Radu R. Rosetti, cunoscut, din 1924, si sub numele de Generalul - grad cu care s-a retras din cadrele active ale armatei si care, impreuna cu initiala intermediara, are rostul de a-l deosebi de tatal sau, istoricul omonim -, s-a nascut la 20 mai 1877, curand dupa izbucnirea Razboiului de Independenta.
Reprezentant al generatiei de aur de politicieni si militari de la 1918, om de o moralitate desavarsita, Generalul Radu R. Rosetti si-a servit tara atat ca ostas - vreme de 27 de ani, pe timp de pace si de razboi -, cat si ca luptator pe frontul vast al stiintei, culturii si educatiei nationale. Exeget competent si prolific al istoriei si artei militare romanesti, lucrarile sale in acest domeniu il definesc ca pe un deschizator de drumuri si un specialist de prim rang.
Aflat in pregatire pentru publicare la Editura Curtea Veche, volumul Invataminte din razboiul in curs este a treia carte postuma a Generalului Radu R. Rosetti si ne dezvaluie o alta latura a personalitatii acestuia: aceea de fin analist al realitatilor militare si politice ale vremii sale. Textul original se pastreaza la Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Romane, in arhiva personala ce-i poarta numele. Manuscrisul inmanuncheaza 48 de conferinte privitoare la desfasurarile politico-militare de pe mapamond in perioada septembrie 1939 - ianuarie 1941. Conferintele au fost expuse periodic in cadrul unor asa-numite "sedinte intime" ale Academiei Romane. Prin aceste comunicari, Generalul Rosetti a realizat in fapt o cronica adnotata a perioadei de debut a razboiului mondial declansat la 1 septembrie 1939. Autorul a urmarit sa descifreze intentiile beligerantilor, sa prezinte fortele implicate, mijloacele si tehnica de lupta folosite, precum si evolutia operatiilor militare pe toate fronturile. Scopul acestui demers stiintific a fost acela de a atentiona in legatura cu consecintele conflictului asupra Romaniei, de a furniza eventual unele invataminte, oferind chiar modele. Textul este, totodata, o marturie despre dificultatile fara seaman cu care s-a confruntat Romania intre anii 1939-1941.
I. Sedinta intima a Academiei Romane de la 22 septembrie 1939
Este foarte greu sa se deduca invatamintele ce se pot scoate din experienta unui razboi pana ce se publica documentele privitoare la faptuirea lui. Totusi sunt invataminte de ordin general, fie ca ele sunt noi, fie ca sunt dintre acelea ce confirma invataminte scoase din alte razboaie sau din studiul teoretic al razboiului, care pot fi intrevazute mai devreme. Invatamintele privitoare la razboiul acum in curs, putine la numar, deocamdata, imi propun sa le exprim dv., cu specificarea ca prin infatisarea lor nu fac o critica, ci numai constatari.
Intaiul invatamant, cunoscut, de altfel, in chip teoretic de mult, este ca azi o armata nu se poate mobiliza si concentra daca adversarul este mobilizat si concentrat dinainte si daca dispune de o aviatie puternica, precum si daca are indestulatoare trupe motorizate si cuirasate (blindate), caci aceste doua arme, negasind in fata lor o aparare organizata, pot distruge comunicatiile pe care ar aflui mobilizatii si s-ar transporta pe zonele de adunare unitatile, pot distruge depozitele si centrele de fabricatie din interior.
Spre a face fata acestei primejdii este deci absolut trebuincios ca:
a) in cazul unui conflict cu un vecin ce ar putea ajunge la razboi, sa se mobilizeze de la inceput sau cel putin mai repede ca dansul; aceasta cere pe de o parte noi studii speciale, apoi o intinsa retea de comunicatii de tot soiul;
b) studiul si alcatuirea acoperirii sa fie din nou revazute, in special organizand acoperirea si in adancime, asa ca daca un atac neprevazut ar avea loc, chiar si in timp de pace, sa i se poata face fata imediat.
Al doilea mare invatamant ce se poate deduce este acel al rostului aviatiunii. Din ceea ce s-a invederat pana acuma se capata impresia ca si de asta data comandamentul suprem german a studiat amanuntit razboaiele precedente si a ajuns la hotarari practice in ceea ce priveste folosirea noilor instrumente de razboi. Se stie ca in 1914 acel comandament isi apropiase mai bine ca alte comandamente invatamintele reiesind din razboiul anglo-bur si din cel ruso-japonez, cu privire la folosirea fortificatiei de camp si la inzestrarea cu mitraliere si folosirea acestora.
