Crucea Rosie din Romania i-a scris, la 1 ianuarie 1919, presedintelui Comitetului Roman de Ajutor de la Berna (Elvetia), solicitandu-i detalii despre prizonierii romani din Germania. Se spera ca in acest mod avea sa se stie daca numarul captivilor romani, comunicat de germani la 4 octombrie 1918, "corespundea cu realitatea". Crucea Rosie a solicitat informatiile pentru a-i ajuta pe militarii romani "in masura mijloacelor ce ne stau la dispozitie". A apelat la o asemenea cale de informare din cauza ca prizonierii romani nu i-au solicitat ajutorul, in comparatie cu internatii francezi si englezi, care, din proprie initiativa, foloseau orice mijloc de comunicare. Contraamiralul adjutant N. Gracoski, delegatul Crucii Rosii Romane la Berna, informase, la 11 decembrie 1918, ca in Germania se gaseau o serie de prizonieri romani. In orasul Kassel erau internati 130 de militari, iar in Pomerania la Stargard (Polonia) erau detinuti 720 de soldati, "muritori de foame". Desi a incercat sa le trimita pachete cu alimente, Crucea Rosie a constatat ca orice comunicare postala cu Germania era intrerupta.
Cu ajutorul lui N. Gracoski au fost depistati la Copenhaga (Danemarca) 24 de prizonieri romani, care evadasera din lagarele germane. Acestia locuiau la diferite familii daneze. Considerand ca militarii puteau "fi utili Romaniei in lupta", N. Gracoski a insistat pe langa colonelul Wade, atasatul militar englez la Copenhaga si seful unui birou de repatriere, sa-i spijine pe prizonierii romani sa se intoarca in tara. Colonelul Wade a raspuns cu amabilitate solicitarii, precizand ca romanii aveau sa fie transportati cu un vapor britanic in Anglia, de unde urma sa fie repatriati. Pana atunci, militarii romani au fost lasati in custodia britanicilor, intr-un lagar din Copenhaga. N. Gracoski s-a oferit sa suporte cheltuielile de repatriere. A fost insa refuzat de britanici care au mentionat ca nu cunosc costul unei asemenea operatiuni, "dar ca socoteala se va rezolva ulterior intre guvernul roman si cel britanic".
Evadatii au fost sprijiniti pentru completarea formularelor de repatriere de catre atasatul militar lt. col. Sonescu Munte, potrivit unei informari, din 10 ianuarie 1919, a Legatiei Romaniei la Copenhaga. Interventia atasatului militar s-a datorat solicitarii, din 7 ianuarie 1919, a ministrului Tresnea Grecianu. In cele din urma, prizonierii romani au fost debarcati in Franta de unde si-au continuat calatoria spre Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
