap. (Râde) Demic mi-a fost al dracului de greu, singur am ajuns aici, poate uniinemulţumiţi mă consideră nerecunoscător, insuficient implicat,iresponsabil. Prostii, dragii mei cetăţeni. Prieteni, eu suntJucătorul din cartierul acesta, spuneţi-mi cu curaj tot ce doriţi.Cereţi-mi lucruri serioase, nu veniţi cu nimicuri, cereţi-mi-o,încă pot! Spuneţi după mine: Vrem bunăstarea veşnică...bunăstarea.
Mi se spune din regie că spectatorii nu-mi înţeleg limbajul. Bine,să fiu mai clar. În timp ce vă uitaţi la mine cu un fursec sau ceaiîn faţă - mă rog, dacă le aveţi şi pe alea -, contul meu creştevăzând cu ochii, cu ochii mei; cineva îmi face curat în căsuţa depe malul Mediteranei, iar săptămâna viitoare îmi voi face oliposucţie în Canada. Acum vă e clar? Publicitate.
Gina (îmbrăţişând-o pe Tamara): În ce lume trăim!
Tamara: Mă sufocă minciunile, să ieşim!
Gina: Ţine-mă strâns, Doruţule!
Tamara: L-am pierdut.
Gina: Aşa de uşor, mă sufoc.
Tamara: Mergem la piaţă, o să car şi eu plasele.
Gina: S-o ia naiba ipocrizie, nu vreau nimic altceva. Ia-mă înbraţe. Ne furişăm afară din cartierul ăsta nenorocit, fără să nevadă Jucătorul.
Tamara: Aleg verzele, morcovii... mă târguiesc cu ţărăncile... careu tot ce-i greu. Te desparţi de Gogu.
Gina: Vrei şi tu o viaţă liniştită, retrasă? (scoate capul pe geamînspre stradă ţipând) Jucătorule, bagă-ţi undeva bunăstareaveşnică, noi ne avem una pe cealaltă!
Tamara: Noi două avem o armă în casă. Jucătorule, ar fi bine să ţiicont. Ar fi bine.
Gina: (către Lizet) Eu cu ea ieşim.
Tamara: (către Lizet) Înţelegi de ce?
Gina: Păcat de Doruţu.
Scena 6
Sfârşit
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
