Dă-mi mâna din sufletul tău, Mona Lisă,
Şi hai să fugim din muzee scorţoase,
Când lumea-i afară, în carne şi oase,
Cu soare, şi ploaie, şi flori de caisă.
De sute de ani agăţată-n perete,
În van aşteptând leonarzi să sosească,
Te mângâi cînd tonţii şi alţi gură-cască,
Ticsiţi ca orbeţii, îţi zvâlr epitete.
Privirea ţi-e zâmbet, sau ură mocnită,
Cum marii docenţi se tot ţin să explice,
Dar ce rost au vorbe - distinse, mojice...
Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită?
Te-aştept până-n seară, la crâşma din drum,
Cea plină de lume în carne şi oase,
Desprinde-te astăzi din Luvruri scorţoase
Şi mâine ne-om pierde în zarea de fum.
Din volumul bilingv Agăţat între stele/ Hanging Between the Stars, ed. Minerva, 2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