De data asta se pare ca a folosit - pe o scara mai mare, e adevarat - procedeele intrebuintate de italieni in Abisinia, in ceea ce priveste folosirea aviatiei atat pe campul strategic, cat si in cel tactic, procedee de lupta folosite de aviatie si in Spania.
In adevar, din ce se stie pana acum rezulta ca aviatia germana, mult mai puternica decat cea polona, a luat de la inceput stapanirea aerului, impiedicand aviatia polona de la orice actiune, distrugandu-i aerodroamele, depozitele si centrele de fabricatiune.
In campul strategic, a ingreuiat si facut aproape imposibile mobilizarea si concentrarea armatei polone prin distrugerea nodurilor de comunicare (comunicatii), prin atacarea trenurilor cu bombe si mitraliere, prin atacarea de la mici inaltimi a coloanelor ce urmau soselelor si prin bombardarea puternica a centrelor de mobilizare si de afluire.
In campul tactic, aviatia germana a luat parte prin coborarea jos de tot si atacarea cu mitraliere si bombe a unitatilor adversare de orice arme.
Apararea contra acestei actiuni a aviatiei cere, in primul rand, o aviatie puternica si bine antrenata, apoi:
- aerodroame bine ascunse;
- aparare antiaeriana nu numai pentru marile inaltimi (tunuri), ci si pentru micile inaltimi (mitraliere) la toate punctele critice;
- aparare antiaeriana, mitraliere speciale la corpurile de trupa si chiar la servicii.
Al treilea invatamant este acela al rostului si folosului unitatilor motorizate, proprii actiunilor de surprindere (mai ales la inceputul unui razboi), precum si actiunii ei de incercuire, mai ales cand ele lucreaza in stransa legatura cu aviatia.
Impiedicarea inaintarii acestora prin obstacole si prin alte mijloace, intre care aviatia, cere un studiu urgent. Este nevoie sa se studieze si chipul cum au reusit formatiile cuirasate (blindate) sa treaca obstacole ca Muntii Carpati si ca Vistula.
Al patrulea invatamant sau rezultat al razboiului de pana acum este acel ce reiese din inaintarea granitei apusene a Rusiei mai spre apus, inaintare care prejudiciaza si schimba problema apararii noastre fata de acest vecin. Pana acum aveam, in cazul unui conflict armat cu Rusia, flancul nostru stang sprijinit, cel putin teoretic, pe un stat aliat si acesta avea cel mai mare interes ca sa nu se rupa legatura geografica si militara dintre noi. Problema militara ce ni se punea era pana acum rezistenta succesiva pe o serie de rauri paralele: Nistrul, Bacul, Prutul, Jijia prelungita cu Barladul, Siretul, folosind crestele dealurilor ce despartesc aceste vai. Azi, prin prezenta armatei rusesti in Galitia, apararea pe aceste linii este intoarsa. Situatia s-a schimbat si este deci nevoie sa se organizeze nu numai apararea pe liniile sus aratate, ci si un puternic sistem de aparare in Bucovina si in Maramures.
20 septembrie 1939
XIV. Sedinta intima a Academiei Romane de la 12 ianuarie 1940
Faptele si operatiunile pe teatrele de razboi din cele trei saptamani care au trecut de la ultima mea comunicare asupra razboaielor in curs se pot rezuma astfel:
Pe frontul de vest, atat anglo-francezii, cat si germanii au intetit recunoasterile si luptele de patrula, ca si bombardamentul localitatilor din spatele fronturilor respective. Cresterea activitatii patrulelor vine de la faptul ca amandoi adversarii schimba mereu unitatile din linia I, atat pentru a nu le obosi prea mult, cat si, mai ales, pentru a destoinici toate unitatile in procedeele de lupta si a le face sa traiasca in atmosfera de neincetata primejdie a frontului.
