Vă amintiţi textul admirabil şi straniu al lui Scott F. Fitzgerald "Strania poveste a lui Benjamin Button", după care s-a făcut în urmă cu câţiva ani un film foarte bun? Acolo există un copil care se naşte bătrân, creşte şi pe măsură ce creşte întinereşte şi sfârşeşte, după multe decenii şi o viaţă zbuciumată, ca prunc înfăşat în braţele iubitei. Există - şi încă de câteva decenii - o replică erotică la acest admirabil text. "N-am mai visat de mult că zbor" *) este un roman scris de Taichi Yamada în 1985 şi ecranizat şi el cu succes în 1990 - filmul a primit Marele Premiu la Belgium International Film Festival.
Taichi Yamada este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi scenarişti de televiziune din Japonia, născut în 1934. Scenariile sale TV s-au bucurat de mare succes şi au fost recompensate cu premii importante: Premiul Ministerului Educaţiei, Premiul Mukoda Kuniko, Premiul Kikuchi Kan. A publicat mai multe romane, parte dintre ele ecranizate. Două dintre ele au apărut şi în româneşte, în aceeaşi colecţie "Raftul Denisei".
Ca şi la Scott F. Fitzgerald, unul dintre personaje îşi modifică vârsta contrar cursului firesc. Dar spre deosebire de povestea americanului, la Yamada lucrurile se petrec cu o repeziciune incredibilă, pe parcursul câtorva luni. Taura, un bărbat de aproape cincizeci de ani, o întâlneşte într-o noapte în rezerva unui spital, pe Mutsuko, o femeie de şaizeci şi sapte de ani. Despărţiţi de un paravan, ei nu se văd, nu ştiu nimic unul despre celălalt, dar se aprinde între ei o poveste erotică. După câteva luni, cei doi se reîntâlnesc şi începe o poveste de dragoste. Însă femeia este mai tânără cu douăzeci de ani, după alte câteva luni este mai tânără cu patruzeci ani şi tot aşa, până ajunge să fie o copilă de patru, cinci ani. "Întinerirea lui Mutsuko era ceva ce depăşea puterea umană de înţelegere şi mi se părea că nici performanţele mele sexuale nu-mi puteau aparţine mie, unui bărbat de patruzeci şi opt de ani. (...) Dacă nu cumva era o farsă sinistră, lui Mutsuko i se întâmpla ceva incredibil. Femeia aceea cu părul alb şi rar se afla acum, aici, sub înfăţişarea unei tinere de douăzeci şi ceva de ani. Ba nu, chiar dacă mă îndoiam de faptul că bătrâna aceea şi Mutsuko era una şi aceeaşi persoană, era imposibil ca Mutsuko cea de patruzeci şi doi de ani, patruzeci şi trei de ani şi cea pe care o ţineam acum în braţe să fie două persoane diferite." Aceste transformări se petreceau după rarele întâlniri între cei doi, când femeia dispărea, avea o criză de leşin, îşi pierdea cunoştinţa pentru câteva zile sau chiar săptămâni şi se trezea, plină de viaţă şi energie, la altă vârstă. Fireşte, nimeni în afara lui Taura nu cunoaşte acest secret, nici chiar familia femeii, de care, de fapt, ea fuge. Aşa cum, fireşte, la un moment dat bărbatul este urmărit de poliţie, acuzat de pedofilie şi arestat. Nici drama femeii nu este uitată. Înspăimântată de transformările prin care trece şi de ritmul lor accelerat, Mutusko recoanşte că "nu mă pot bucura de tinereţea mea."
Romanul este încărcat de senzualitate şi este, de fapt, o parabolă despre obsesia întineririi. "Yamada este un maestru al naraţiunilor care vorbesc despre felul în care lumea obişnuită, cotidiană se poate deschide pe neaşteptate spre o dimensiune fantastică, spirituală."- "The Guardian". Nu-i greu de înţeles de ce mulţi consideră acest mic roman o capodoperă.
*) Taichi Yamada - N-am mai visat de mult că zbor. Editura Humanitas Fiction, colecţia "Raftul Denisei". Traducere din japoneză de Mihaela Butnaru
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
