Interesant, complex si dinamic. Interesant prin modul in care s-a derulat procesul de modernizare – anume prin mijlocirea unei diversificate populatii alogene; complex datorita faptului ca, daca la inceputul veacului al XIX-lea limba de salon era greaca, aceasta a fost inlocuita treptat cu franceza, familiile burgheze vorbind in afara limbii natale sin functie de originea etnica si alte limbi la moda sau de circulatie, precum engleza, germana, italiana si desigur romana; interesant prin prisma mijloacelor pe care procesul de modernizare si le-a insusit pentru a se implini; si dinamic din perspectiva timpului relativ scurt in care trasaturile distincte ale modernismului european s-au impletit cu societatea bucuresteana in particular si romaneasca in general.
Comunitatea franceza din Bucuresti a influentat mult evolutia culturala a societatii valahe in general si bucurestene in particular. Numarul francezilor sporeste in veacul al XIX-lea, indeosebi in perioada 1820-1866. La 1860 sunt atestati 285 de francezi, pentru ca in 1890 numarul lor sa fie de 732. Dupa 1918, comunitatea franceza bucuresteana va ajunge la peste 2,000 de persoane. In ciuda numarului redus, influenta culturii franceze va fi considerabila: limba franceza va inlocui limba greaca din saloanele mondene bucurestene inca de la inceputul veacului al XIX-lea, iar modelul francez se va regasi atat in organizarea institutionala a tanarului stat roman modern, cat indeosebi in eforturile societatii bucurestene de a reconstitui un nou cotidian urban cu specific frantuzesc: restaurante, cafenele, serate, serbari publice, arhitectura, vestimentatie etc. In afara de negustorie, multi francezi au fost liber-profesionisti: profesori, medici, preceptori, secretari, directori de pensioane, bucatari, institutori etc.
Colonia de francezi bucuresteni a avut numerosi reprezentanti de seama care "s-au amestecat in viata Capitalei noastre: colonelul Grammont, adjutant princiar, Henri de Mondoville, vechiu oaspete de un sfert de veac, Xavier Villacrosse, arhitect, al carui nume s-a pastrat intr-un pasagiu, burgundul Eugene Chatelain, profesor particular, baronul de Coubertin, fost cadet in armata austriaca, un Adolphe de Simond, un saracit Kerbelen, Breton" (Nicolae Iorga). Despre acesta din urma, Miklos Barabas, care l-a cunoscut intre 1831 si 1833, a spus ca era de fapt grec; chirurgii erau aproape toti germani, fiind atestat si un francez in 1828, Constant Alphonse Marsille, dar care studiase medicina la Paris si vorbea foarte bine franceza.
Primul chirurg atestat din Bucuresti a fost francezul Lantier, recomandat lui Brancoveanu de Ferriol, ambasadorul Frantei la Constantinopol.
Importul de modernitate ca model institutional, social, cultural nu s-a petrecut numai prin preluare si imitare de catre aristocratia moldo-valaha si ulterior romaneasca, ci mai degraba prin permanentizarea unei coexistente plurietnice si a multiculturalitatii in societatea bucuresteana. Fara aceasta coexistenta, Bucurestii nu ar fi avut trasaturile unui oras cosmopolit, european, in anii ’30.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