In acelasi timp se maresc efectivele. De partea Aliatilor, Anglia a luat masurile legale pentru chemarea sub arme a inca 2.000.000 de oameni si a adus in Anglia si Franta doua unitati canadiene (circa un corp de armata), unitati indiene si aviatori australieni. Noi unitati se pregatesc, unele imbarcandu-se acum in diferite parti ale Imperiului britanic. Despre unitatile coloniale franceze in formatie si in curs de transport sunt prea putine informatiuni.
Fabricatiunea de materiale continua in mod intens, atat la Aliati, cat si la germani, la care s-a inmultit numarul lucratorilor si s-au rechemat din concediu toti lucratorii liniei Siegfried.
In aer, de ambele parti, a urmat activitatea de recunoasteri aeriene, aviatia engleza mentinand acum si o supraveghere aeriana continua a insulelor de pe coasta de nord-vest a Germaniei. Aceasta masura, ca si stabilirea unui baraj continuu de torpile in tot lungul coastei rasaritene a Angliei si descresterea simtitoare a numarului submarinelor germane, a scazut mult numarul vaselor comerciale aliate si neutre distruse de germani.
* * *
In Finlanda operatiunile ultimelor trei saptamani se pot rezuma astfel:
In istmul Kareliei, numeroase si puternice atacuri rusesti precedate si intovarasite de puternice bombardari cu artilerie de calibru mare; toate respinse de finlandezi. Sunt indicii ca acolo luptele se transforma si din partea rusilor intr-un razboi de pozitie.
Pe celelalte fronturi, ofensivele rusesti nu numai ca au fost respinse, dar rusii au fost siliti sa se retraga cu mari pierderi pe teritoriul lor, unde au fost urmariti de finlandezi; acestia au reusit sa si distruga, in mai multe locuri, calea ferata Murmansk-Leningrad.
Cestiunea ce se pune este: cat timp putea-vor rezista finlandezii? Daca primesc materiale si voluntari, vor putea rezista probabil iarna. Cestiunea se va schimba la primavara, cand rusii vor putea concentra numeroase divizii si cand acestea se vor putea misca cu mult mai mare usurinta ca iarna, iar adversarii lor nu vor mai putea folosi schiurile, ce le aduc acum atat de mari servicii ca mijloace de locomotie rapida.
Ca sa reziste atunci, finlandezii vor trebui sa primeasca ajutoare masive si nu numai de armament, nu numai de voluntari, ci si de mari unitati. Si deoarece Norvegia si Suedia, care nu sunt pregatite si care s-ar gasi luate intre doua focuri, nu pot da ele efectivele necesare, nici lasa sa treaca pe teritoriile lor unitati straine, ajutoarele trebuiesc sa soseasca prin singurul port la marea libera ce-l are Finlanda. De aci nevoia: 1) reluarii Petsamo-ului; 2) blocarii si chiar distrugerii Murmansk-ului de catre fortele acelora care ar veni in ajutorul efectiv al Suediei. Ambele aceste operatiuni nu se pot face decat de flota care ar stapani marile, sau cel putin cu ingaduinta ei.
Acestea fiind aratate, sa vedem ce invataminte se pot deduce din razboiul ruso-finlandez si din faptuirea sa de pana acum.
Primul invatamant este unul foarte vechi si anume: o armata trebuieste inzestrata si pregatita (comandament, cadre si trupe) din vreme. Nepregatirea comandamentului la poloni, nepregatirea armatelor in general la norvegieni si suedezi, nepregatirea ce-i sileste a ramane neutri arata inca o data neajunsurile nepregatirii, pe cand pregatirea la germani, francezi, englezi, finlandezi si chiar belgieni, olandezi si elvetieni arata ce pot face armatele bine pregatite sau ce pot impiedica sa se faca.
Si in privinta pregatirii, evenimentele din Finlanda arata neasemuit de marea importanta a pregatirii sufletesti. Barbati, femei, copii se intrec in a-si indeplini datoria acolo unde nevoile apararii ii trimit. In Germania, Franta si Anglia se observa, de asemenea, aceeasi disciplina constienta si voita de a-si face datoria. Ma intreb daca noi suntem tot asa de bine pregatiti sufleteste pentru un asemenea eventual razboi.
