Margaret Mazzantini şi-a dobândit renumele de mare scriitoaredeopotrivă preţuită de critica literară şi iubită de public, curomanul "Nu te mişca": distins cu Premiul Strega şi ecranizat deregizorul Sergio Castellotti, cu Penelope Cruz în rolul principal,iar tirajul a depăşit un milion şi jumătate de exemplare de lapublicarea lui în 2001 (la noi a apărut în 2004, la EdituraPolirom, în traducerea Gabrielei Lungu).
După şapte ani de la acest succes fulminant, Margaret Mazzantinise depăşeşte pe sine cu romanul "Venit pe lume", cu un număraproape dublu de pagini, care declanşează o suită de cronicielogioase în ale căror titluri apar termenii cheie (război şi pace,iubire şi tragedie) asociaţi cu oraşul Sarajevo. Trimiterea lacapodopera tolsoiană se ghiceşte printre rânduri în comentariilepresei literare, iar superlativele se aglomerează.
Un "Război şi pace" al timpului nostru şi o epopee a condiţieiumane, căci bărbaţi şi femei îndură împreună dramele mici şi mariale vieţii, ca şi nenorociri neînchipuite ale istoriei ce răvăşescun oraş şi pe toţi locuitorii lui. Locul măreţiei îl ia firescullucrurilor mărunte, ritmul se precipită, iar subiectul capătă oturnură de thriller: călătoria mamei şi a fiului de 16 ani sefracturează prin rememorările femeii, trecutul are momente derăscruce, jalonat de surprize iar prezentul răstoarnă tot ce ştiaşi credea.
Romanul se poate citi ca povestea unei femei obişnuite, aproapebanale, care se sustrage unei existenţe terne şi monotone: laSarajevo, unde ajunge pentru scrierile lui Ivo Andrić, cunoaşte doibărbaţi - un poet croat, Gojko, şi un fotograf italian din Genova,Diego. De primul o va lega experienţa prieteniei, de al doilea, ceaa iubirii. Viaţa ei se va desfăşura în tot ce are esenţial şiextraordinar la Sarajevo, Roma rămâne doar făgaşulnormalităţii.
Celor două experienţe constante din viaţa Gemmei li se asociazăalte două, devastatoare. Prima este una individuală, cea amaternităţii: sarcini pierdute prematur, descoperirea sterilităţii,dorinţa tot mai puternică de a avea un copil de la Diego, spaima căl-ar putea pierde mai devreme sau mai târziu, tentativele de acăuta o "barză" într-o ţară estică, adică o mamă dispusă să-şiînchirieze pântecul pentru o sarcină.
A doua experienţă este una colectivă: se află în Sarajevo,acaparată de posibilitatea ca să aibă un copil cu ajutorul uneitinere musulmane, Aska, prietena lui Gojko, când brusc se trezesccu toţii sub asediul miliţiilor sârbe. Absurd şi atrocitate,miracole mici şi orori mari, solidaritate umană şi ură etnică seamestecă în oraşul considerat un soi de Ierusalim al Balcanilor, cumoschee şi sinagogă, cu biserici ortodoxe şi catolice. Sarajevojalonează existenţa celor doi: Gemma părăseşte oraşul cu copiluldorit, Diego nu.
După 16 ani Gemma se întoarce la Sarajevo însoţită de fiul ei carenu şi-a cunoscut tatăl, pierit în mod ciudat. Regăsirea locurilorşi a oamenilor se petrece sub spectrul războiului ce a lăsat urmepretutindeni. Călătoria o duce în inima lucrurilor neştiute, iarfaptele trăite cândva (cărora le datorează pe fiului ei Pietro) aualt resort decât cel ştiut sau ghicit de ea. Iar cititorul, ca şiGemma, rămâne cu respiraţia tăiată până la finalulimprevizibil.
Margaret Mazzantini a construit personaje puternice şi autentice,înzestrate cu firescul gesturilor şi cu pulsul emoţiilor, fiecarecu vocaţia artei: Gojko îşi recită poeziile, Diego face vizibil înfotografii misterul lucrurilor, Aska se dăruieşte prin trompetămuzicii, iar Gemma are de partea ei literatura, prinpovestirea-emblemă a lui Ivo Andrić despre oaia dansatoare.
Arta de mare prozatoare se vede în farmecul personajelor secundare:părinţii Gemmei sau cuplul bătrânilor biologi din Sarajevo, mama şisora lui Gojko. Şi pretutindeni, frânturi de observaţii subtile oripătrunzătoare, pasaje de virtuozitate la nivelul microscopic alfrazei. Premiul Campiello, concomitent tromba tirajelor, traduceri,ecranizarea ce deja a început sunt de la sine înţelese. Dar esteceva în plus: dintre romanele ultimului deceniu, "Venit pe lume"parcă ar cere Nobelul. I s-ar cuveni şi potrivi - mănuşă.
Margaret Mazzantini, "Venit pe lume", traducere din limba italianăşi note de Gabriela Lungu, Editura Polirom, 2010, 592 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă afilologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o tezădespre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă,oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclulbănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
