Traim in evenimente, cautam evenimente, nu mai putem respira fara evenimente. Este si acesta un motiv pentru care s-a inventat anul Enescu in 2005, anul Mozart in 2006, evident fiecare dintre ele cu anvergura proportionala cu popularitatea numelui respectiv in lumea muzicii, a iubitorilor si degustatorilor acestei arte.
Daca tot am pasit cu hotarare, la brat cu aceasta rubrica, in anul Mozart, in care se aniverseaza 250 de ani de la nasterea la 27 ianuarie 1756, la Salzburg, a lui Wolfgang Amadeus Mozart, vom marca discret cateva repere ale acestuia din a doua parte a stagiunii de concerte si spectacole bucurestene, poate cea mai asteptata fiind spre finalul lunii ianuarie premiera Operei Nationale din Bucuresti cu Cosi fan tutte de Mozart, o productie venita dupa multe luni de "liniste", care au insotit schimbarile de directori ale teatrului bucurestean. Se asteapta ca aceasta premiera sa marcheze pozitiv instalarea la conducerea Operei a scenografului Catalin Ionescu-Arbore, nume ce inspira incredere in ideea ca modul romanesc de a privi scena lirica mai poate fi desprafuit si sincronizat, intr-un final, cu viata culturala internationala reala, nu cea pe care o invocam uneori, incomplet, pentru a ne cauta scuze.
Filarmonica "George Enescu" a fost cea care a deschis seria spectacolelor din seria Mozart, chiar in prima saptamana a anului, cu concertul din seara de 5 ianuarie, dirijat de Cristian Mandeal si avandu-l ca solist pe japonezul Takashi Shimizu, cu Simfoniile nr. 29 si 40 si Concertul nr. 5 pentru vioara si orchestra, concert ce va fi urmat de multe altele. Orchestra de Camera Radio a avut in program Concertul pentru clarinet si orchestra K 622 tot in primul concert al anului, in seara de 11 ianuarie, urmand ca in serile de 25 si 27 ianuarie sa ni se ofere tot in Studioul de concerte "Mihail Jora" al Radiodifuziunii un adevarat regal mozartian - Simfoniile nr. 31 si 40 si Concertul nr. 24 in do minor pentru pian si orchestra (dirijor Horia Andreescu, solista Dana Borsan), iar cu Orchestra Nationala si Corul Radio dirijate de Tiberiu Soare, un pretentios program vocal-simfonic cuprinzand motetul Exultate Jubilate, Simfonia concertanta pentru vioara si viola (cu Mihaela Martin si Nobuko Imai) si Misa Incoronarii.
Vom reveni, vom comenta aceste seri si altele care vor fi destul de frecvente si la noi, ca de altfel in intreaga Europa. Probabil ca pot fi contrazisa, dar cred ca la doua secole si jumatate de la nastere, Mozart este compozitorul cel mai popular din lume, in sensul profund al cuvantului. Si in mod voit nu am spus "compozitorul de muzica clasica" cel mai popular. Pornind de la o realitate, si anume faptul ca muzica mozartiana este placuta de o larga categorie de public, Austria a facut din portretul compozitorului un brand national, reusind ca la inceputul mileniului trei Mozart sa fie asociat cu aceasta natiune mult mai frecvent decat OMV sau Erste Bank (scuzata-mi fie publicitatea implicita atat pentru bomboanele Mozart, cat si pentru alte marci a caror aparitie este ulterioara destramarii Imperiului).
Ceea ce deosebeste acest an Mozart de anul Ibsen, marcat tot in 2006, sau mai stiu eu care altul, este ca la aceste concerte salile vor fi pline cu sau fara o publicitate deosebita, cu sau fara eveniment. Probabil ca si acum, in 2006, Mozart ramane personificarea exceptiei. Chiar fara "eveniment", el va umple salile. Probabil ca in 1787, cand Joseph Haydn scria randurile ce urmeaza, prevedea intr-un fel aceasta evolutie : "Daca as putea doar, scria el, sa gravez in spiritul oricarui prieten al muzicii, dar mai ales in spiritele printilor acestui pamant, inimitabilele lucrari ale lui Mozart, sa-i fac sa le asculte cu intelegerea muzicala si emotia pe care le aduc eu insumi, natiunile ar intra in rivalitate pentru a avea pentru ele aceasta bijuterie... ".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