Tot ce am auzit la tara, tot ce am aflat din convorbiri cu ofiteri si oameni de trupa concentrati arata ca taranimea si muncitorimea din fabrici au hotararea darza de a-si face datoria la locul de primejdie. Aceleasi convorbiri, aceleasi lucruri auzite si unele fapte intamplate mie arata insa ca burghezimea noastra, ca intelectualii nostri nu au aceeasi hotarare. In o ingrijoratoare majoritate, cei din aceste categorii n-au decat o grija: aceea de a se adaposti, suci sau invarti ei sau pe ai lor. Oricat de exagerata ar fi cifra de 40.000 de cereri de mobilizari pe loc, lasari la partile sedentare etc. aratate ca facute in asta toamna, imediat ce situatia a devenit mai serioasa, ea arata marimea primejdiei, infatisand si proportia mare a celor pentru care grija sigurantei persoanei lor inabusa constiinta datoriei. Daca nu voim sa pierim, daca nu voim sa se repete unele fapte dureroase din timpul razboiului de intregire, trebuiesc luate masuri drastice, pornind de la doua principii: a) nevoile apararii nationale trebuiesc sa precumpaneasca asupra intereselor individului; b) sangele tuturor fiilor Romaniei este deopotriva de scump. Ca atare, nu este nici un temei pentru ca sa se fereasca mai mult de primejdia razboiului un nemernic sub pretext ca are avere sau anumite studii sau ca este fiul sau nepotul lui X sau lui Y, ca un muncitor de pamant sau din fabrica - ba din contra.
Al doilea mare invatamant este ca armata trebuieste mobilizata cu mult inainte de inceperea ostilitatilor. Surprinderea ce au incercat-o rusii in Finlanda nu a reusit pentru ca armata finlandeza era si mobilizata si concentrata, ceea ce nu fusese cazul in Polonia, unde atacul fulgerator al germanilor a gasit pe poloni nemobilizati si neconcentrati. Pe frontul de vest germanii nici nu au incercat un atac bruscat, pentru ca stiau ca francezii isi mobilizasera armata, pe tacute, paralel cu mobilizarea lor proprie.
Al treilea invatamant este ca trebuiesc facute fortificatiuni, caci numai asa se pot opri atacurile unitatilor blindate si cuirasate.
Al patrulea invatamant este ca avioanele si tancurile nu dau randamentul maximum ce se poate astepta de la ele decat daca sunt manuite de un personal perfect pregatit, atat din punctul de vedere tehnic, cat si din cel moral. Tancurile nu pot nimic contra fortificatiilor si chiar contra infanteriei, daca aceasta stie sa foloseasca terenul si nu se lasa intimidata de aparitiunea lor, folosind grenadele.
Al cincilea invatamant este marele folos al camuflarii; acoperirea trupelor finlandeze cu panza alba le-a facut aproape invizibile si le-a ingaduit apropierea de flancurile si spatele adversarilor, cu dezastrele ce au urmat pentru acestia.
In sfarsit al saselea invatamant, de o mare insemnatate, este acel al chipului de lupta adoptat de finlandezi. Ei au pornit de la conceptia unui razboi total (nu totalitar), adica tara lor trebuieste aparata asa cum este in intregime alcatuirea ei, cu toate mijloacele cu putinta, sau trebuie sa piara. De aceea au pus in actiune nu numai toate fortele militare (intelegandu-se prin toate fortele militare armata, marita la maximul elementelor disponibile, dar si industria, femeile inlocuind pe barbati chiar si in serviciile armatei), dar au folosit si toate procedeele care pot aduce piedici de orice soi dusmanului. In acest scop, peste tot unde au trebuit sa cedeze, chiar vremelnic, o parte din teritoriu dusmanului, au evacuat populatia si vitele si au pustiit radical acea parte din teritoriu. Aceste distrugeri au facut ca rusii sa nu gaseasca nici adapost, nici hrana, dar sa gaseasca in schimb soselele minate, podurile aruncate in aer. La distrugerile astfel facute, finlandezii au luat masura complimentara lasarea sau trimiterea in spatele si pe flancurile dusmanului de luptatori liberi - asa-zisi franctirori - care hartuiesc necontenit pe dusman, ii omoara santinelele, ii ataca convoiurile, distrug comunicatiile ce au restabilit rusii si fac ca acestia sa fie cuprinsi de o ingrijorare de fiecare clipa.
