Tinte ale conspiratiilor
Oamenii de litere – scriitori si jurnalisti – au constituit una dintre „tintele" predilecte ale conspiratiilor, atentatelor si violentei teroriste, motivatia aflandu-se in faptul ca efectul politic al acestor acte era apreciabil datorita influentei, prestigiului de care se bucurau.
Victime ale unor conspiratii din randul unor apreciati autori pot fi identificate inca din Antichitate, de cele mai multe ori suprimarea lor fiind cauzata de pozitia si implicarea lor politica, daca e sa ne gandim la Caesar sau Cicero.
Si Evul Mediu cunoaste asemenea cazuri, dar ele se multiplica in perioada moderna, un exemplu in acest sens fiind acela al dramaturgului german August Friedrich Ferdinand von Kotzebue (1761-1819), care a desfasurat o intensa activitate politica in Rusia si in Germania. La un moment dat, a fost suspectat ca a spionat pentru Rusia. In contextul politic al vremii, Kotzebue a fost considerat, mai ales in cercurile nationaliste care urmareau unificarea Germaniei, drept un „tradator". Cu ocazia unui festival desfasurat la Wartburg in 1817, cartile sale au fost arse in public. Doi ani mai tarziu, Kotzebue este asasinat de un membru al unei organizatii studentesti (Burschenschaften) care urmarea unificarea Germaniei inclusiv prin mijloace violente. Asasinul sau, studentul Karl Ludwig Sand, a fost executat, devenind un „martir" politic. Acest act i-a oferit lui Metternich
pretextul de dizolvare a asociatiilor care isi urmareau scopurile politice prin acte violente, de restrangere a libertatii presei si a libertatilor studentesti in Confederatia Germana. Nu a fost singurul caz in care un atentat sau act terorist a obtinut efectul politic invers celui scontat.
Secolul XX aduce cu sine inmultirea actelor teroriste, mai ales a celor de inspiratie fascista, indreptate impotriva unor oameni de litere, istorici, jurnalisti. Un caz care a starnit o deosebita emotie a fost asasinarea, la 10 iunie 1924, a ziaristului si omului politic italian Giacomo Matteotti. Din pacate, si in Romania au avut loc asemenea acte de violenta, desfasurate mai ales de organizatii legionare. Prin intermediul acestor acte se viza intimidarea unor personalitati culturale, ele culminand cu asasinarea, la 28 noiembrie 1940, a lui Nicolae Iorga.
Odata cu aparitia pe scena istoriei a ideologiilor extremiste, totalitare (national-socialismul si comunismul), presiunile, masurile dure, de la incarcerare pana la suprimare, au devenit o practica a „terorismului de stat", caruia i-au cazut victime numerosi intelectuali – scriitori, jurnalisti, opozanti ai respectivelor regimuri. Multe dintre aceste „constiinte ale popoarelor" au pierit in lagarele de concentrare naziste, in Gulagul sovietic si apoi in inchisorile din tarile socialiste, intre care si cele din Romania.
Chiar dupa disparitia regimurilor totalitare, in perioada contemporana, oamenii de litere au continuat sa devina victime ale terorismelor de diferite nuante. Avand in vedere numarul apreciabil de asemenea acte, ne vom margini sa le amintim pe acelea desfasurate intr-o perioada apropiata pe „teatrul de operatii teroriste" care a devenit, de o vreme, Orientul Mijlociu si Apropiat.
Jurnalimul – o meserie periculoasa
Documente facute publice anual de o serie de organizatii internationale arata ca, in momentul de fata, una dintre categoriile profesionale cu un grad deosebit de ridicat de periculozitate este aceea de jurnalist. Presa din intreaga lume publica cu o frecventa apreciabila relatari referitoare la rapirea sau chiar executarea unor ziaristi de catre diferite organizatii teroriste.
O victima a unor asemenea actiuni a fost intelectualul si publicistul de origine kurda Kursat Timoroglu, care, desi activa in numele dobandirii de drepturi politice pentru aceasta populatie in Turcia, a fost victima atentatului organizat de partidul kurd PKK, de orientare terorista, la 26 februarie 1986, in Germania, unde Timoroglu se afla atunci. Motivul asasinarii sale a fost faptul ca ajunsese sa fie considerat „tradator" tocmai din cauza metodelor dictatoriale adoptate de acest partid care, in numeroase tari, a fost trecut pe lista organizatiilor teroriste. Asemenea cazuri au fost invocate si cu ocazia procesului deschis impotriva conducatorului PKK, Abdullah Ocalan, in urma capturarii sale, in 1998.
In ianuarie 2002, in Pakistan, a fost capturat si asasinat prin decapitare jurnalistul american de origine evreiasca Daniel Pearl, corespondent al publicatiei Wall Street Journal.Autorii acestui act barbar erau membrii ai organizatiei autointitulate Miscarea Nationala pentru Restaurarea Suveranitatii Pakistanului, iar motivul a fost o pretinsa activitate a lui Pearl de spion in slujba CIA.
