Va propun pentru astazi un scurt exercitiu de proiectie demografica. Orice om instruit in traditia europeana are juste rezerve fata de aceasta stiinta a populatiei care opereaza cu masuri si cantitati aparent lipsite de nuante. Tabloul indivizilor anonimi, care invadeaza planeta dupa o logica a speciei, tulbura optica personalista a gandirii umaniste.
Totusi, cifrele de acest ordin nu sunt lipsite de o aura simbolica. Ne "spun" ceva nu doar in ordinea marilor fluxuri abstracte, ci si in aceea a tendintelor istorice emergente.
Asa se intampla, bunaoara, cu datele globale despre cresterea populatiei urbane. Stim ca marile civilizatii - acelea care au reusit sa-si fixeze memoria pe suporturi durabile - s-au nascut in orase. Cu toate acestea, orasul a fost, cel putin pana nu demult, un mediu privilegiat, la care majoritatea omenirii nu avea in realitate acces.
La nivelul anului 1995, numai 45% din populatia mondiala locuia in mediu urban. Faptul ca in 2015 procentul acesteia va urca pana la cota 55 indica o rasturnare copernicana, de care nu suntem pe deplin constienti. Pentru prima oara, decorul majoritar al lui homo sapiens va exclude clarul de luna sau modestia pitoreasca a vietii pastorale si se va compune pe fondul ghetoului, al congestiilor de trafic si al marilor suprafete comerciale. Iata noutatea si, de aici, intrebarea privitoare la capacitatea noastra de a gestiona o asemenea mutatie.
Mi se pare interesant si faptul ca rasturnarea statistica la care ma refer nu se bazeaza pe multiplicarea unor spatii urbane rationale, ci pe concentrarea populatiei intr-o retea de megalopolisuri irespirabile. Trei sferturi dintre oraseni vor trai in Sud, adica in regiunea cea mai saraca a planetei. Topul mega-aglomeratiilor - circa 30 de orase cuprinzand intre 7 si 25 de milioane de locuitori - se va extinde, confirmand pe viu filmografia post-atomica din anii 80: tehnologie si desert, amintiri ale erei "umane" amestecate cu violenta primitiva a unei supravietuiri cu orice pret... Pretutindeni, aceste super-concentrari demografice vor devora spatiul ambiental potrivit unui haotic algoritm de extindere, vor spori poluarea, vor estompa frontiera deja evanescenta dintre bine si rau, oferindu-le utilizatorilor sisteme de consum necenzurat si delicii ambigue.
Nu metropolele americane, ci acelea sud-est asiatice ne dau inca de astazi o imagine a viitorului nostru habitat. E vorba, fireste, despre "furnicarul uman", dar mai ales despre fixarea paradoxala a socialitatii in locuri de tranzit precum mall-ul, aeroportul international, suburbiile-dormitor sau portile de autostrada care devin mai importante decat centrele financiare si cartierele rezidentiale.
Caci nota dominanta a orasului din secolul XXI pare sa fie polarizarea extrema a nivelelor de proprietate: mini-localitati interzise, protejate de camere video, incinte electrificate si politii private se vor opune hipermahalalelor insalubre, dominate de infractionalitate si apatie civila. In lupta dintre lux si tuberculoza, municipalitatile - mini-guverne locale dotate cu bugete de stat tiermondist - vor avea dificultati serioase pe planul recompunerii tesutului comunitar. Pentru ca saracii - acesti neobarbari care bantuie amenintator la marginea cartierelor opulente - sunt o bomba cu ceas gata sa explodeze.
Alegerile, dezbaterea publica, reteaua de asistenta sociala si actiunea filantropica a Bisericilor isi vor pierde forta de echilibru, dat fiind ca "bogatii" metropolitani - rasa cosmopolita, specializata in servicii financiare indirect productive - vor continua sa se baricadeze in propriile standarde, neoferindu-le celorlalti vreo alternativa la replierea identitara de tip tribal. Dincolo de marota socialista a redistribuirii periodice, va fi nevoie de un proiect colectiv capabil sa propuna valori obstesti, sugestii de partaj si formule de "reumanizare" deocamdata virtuale. Pe acest fond turbulent, chestiunea unei "noi cetatenii" capata o patetica actualitate.
Din pacate - si includ aici oarecum parohiala noastra capitala -, agenda primariilor este prea putin politica in sens aristotelic. Primarii se ocupa de probleme tehnico-financiare sau de cadrul juridic al "bunei guvernari", dar nu-si prea consulta cetatenii cu privire la modalitatile convietuirii. Cooperarea dintre elitele administrative si cele intelectuale ramane precara, asa ca partea conceptuala a politicilor urbanistice lasa de dorit. Administratia marilor orase asigura politia, evacuarea deseurilor sau iluminatul stradal, uitand ca antrenarea opiniei publice in procesul decizional este singura cale de a improspata cultura democratica a vietii citadine. Evident, Bucurestiul nu va semana prea curand cu Los Angeles, Singapore sau Calcutta. Dar va cuprinde un Chinatown si are deja bidonviluri sordide unde, cu cerneala frustrarii, se scrie de zor scenariul viitoarelor gherile dintre Ferentari si Primaverii... Personal, ma bate gandul sa ma mut la tara.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