Acest chip de a face razboiul, cel mai potrivit unui popor mic, nu este sau mai bine-zis nu a fost necunoscut noua in trecut. El este chipul de a lupta al stramosilor nostri, chip care ne-a ingaduit sa ne pastram fiinta. Combinat cu retrageri voite spre a lungi liniile de comunicatii ale adversarului - manevra de la apus de Suomussalmi - el duce la izbanzi hotaratoare ca acele de la Salla si Suomussalmi la finlandezi, ca acele de la Rovine, Crasna, Vaslui etc. la noi. Este chipul cel mai desavarsit al unui razboi defensiv, al unei natiuni constiente de datoriile sale catre stramosi si catre urmasi.
8 ianuarie 1940
XX. Sedinta intima a Academiei Romane din 8 martie 1940
Implinindu-se sase luni de la izbucnirea razboiului anglo-franco-polono-german si trei de la acea a razboiului fino-rusesc, cred ca nu este lipsit de folos sa aruncam o privire generala asupra faptuirii lor si sa vedem din nou care sunt invatamintele ce se pot deduce din faptele de pana azi.
Incep cu razboiul din Polonia si cu cel din Finlanda, ca fiind mai apropiate de noi. In aceste razboaie. Polonia si Finlanda au fost atacate de potrivnici covarsitor de puternici fata de dansele, dar pe cand Polonia, tara cu 32.357.300 de locuitori, atacata de Germania, cu o populatie de circa 80.000.000 de locuitori, a fost zdrobita in saptesprezece zile, Finlanda, avand o populatie de 3.834.622 de locuitori, rezista de trei luni Rusiei, a carei populatie este de 165.748.400 de locuitori. Faptele se lamuresc in parte prin superioritatea de organizare si de conducere a armatei germane fata de armata rusa. Dar aceasta este numai o parte din temeiul izbandei la unii si neizbandei la altii.
Cauze se pot gasi la cei atacati. Prima cauza este diferenta de regim politic. In Polonia - un regim de fapt autoritar, cu o presa supusa cenzurii, avand drept urmare neputinta pentru cetateni de a sti altceva decat ceea ce le spunea guvernul, precum si imposibilitatea de a-si arata parerile sau sa poata da la iveala nepregatirea militara. In Finlanda - un regim intr-adevar democratic, in care fiecare cetatean cunostea tot ce privea apararea nationala si putea arata si a aratat ceea ce nu era perfect sau mai era de facut. In Polonia, masa populatiei neinstruita, in Finlanda nu exista nestiutori de carte. In Polonia, o organizare militara influentata de trecut, cu multa cavalerie si cu o proportie mai mica de noi arme (aviatie, tancuri etc.); organizare care de altfel nu era la punct. In Finlanda, o armata mica, dar in care noul armament (a se vedea suplimentul special la rezumatul lunar al lucratorilor Societatii Natiunilor pe luna decembrie 1939) era proportional foarte mare. In Polonia, nici o lucrare de fortificatie. In Finlanda, puternice fortificatii bine inarmate si folosind bine terenul, fortificatii la care intreaga populatie a lucrat voluntar mai ales in ultimii ani. In Polonia, un plan de razboi neraspunzand realitatii. In Finlanda, o prea buna distributie a fortelor de la inceput si apoi metode tactice potrivite terenului, anotimpului si firii finlandeze. Polonia, surprinsa nemobilizata. Finlanda, mobilizata si surprinzand ea pe adversar printr-o rezistenta la care nu se astepta, ceea ce arata si reaua functionare a serviciului de informatie rusesc. Atat in Polonia, cat si in Finlanda, o groaznica distrugere a oraselor si satelor neintarite si o lupta cruda contra populatiei civile de aviatii puternice manuite de echipaje lipsite de orice omenie, carora aparatorii nu au putut opune aviatii si armament indestulator de puternice. Asupra ambelor tari, atacuri de mari mase de tancuri ce au mers cum au vrut in Polonia, dar au fost distruse in Finlanda prin obstacole, prin foc si prin sangele rece al finlandezilor.
Scopul celor ce spun nu e de a critica un vecin nenorocit si un fost aliat ci, repet, acela de a scoate la iveala invatamintele de care avem atata nevoie cu totii spre a fi in stare sa facem fata vreunui atac.