Jurnalistul american se afirmase ca un investigator asiduu al actelor teroriste, publicand materiale revelatoare despre genocidul etnic din Kosovo, dar si despre unele atacuri nejustificate ale fortelor americane, cum a fost bombardarea unei fabrici farmaceutice la Khartoum. Pearl a investigat si alte acte teroriste, ca de pilda tentativa lui Richard Colvin Reid (Abdul Raheem), membru al organizatiei al-Qaeda, de a arunca in aer un avion comercial. De altfel, in momentul capturarii sale, Pearl investiga relatiile care banuia ca exista intre al Qaeda
si serviciul de informatii din Pakistan, ceea ce probabil a constituit motivul real al suprimarii sale.
La 2 noiembrie 2002 este asasinat, in Amsterdam, publicistul si producatorul de filme si TV Theo van Gogh, fiul fratelui marelui pictor olandez Vincent van Gogh. Asasinul lui van Gogh, care nu s-a multumit sa il ucida, ci a si decapitat cadavrul, a fost identificat in persoana lui Mohammed Bouyeri, cetatean olandez de origine araba, membru al organizatiei islamiste Hofstad Network, care grupa musulmani traitori in Olanda. Motivatia actului sau a fost ca van Gogh publicase materiale in care denigra Islamul. Una dintre lucrarile incriminate a fost volumul Allah stie cel mai bine, in care demasca orientarea terorista a unor organizatii islamiste. Pozitia sa critica fata de asemenea acte s-a evidentiat mai ales cu ocazia atentatelor din 11 septembrie 2001.
In august 2004, jurnalistul italian Baldoni a fost executat de un grup autointitulat Armata Islamica din Irak, deoarece Italia nu a dat curs solicitarii de a-si retrage trupele din aceasta tara.
La 8 aprilie2007, a fost executat de catre talibanii din Afganistan corespondentul ziarului La Stampa, Daniele Mastrogiacomo, autor al unor reportaje pertinente despre actiunile teroriste din Afganistan, Iran, Palestina, Irak, Somalia.
Executia sa a survenit in urma refuzului autoritatilor de a elibera la schimb o serie de talibani aflati in detentie.
Uneori jurnalistii cad victima unor „cauze istorice". In ianuarie 2007, a fost asasinat in Turcia jurnalistul de origine armeana Hrant Dink, care publicase articole despre genocidul populatiei armene, la inceputul secolului XX.
Alteori, ziaristii sunt victime ale crimei organizate, ale carei actiuni sunt apropiate, cum am remarcat, terorismului. Este cazul jurnalistului bulgar Georgi Stoev, care a avut indrazneala sa publice o serie de volume pe aceasta tema periculoasa.
Din pacate, si jurnalisti romani au fost implicati in acte de rapire. Este cunoscut cazul organizarii de catre omul de afaceri de origine siriana, nascut in Romania, Omar Hayssam, in complicitate cu Munaf Muhammad, a unui grup de reporteri, fapta pentru care autorii au fost condamnati. Mai putin cunoscute raman o serie de motivatii ale acestui act, ca si imprejurarile in care Hayssam a reusit sa paraseasca Romania.
Scriitori sub amenintareDesi pare cu totul anacronic, scriitorii au continuat sa ramana sub „zodia terorismului", sa se confrunte cu amenintari exercitate de organizatii sau chiar state care practica asemenea metode in numele apararii „puritatii" propriei ideologii, de cele mai multe ori de sorginte fundamentalista.
Desigur, unul dintre cele mai reprezentative cazuri ramane acela al scriitorului Ahmed Salman Rushdie care, in urma publicarii volumului Versete satanice (1988), conisiderat de ideologi ai fundametalismului ca „blasfemie impotriva Islamului", a intrat sub amenintarea de suprimare, prin „fatwa" lansata de ayatollah-ul Ruhollah Khomeini, conducatorul spiritual suprem al Iranului. In fata reactiei lumii civilizate si a pericolului de izolare diplomatica a Iranului, in 1998, ayatollahul Mohammad Khatami a facut cunoscut ridicarea acestei „sentinte", dar in 2005, urmasul sau, Ali Khamenei, i-a informat pe credinciosii islamici ca sentinta de condamnare la moarte a lui Rushdie ramane valabila.
„Cazul Rushdie" a facut victime colaterale: asasinarea de catre extremistii islamici a traducatorului japonez al Versetelor satanice (1993) si ranirea grava a editorului norvegian (1995) al cartii.
Desi se parea ca, in urma condamnarii internationale a unor asemenea acte, ele vor inceta, poate fi constatata o recrudescenta a lor in diferite contexte politice. In luna martie 2008, autoritatile turce au anuntat arestarea unor persoane de orientare ultranationalista (intre care fostul rector al Universitatii din Istanbul si un jurnalist reputat) care au pus la cale asasinarea lui Orhan Pamuk, recent laureat al Premiului Nobel pentru literatura.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