Invatamintele se pot rezuma astfel: pregatire materiala; organizare si nu improvizare; urmarea inzestrarii pusa la cale si, in parte, realizata; o deosebita atentie in ceea ce priveste aviatia si materialul antiaerian si antitanc; pregatire tactica; fortificare; mobilizare din vreme si, mai presus de toate, pregatire sufleteasca, caci numai aceasta pregatire sufleteasca a ingaduit finlandezilor, a caror tara este azi o masa de ruine, sa reziste trei luni si le va ingadui sa urmeze aceasta rezistenta pas cu pas, nelasand in mainile cotropitorilor decat prapad si cenusa. Nu multe sunt neamurile care ar putea rezista atat de multa vreme bombardarii aeriene intense la care sunt supuse toate orasele si aproape toate satele finlandeze.
Rusii continua sa atace pe frontul din istmul karelian, in care finlandezii isi mentin vechile pozitii in partea rasariteana (regiunea lacurilor si raurilor Vuoksi, Suvanto, Taipale) si s-au retras pe o noua linie de rezistenta in partea rasariteana. Atacurile rusesti sunt indeosebi de puternice asupra orasului Viipuri si a insulelor din golful Viipuri pe care se sprijina flancul drept finlandez si unde este nod de cai ferate important. Pe celelalte parti ale frontului, finlandezii, care au scos din lupta o brigada de tancuri rusesti, rezista cu succes, pentru ca nici terenul nici comunicatiile nu ingaduiesc rusilor a aduce si a intretine efective mari decat in istmul Kareliei.
* * *
Se vorbeste mult in legatura cu razboiul de pe teatrul occidental, de razboiul nervilor si se vorbeste ca de ceva nou. Totdeauna si in tot trecutul omenirii - a se vedea Iliada, ca prim izvor si corespondenta lui Napoleon, ca alt izvor - potrivnicii au cautat sa-si mareasca sortii de izbanda descurajand adversarul prin fel de fel de mijloace. Aceasta constituie ceea ce azi se numeste razboiul nervilor. Numai ca pe acea vreme era de ajuns sa se influenteze cateva capetenii, iar azi, cu participarea la conflicte a intregilor populatii ale statelor, trebuieste influentata intreaga aceasta populatie. De aci masurile ce se iau pentru a scadea puterea de rezistenta morala a adversarului si cele ce se iau spre a impiedica incercarile in acest scop ale potrivnicului asupra populatiei proprii.
Articole de ziare asa-zise neutre, scrisori expediate din tarile neutre, buletine aruncate din avioane, radioul sunt folosite in chip intens. Spre a mari descurajarea se recurge de aliatii occidentali si la lipsirea adversarului lor de materii prime si de hrana, cum pe de alta parte se incurajeaza populatiile cehe, polone, austriace la rezistenta pasiva si la acte de sabotaj.
Paralel cu aceste masuri s-au intensificat de o parte si de alta fabricatiunile si alcatuirea de noi unitati si toate unitatile se trec pe rand in linia intai a fortificatiilor spre a le desavarsi pregatirea si a le pune in atmosfera zonei de lupte.
Pe de alta parte, escadrele aeriene ale ambilor adversari zboara pe deasupra teritoriilor potrivnicilor spre a vedea ce se petrece acolo, spre a cunoaste tintele pe care vor avea sa le atace sau contraatace mai tarziu si spre a supraveghea bazele de plecare ale avioanelor adverse.
Toate aceste operatiuni la un loc nu constituiesc decat o faza preliminara a razboiului.
Numai pe mare lupta este decisiva, dar nu intre flotele de razboi - flota germana nu poate sa dea ochi cu cea a adversarilor -, ci in contra vaselor de comert pe care anglo-francezii le impiedica de a duce marfuri in Germania sau din Germania, iar germanii le dau la fund indiferent daca sunt anglo-franceze sau neutre.
Operatiunile propriu-zise vor incepe de acum inainte. Cine le va incepe, care va fi manevra, nu se poate spune, desi importanta pentru Germania a stapanirii coastei belgo-olandeze si incidentele aeriene ce au avut loc acum in urma deasupra Tarilor de Jos ar putea fi interpretate ca oarecare indicatiuni.
7 martie 1940
* Din volumul Invataminte din razboiul in curs de Radu R. Rosetti, in pregatire la Editura Curtea Veche. Editie ingrijita si note de Maria Georgescu si Andrei Pippidi. Prefata de Andrei Pippidi
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
